ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4882/2021

Circumstanțele cauzei 1.1. Prin Decizia nr. 207 din 22 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. x/2021, a fost respinsă plângerea formulată de petenta A. S.R.L. împotriva Deciziei Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor nr. 2375/C8/2711 din 21.12.2020, a fost admisă cererea de intervenție voluntară formulată de către Asocierea B.-C. S.R.L., s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimata-autoritate contractantă Unitatea Militară Sibiu. A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Apărării Naționale și a fost respinsă plângerea formulată de către B. S.R.L. în Dosar conexat nr. x/2021 ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă. A fost respinsă plângerea formulată de petenta B. S.R.L. în Dosar conexat nr. x/2021 împotriva Deciziei Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor nr. 2375/C8/2711 din 21.12.2020 și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimata-autoritate contractantă Unitatea Militară Sibiu. 1.

Împotriva acestei decizii, petenta B. S.R.L. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și art. 21 din Legea nr. 554/2004, solicitând schimbarea în parte a Deciziei nr. 207 din 22 februarie 2021, în sensul admiterii plângerii formulate de B. S.R.L. și modificării Deciziei nr. 2375/C8/2711 din data de 21.12.2020 a CNSC cu consecința respingerii contestației formulate de A. S.R.L. și obligării pârâților la plata cheltuielilor de judecată. Cererea de revizuire a fost înregistrată sub nr. x/2021. În cursul soluționării cererii de revizuire, în ședința publică din 28 aprilie 2021, revizuenta B. S.R.L. a formulat cerere de recuzare a completului învestit cu soluționarea cauzei, întemeiată pe art. 42 pct. 13 C. proc. civ. În ședința publică, Curtea a luat act de cererea de recuzare și i-a pus în vedere revizuentei să timbreze cererea de recuzare și să o formuleze în scris, urmând a amâna pronunțarea asupra cererii de revizuire. 2. Hotărârea ce face obiectul prezentului recurs Prin Încheierea nr. 57 din 28 aprilie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Alba Iulia a anulat ca netimbrată cererea de recuzare formulată de petenta B. S.R.L. în Dosarul nr. x/2021. A reținut instanța că reglementarea art. 9 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru constituie expresia unei excepții în materia taxei judiciare de timbru, fiind instituită obligația de plată aferentă unei apărări sau incident procedural, iar nu aferentă unei acțiuni sau cereri în justiție/căi de atac. Deși, potrivit procesului-verbal întocmit de grefierul de ședință la termenul din 28.04.2021, i s-a pus în vedere petentei să achite taxa judiciară de timbru în cursul zilei de 28.04.2021, aceasta nu s-a conformat și nu a depus dovada de achitare a taxei aferente cererii de recuzare până la ora 16:00, ora de închidere a activității instanței.

Cererea de recurs Împotriva Încheierii nr. 57 din 28 aprilie 2021, revizuenta Asocierea B. S.R.L. (lider al asocierii) și C. S.R.L. a formulat recurs, solicitând casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei unui complet imparțial în vederea rejudecării fondului dosarului. A susținut recurenta că hotărârea Curții de Apel Alba Iulia nu poate fi motivată temeinic având în vedere situația de fapt cu privire la modul de soluționare a acesteia. Motivarea este un element esențial al unei hotărâri judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituind o condiție a procesului echitabil. Doctrina a considerat că motivarea este un element esențial al unei hotărâri, iar lipsa acesteia atrage casarea ei. A precizat recurenta că judecătorul nu este obligat să răspundă fiecărui argument ridicat de părți, însă critica sa privește faptul că instanța a avut o soluție prestabilită și a ignorat cu bună-știință toate argumentele contrare. Or, deși motivarea în scris a cererilor de recuzare împreună cu dovada achitării taxei judiciare de timbru a fost comunicată instanței în cursul zilei de 28.04.2021, instanța s-a pronunțat în cursul aceleiași zile, anulând cererile de recuzare îndreptate împotriva completului C3-Achziții publice ca netimbrate. Acest fapt naște bănuiala rezonabilă că argumentele prezentate în cuprinsul cererilor de recuzare nu au fost avute în vedere la soluționare acestora. Recurenta a completat motivele de recurs (după comunicarea încheierii recurate), apreciind că hotărârea Curții de Apel Alba Iulia este dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. A arătat recurenta că, prin Hotărârea nr. 57/2021, instanța a anulat cererile de recuzare pe motiv că nu s-ar fi conformat dispozițiilor instanței și nu a depus dovada de achitare a taxei aferente cererii de recuzare până la ora 16:00, ora de închidere a activității instanței. Deși s-a conformat dispozițiilor instanței și a depus cererile de recuzare în scris, împreună cu taxele judiciare de timbru aferente în cursul aceleiași zile, cererile de recuzare au fost anulate ca netimbrate. Aspect important de menționat este faptul că aceeași cerere de recuzare, formulată verbal în ședință publică și cu privire la fiecare membru al completului de judecată, a fost motivată și în scris în cursul aceleiași zile, deci nu poate fi vorba despre formularea a două cereri de recuzare, ci doar una singură formulată verbal în ședința de judecată și în scris în cursul zilei respective. A susținut recurenta că instanța de judecată nu a avut în vedere dispozițiile Deciziei nr. 45/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care prevăd că "actele de procedură transmise prin fax sau e-mail în ultima zi a termenului procedural care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, este socotit a fi depus în termen." Or, interpretarea art. 182 C. proc. civ., cu privire la împlinirea termenului, trebuie făcută în conformitate cu dispozițiile Deciziei nr. 45/2020. Deci, instanța de judecată s-a pronunțat cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, deoarece nu a interpretat corect dispozițiile art. 182 C. proc. civ. A precizat recurenta că dezbaterile din cadrul ședinței de judecată ce a avut loc în data de 28.04.2021 s-au finalizat în jurul orei 10:00. Ulterior, la ora 12:08, a solicitat înregistrarea ședinței de judecată pentru a putea motiva cererea de recuzare, înregistrarea fiindu-i comunicată la ora 14:09. Cererea de recuzare motivată în scris împreună cu dovada achitării taxei judiciare de timbru a fost comunicată instanței la ora 19:59, în cursul aceleiași zile. Procedând astfel, Curtea i-a obstrucționat accesul liber la instanță în ceea ce privește soluționarea cererii de recuzare. Urmare a conduitei instanței, dreptul de a formula o cerere de recuzare s-a transformat într-un drept teoretic și iluzoriu, comportament care se află în contradicție cu dispozițiile CEDO, deoarece limitează reclamantului dreptul la instanță de un mod general, fără a se justifica în vreun fel care este scopul aceste limitări. A făcut recurenta trimitere și la Cauza Faimblat împotriva României - Hotărârea din 13 ianuarie 2009, Cauza Lungoci împotriva României-Hotărârea din 26 ianuarie 2006, Cauza Lupaș și alții împotriva României.

Apărările formulate în cauză Intimații Ministerul Apărării Naționale în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al Unității Militare Sibiu au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Decizia instanței de recurs Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat. 5.1. Recurenta, prin cererea de recurs formulată inițial, până la comunicarea încheierii atacate, a invocat aspecte privind nemotivarea hotărârii, ce se pot circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Aprecierile recurentei, referitoare la necesitatea motivării hotărârii judecătorești, sunt corecte, însă, analizând considerentele hotărârii, instanța de control judiciar constată că încheierea recurată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, în raport cu elementele de fapt și de drept ale cauzei. Instanța, pentru a pronunța soluția de anulare a cererii de recuzare ca netimbrată, a reținut dispozițiile art. 9 din O.U.G. nr. 80/2013 care prevăd obligativitatea achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 100 RON pentru fiecare participant la proces. Astfel, nu poate fi avută în vedere critica recurentei cu privire la faptul că s-ar naște bănuiala rezonabilă că argumentele prezentate în cuprinsul cererilor de recuzare nu au fost avute în vedere, pentru că, în lipsa achitării taxei de timbru, instanța nu poate analiza alte aspecte și nu poate răspunde altor argumente ale părții. 5.2. Nici motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, invocat prin completarea la recurs nu este fondat. Aspect necontestat, recurenta B. S.R.L. a fost prezentă în ședința publică din 28 aprilie 2021, când a formulat oral cererea de recuzare, punându-i-se în vedere obligația achitării taxei judiciare de timbru și a formulării cererii în scris. Recurenta susține că s-a conformat dispozițiilor instanței, a depus cererile (cererea) de recuzare în scris împreună cu taxele (taxa) judiciare de timbru aferente acestora în cursul aceleiași zile, la ora 19:59, însă, instanța, anulând cererea de recuzare pentru nedepunerea taxei judiciare de timbru până la ora 16:00, nu ar fi avut în vedere dispozițiile Deciziei nr. 45/2020 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Cu privire la aceste argumente, instanța de control judiciar constată că, prin decizia menționată, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că, "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 182 și art. 183 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, actele de procedură transmise prin fax sau e-mail, în ultima zi a termenului procedural care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, este socotit a fi depus în termen." Potrivit art. 51 alin. (1) C. proc. civ., referitor la procedura de soluționare a abținerii sau recuzării, "Instanța hotărăște de îndată, în camera de consiliu, fără prezența părților și ascultându-l pe judecătorul recuzat sau care a declarat că se abține, numai dacă apreciază că este necesar. În aceleași condiții, instanța va putea asculta și părțile." Ca urmare, soluționarea cererii de recuzare are loc de îndată, astfel că, în cauză, nu se poate reține incidența deciziei menționate, aceasta referindu-se la cererile/acțiunile/căile de atac adresate instanțelor judecătorești pentru formularea cărora legea prevede un termen (care se socotește pe zile). Pe de altă parte, Înalta Curte reține că cererea de recuzare a fost anulată ca netimbrată, ca urmare a faptului că partea nu s-a conformat obligației de a achita taxa judiciară de timbru, ce i-a fost adusă la cunoștință odată cu formularea cererii de recuzare. Or, în motivele de recurs, recurenta nu a formulat critici concrete cu privire la modalitatea în care instanța i-a pus în vedere și a stabilit achitarea taxei judiciare de timbru sau cu privire la faptul că nu ar fi avut cunoștință despre această obligație și nici nu a invocat alte aspecte care ar putea fi apte să se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. În consecință, neexistând motive de casare a încheierii recurate, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat. 5.3. Având în vedere cererea intimatei-reclamante A. S.R.L. de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.600 RON, în raport cu soluția de respingere a recursului, constatând culpa procesuală a recurentei-interveniente, Înalta Curte urmează a o admite, în parte, însă, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere complexitatea cauzei.