ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1118/2022

Ședința publică din data de 24 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin Decizia nr. 207 din 22 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. x/2021, a fost respinsă plângerea formulată de petenta A. S.R.L. împotriva Deciziei Consiliului National de Soluționare a Contestațiilor nr. 2375/C8/2711 din 21.12.2020, a fost admisă cererea de intervenție voluntară formulată de către Asocierea B.-C. S.R.L., s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimata-autoritate contractantă Unitatea Militară 02444 Sibiu. A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Apărării Naționale și a fost respinsă plângerea formulată de către B. S.R.L. în Dosar conexat nr. x/2021 ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă. A fost respinsă plângerea formulată de petenta B. S.R.L. în Dosar conexat nr. x/2021 împotriva Deciziei Consiliului National de Soluționare a Contestațiilor nr. 2375/C8/2711 din 21.12.2020 și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimata-autoritate contractantă Unitatea Militară 02444 Sibiu.

1.2. Împotriva acestei decizii, petenta B. S.R.L. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și art. 21 din Legea nr. 554/2004, solicitând schimbarea în parte a Deciziei nr. 207 din 22 februarie 2021, în sensul admiterii plângerii formulate de B. S.R.L. și modificării Deciziei nr. 2375/C8/2711 din data de 21.12.2020 a CNSC cu consecința respingerii contestației formulate de A. S.R.L. și obligării pârâților la plata cheltuielilor de judecată. Cererea de revizuire a fost înregistrată sub nr. x/2021.

1.3 În cursul soluționării cererii de revizuire, în ședința publică din data de 28.04.2021, revizuenta a formulat cerere de recuzare a judecătorilor D., E. și F., membri ai completului C2 achiziții contencios.

Prin încheierea pronunțată în dosarul asociat nr. x/2021, a fost anulată cererea de recuzare ca netimbrată.

La data de 28.04.2021, s-au comunicat, pe e-mail, la ora 19:59, cereri de recuzare a judecătorilor membri ai completului C2 Achiziții, acestea fiind înregistrate în dosarul asociat nr. x/2021

Prin Decizia nr. 512 din 29 aprilie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire.

Prin încheierea nr. 59 din 29 aprilie 2021, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererile de recuzare a judecătorilor E., D. și F., membri ai completului C2 achiziții, cereri formulate de B. S.R.L. în dosar nr. x/2021.

Împotriva încheierii nr. 59/2021 din 29 aprilie 2021 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, revizuenta a formulat recurs, solicitând admiterea căii de atac, casarea deciziei civile recurate și trimiterea cauzei unui complet imparțial în vederea rejudecării fondului dosarului.

A susținut recurenta că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia este dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității (art. 488 pct. 5 C. proc. civ.). A menționat că a formulat o singură cerere de recuzare, cu privire la fiecare membru al completului de judecată, motivată atât verbal, în sedință publică, cât și în scris, în cursul aceleiași zile, de accea taxa de timbru a fost achitată o singură dată și cu privire la fiecare membru al completului de judecată.

A arătat că instanța de judecată a reținut, în mod greșit, că ar exista două cereri de recuzare cu privire la fiecare membru al completului de judecată. În realitate, completul învestit cu soluționarea cererii de recuzare pornește de la o premisă greșită în analiza cauzei deduse judecății sale, respectiv că s-ar fi formulat o altă cerere de recuzare diferită de cea formulată oral în sală. Cu toate acestea, aceiași magistrați observă că motivele de recuzare sunt aceleași. Este cel puțin ilogic raționamentul pe care completul învestit cu soluționarea cererii de recuzare își construiește motivarea hotărârii recuzate pentru refuzul de a judeca cererea.

În opinia recurentei, cronologia elementelor de fapt din 28.04.2021 dovedește caracterul iluzoriu al judecății cererii de recuzare:

- dezbaterile din cadrul ședinței de judecată ce a avut loc în data de 28.04.2021 s-au finalizat în jurul orei 10:00, ulterior, la ora 12:08, reprezentantul convențional, pentru a putea motiva cererea de recuzare în mod complet, a solicitat înregistrarea ședinței de judecată. Urmare a solicitării de comunicare a înregistrării ședinței de judecată, aceasta ne-a fost transmisă la ora 14:09, iar cererea de recuzare motivată în scris împreună cu dovada achitării taxei judiciare de timbru au fost comunicate către instanța de judecată la ora 19:59, în cursul aceleiași zile.

- completul de judecată, în timpul ședinței publice i-a specificat expres reprezentantului convențional al petentei, la minutul 28:00 al înregistrării ședinței de judecată că "știți de aveți de făcut" referitor la modul de formulare al cererii de recuzare. Această remarcă făcută de președintele completului de judecată a venit ca urmare a faptului că cu câteva minute înainte, în ședința publică prin care s-a soluționat Contestația în anulare formulată de petentă, reprezentantul convențional a formulat verbal, o altă cerere de recuzare pentru aceleași motive, iar președintele completului de judecată i-a pus în vedere următoarele "potrivit art. 41 alin. (2) din C. proc. civ., am luat act de această cerere de recuzare, se va soluționa (...) să o timbrați, să o formulați în scris".

- chiar completul de judecată învestit cu soluționarea prezentei cauze i-a pus în vedere reprezentantului convențional al petentei să formuleze și în scris cererea de recuzare iar reprezentantul recurentului a afirmat că își va îndeplini întocmai obligațiile procesuale.

Drept urmare, recurenta a susținut că în cauză nu este incidentă ipoteza prevăzută de art. 44 alin. (2) C. proc. civ. potrivit căreia:

"(2) Când motivele de incompatibilitate s-au ivit ori au fost cunoscute de parte doar după începerea dezbaterilor, aceasta trebuie să solicite recuzarea de îndată ce acestea îi sunt cunoscute.", întrucât există o singură cerere de recuzare formulată cu privire la fiecare membru al completului de judecată ce a fost formulată verbal și motivată în scris.

Raționamentul prin care cererea de recuzare a fost respinsă ca tardivă este unul greșit, fiind interpretate in mod eronat dispozițiile art. 44 C. proc. civ., în sensul că ar fi tardiv formulată cererea de recuzare trimisă prin intermediul e-mail-ului, deoarece ar exista două cereri de recuzare. Insă, din moment ce s-a menționat expres că faptul că această cerere a fost formulată verbal și ulterior, la aceeași dată, și in scris, nu reprezintă intenția petentei de a formula două cereri de recuzare distincte, ci doar îndeplinirea obligației pusă în vedere de către instanța de judecată. Procedând astfel, Curtea de Apel Alba Iulia a obstrucționat recurentului accesul liber la instanță în ceea ce privește soluționarea cererii de recuzare.

Urmare a conduitei instanței de judecată dreptul reclamantului de a formula cerere de recuzare s-a transformat într-un drept teoretic și iluzoriu.

Acest comportament se afla în contradicție cu dispozițiile CEDO deoarece limitează reclamantului dreptul la instanță de un mod general, fără nicio circumstanțiere sau detaliere și fără a se justifica în vreun fel care este scopul acestei limitări.

In acest sens, recurenta face trimitere la cauzele Faimblat împotriva României, Lungoci împotriva României, Lupaș și alții împotriva României.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.

Intimații Ministerul Apărării Naționale și A. S.R.L. au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului, apreciind că hotărârea recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație asupra recursului

Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și raportat la prevederile legale incidente, Înalta Curte reține că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare arătate.

Pentru a răspunde criticilor formulate prin recurs, Înalta Curte are în vedere, rezumativ, contextul factual care a condus la pronunțarea încheierii recurate.

În cursul soluționării cererii de revizuire ce a format obiectul dosarului nr. x/2021 înregistrat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, în ședința publică din data de 28.04.2021, revizuentul B. S.R.L., în calitate de lider al asocierii C. S.R.L., a formulat, verbal, cerere de recuzare a judecătorilor D., E. și F., membri ai completului de judecată.

Prin încheierea pronunțată în dosarul asociat nr. x/2021, a fost anulată cererea de recuzare ca netimbrată.

Împotriva acestei încheieri s-a formulat recurs, respins prin Decizia nr. 4882/21.10.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

La data de 28.04.2021, revizuentul a comunicat prin e-mail, la ora 19:59, cereri de recuzare pentru fiecare din cei trei membri ai completului de judecată, acestea fiind înregistrate în dosarul asociat nr. x/2021, la cererile de recuzare fiind atașate dovezile de achitare a taxei judiciare de timbru aferente acestora.

Prin încheierea nr. 59 din 29 aprilie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererile de recuzare a judecătorilor E., D. și F., membri ai completului C2 achiziții, cereri formulate de B. S.R.L. în dosar nr. x/2021.

Înalta Curte constată că încheierea nr. 59 din 29 aprilie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, este legală, fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, în raport de situația de fapt în cauză.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că susținerile recurentei sunt nefondate.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Înalta Curte reține că, sub imperiul acestei norme de drept, se pot include doar neregularități de ordin procedural, care atrag sancțiunea nulității în condițiile art. 174 C. proc. civ., altele decât cele prevăzute expres în cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1), pct. 1-4, 6-8 din C. proc. civ.

Din analiza cererii de recurs, rezultă că recurenta susține că instanța a încălcat normele de procedură pornind de la o premisă greșită, potrivit căreia în cauză s-ar fi formulat o altă cerere de recuzare diferită de cea formulată verbal în sală, deși a formulat cererea verbal în timpul ședinței de judecată și, ulterior, în scris, pentru îndeplinirea obligației puse în vedere de către instanță, astfel că raționamentul prin care cererea de recuzare a fost respinsă ca tardivă este greșit, fiind interpretate eronat dispozițiile art. 44 din C. proc. civ.

Contrar susținerilor recurentei, Înalta Curte reține, în raport de situația de fapt prezentată, că este corectă constatarea instanței de fond, în condițiile în care s-a formulat cerere de recuzare verbal, în ședință publică, la data de 28.04.2021, soluționată în aceeași zi, iar ulterior soluționării cererii de recuzare formulate verbal în ședință publică s-au formulat cererile de recuzare soluționate prin încheierea recurată.

Revizuenta a formulat verbal, în ședința publică din 28 aprilie 2021, cerere de recuzare a membrilor completului de judecată, soluționată prin încheierea nr. 57 din 28 aprilie 2021 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2021. În aceeași zi, la ora 19:59, a comunicat prin email cereri de recuzare, soluționate prin încheierea nr. 58 din 29 aprilie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, împotriva căreia s-a formulat prezentul recurs.

Susținerile recurentei privind faptul că s-a pus în vedere formularea și în scris a cererii de recuzare nu conduc la aplicarea greșită a prevederilor art. 44 din C. proc. civ.. Prin încheierea din 28 aprilie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, cererea de recuzare a fost soluționată, iar cererile de recuzare soluționate prin încheierea recurată prin prezentul recurs au fost depuse ulterior.

Astfel cum în mod corect a arătat și prima instanță, este permisă, potrivit dispozițiilor art. 44 din C. proc. civ., formularea unei cereri de recuzare înaintea începerii oricăror dezbateri. Numai în mod excepțional cererea poate fi formulată după acest moment, dar numai pentru motive ivite sau cunoscute, de partea care formulează cererea, după începerea dezbaterilor. Or, în cauză, cererile de recuzare soluționate prin încheierea recurată au fost formulate după închiderea dezbaterilor, fiind invocate motive care vizează exclusiv motive ivite anterior începerii dezbaterilor.

Înalta Curte nu reține nici incidența în cauză a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.. Nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Or, în cauză, Înalta Curte Curte constată că hotărârea recurată cuprinde, în mod evident, argumentele pe care se întemeiază soluția de respingere a cererii de recuzare, chiar dacă aceste argumente o nemulțumesc pe recurentă, nu au fost încălcate dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., neputând fi identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", pentru a se putea reține incidența motivului de casare invocat, astfel că sunt nefondate criticile formulate de recurentă.

Nici susținerile recurentei privind obstrucționarea accesului liber la instanță în ceea ce privește soluționarea cererii de recuzare, în sensul că, urmare a conduitei instanței de judecată, dreptul reclamantei de a formula cerere de recuzare s-a transformat într-un drept teoretic și iluzoriu, nu pot fi primite, având în vedere că recurenta a beneficiat de dreptul de a formula cererea de recuzare, care a fost soluționată printr-o hotărâre care la rândul ei a fost analizată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de recurentă în calea de atac a recursului de față, fiind respectat și principiul dublului grad de jurisdicție, nemulțumirea recurentei față de soluția pronunțată neputând echivala cu încălcarea dreptului de acces la instanță, astfel cum a fost invocat, cu trimitere la jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile Omului.

În concluzie, Înalta Curte constată că încheierea recurată este legală, motivele invocate de recurentă prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Având în vedere această soluție, în raport de dispozițiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., față de culpa procesuală a recurentei-revizuente, care a formulat recurs împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare, ceea ce a necesitat din partea intimatei-pârâte A. S.R.L. achitarea unor cheltuieli pentru asistență juridică, Înalta Curte reține caracterul întemeiat al cererii de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată, formulată de intimată, urmând a o admite, conform dovezii depusă de aceasta în dosarul de recurs.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) și 453 C. proc. civ., va respinge recursul formulat de petentă ca nefondat și va obliga recurenta la plata către intimata A. S.R.L. a sumei de 1600 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de B. S.R.L. în calitate de lider al Asocierii și C. S.R.L. (Asocierea) împotriva încheierii de respingere a recuzării nr. 59/2021 din 29 aprilie 2021 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta B. S.R.L. la plata către intimata A. and A. S.R.L., a sumei de 1600 de RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 februarie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.