ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5326/2022

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2022

Asupra cererii de revizuire de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Bacău, secția I civilă, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat obligarea MApN să comunice instanței de judecată și reclamantului datele de identitate și adresa de domiciliu a pârâtului "Comandant al Armatei 1" și constatarea nulității absolute a Ordinului ministrului Apărării Naționale nr. M.C. 1898/17.11.1990; obligarea MApN și a pârâtului "Comandant al Armatei 1" la plata în solidar către reclamant cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciile materiale și morale care i-au fost cauzate între 17.11.1990 (data trecerii în rezervă) și data prezentei, a următoarelor sume: 40.000 RON daune morale și 1.960.000 RON daune materiale, reprezentând echivalentul prejudiciului de ordin material; obligarea MApN la plata către reclamant a sumei de 8.850 RON net/lună cu titlu de prestație lunară (prejudiciu viitor cert); prestația lunară precizată reprezintă echivalentul pecuniar - în cuantum minim - al drepturilor de pensie cuvenite reclamantului pe toată durata vieții, în lipsa Ordinului de trecere în rezervă nr. M.C. 1898/17.11.1990, nul absolut.

Prin încheierea nr. 22 din 9 decembrie 2019, Tribunalul Bacău, secția I civilă a declinat competența de soluționare a cauzei Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, iar prin încheierea din 2.07.2020 s-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

1.2. Prin sentința nr. 74 din data de 21 octombrie 2020, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității și excepția tardivității acțiunii, invocate de pârât, ca nefondate; a admis excepția autorității puterii lucrului judecat invocată de pârât și a respins acțiunea formulată de reclamant reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale și B. - decedat, pentru autoritatea puterii lucrului judecat. A respins excepția prezumției dreptului material la acțiune, invocată de pârât, ca rămasă fără obiect.

1.3. Împotriva sentinței civile nr. 74 din data de 21 octombrie 2020 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a a declarat recurs principal reclamantul A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și recurs incident pârâtul Ministerul Apărării Naționale, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 5023 din 26 octombrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal s-au respins, ca nefondate, recursul principal declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 74 din 21 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și recursul incident declarat de recurentul-pârât Ministerul Apărării Naționale împotriva aceleiași sentințe.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 22 februarie 2022, sub numărul x/2022, recurentul-reclamant A. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 5023 din 26 octombrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, coroborat cu art. 509 și urm. din C. proc. civ.

După prezentarea situației de fapt, a modului în care a fost soluționat dosarul de recurs, precum și a corespondenței purtată cu conducerea Înaltei Curți de Casație și Justiție privind înlocuirea unui judecător din compunerea completului de judecată investit cu soluționarea recursului, revizuentul a formulat următoarele motive de revizuire:

I. Încălcarea normelor de drept cu privire la constituirea completului de judecată în cauză constituie motivul de revizuire referitor la pronunțarea hotărârilor rămase definitive prin încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene, reglementat la art. 142 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României - art. 21 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. În concret, a precizat că principiului priorității dreptului Uniunii Europene încălcat este cel consacrat prin art. 47 al doilea paragraf din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene:

"Orice persoană are dreptul la un proces echitabil, public și într-un termen rezonabil, în fața unei instanțe judecătorești independente și imparțiale, constituită în prealabil prin lege". În cauză, se impune admiterea cererii de revizuire, în considerarea priorității dreptului Uniunii Europene, inclusiv prin raportarea acestei norme (art. 47 al doilea paragraf din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene) la norma legii interne, lacunară și neconstituțională, constând în art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., astfel cum este arătat la pct. III din motivele de revizuire.

II. Decizia nu s-a pronunțat asupra lucrului cerut - art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., arătând în acest sens că, prin cererea din 16.03.2021, de modificarea a cererii de recurs, a solicitat instanței să procedeze la un reviriment de jurisprudență în raport cu Decizia nr. 2310/2008 a ÎCCJ-SCAF, prin care sentința civilă nr. 3058/2008 a Curții de Apel București a devenit irevocabilă. A arătat că motivele acestei cereri au vizat pe de o parte faptul că cele două hotărâri au constituit efectiv un abuz judiciar prin lipsa motivării lor în legătură cu apărarea esențială a sa. Pe de altă parte, cererea a fost motivată în respectul dreptului la egalitate de tratament și nediscriminare (în raport cu cauza comparabilă a fostului său coleg C., care a fost soluționată în mod contrar cauzei revizuentului). Sub acest aspect, a arătat că a invocat cu titlu de exemplu de reviriment de jurisprudență, CEDO, 36815/03, Atanasovski vs. Macedonia paragr. 4 "Interpretarea și aplicarea Convenției într-o manieră care să facă drepturile protejate practice și efective și nu teoretice și iluzorii este de o importanță crucială".

III. Invocarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene, în sensul referit la pct. I. (ca motiv de revizuire), se impune inclusiv în raport cu norma lacunară normativă, neconstituțională, din redactarea actuală a motivelor de revizuire - art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.. În opinia sa, dintre motivele de revizuire lipsește ipoteza "când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale", astfel cum această ipoteză este statuată ca motiv de casare prin art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.. Lacuna legislativă în discuție, o evidentă inconsecvență în reglementare, lipsește părțile, în recurs, de o garanție procesuală esențială, circumscrisă dreptului la un proces echitabil.

A mai arătat că, o lacună normativă cu semnificația celei mai sus invocate este și lipsa unei norme care să prevadă obligația atașării la dosarul cauzei a unui exemplar al procesului-verbal de înlocuire a judecătorilor (inclusiv la dosarul electronic), în acest mod părțile fiind lipsite de dreptul de a verifica și eventual contesta în interiorul unui termen util legalitatea acestei înlocuiri, respectiv de dreptul de a recuza judecătorul care a înlocuit un membru titular al completului de judecată.

Intimatul Ministerul Apărării Naționale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

2.1. Referitor la cererea de suspendare a prezentei cauze până la pronunțarea Curții Constituționale a României asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține că, potrivit art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., "instanța poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți".

Chiar dacă, prin încheierea de ședință din 10 noiembrie 2022 pronunțată în dosarul asociat nr. x/2022, s-a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de revizuent, prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. reglementează un caz de suspendare facultativă a judecării cauzei, lăsat la latitudinea instanței de judecată, care poate aprecia oportunitatea unei asemenea măsuri.

Lipsa unei dispoziții procesuale exprese în sensul suspendării judecății cauzei în situația admiterii cererii de sesizare a instanței de contencios constituțional cu excepția de neconstituționalitate, precum și abrogarea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, care prevedea suspendarea de drept a judecății cauzei în intervalul de soluționare a excepției de neconstituționalitate, relevă intenția legiuitorului, manifestată în noile reglementări, de a nu impune cu caracter obligatoriu, imperativ, de drept, luarea de către judecător a unei asemenea măsuri.

În egală măsură, însă, aceste împrejurări nu pot să conducă la concluzia că instanța nu poate suspenda cursul judecății în cazul particular de suspendare facultativă, atunci când, în funcție de elementele cauzei, apreciază că măsura se impune.

Însă, în prezenta cauză, raportat la argumentele aduse în susținerea motivelor de revizuire invocate, Înalta Curte apreciază că nu se impune suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, motiv pentru care va respinge cererea formulată.

2.2. Cu privire la excepția inadmisibilității cererii de revizuire invocată prin întâmpinare de către intimat, Înalta Curte constată că, în speță, criticile privind nelegala compunere a completului de judectată se subsumenază cazului de revizuire prevăzut de art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Totodată, revizuentul susține, prin argumentele formulate, că instanța de recurs ar fi pronunțat hotărârea care face obiectul revizuirii cu încălcarea principiului dreptului Uniunii Europene consacrat prin articolul 47 al doilea paragraf din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, inclusiv prin raportarea acestei norme comunitare la norma legii interne constând în art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.. Prin urmare, Înalta Curte apreciază că excepția inadmisibilității cererii de revizuire este neîntemeiată și urmează să o respingă.

2.3. Pe fondul cererii de revizuire, Înalta Curte reține caracterul nefondat al acesteia, în raport de temeiurile de drept invocate, respectiv art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

2.3.1. Potrivit art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

"Constituie motiv de revizuire, care se adăuga la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată".

Instituirea căii de atac a revizuirii în art. 21 din Legea nr. 554/2004 constituie o modalitate prin care legiuitorul, în materia contenciosului administrativ, a prevăzut un mijloc procedural prin care să se poată verifica modul în care instanțele naționale respectă principiul priorității dreptului comunitar și protejarea intereselor persoanelor care ar putea fi lezate prin încălcări ale dreptului comunitar.

Pentru a fi incident acest caz de revizuire, este necesar ca instanța de judecată învestită cu soluționarea căii extraordinare de atac să constate că, prin hotărârea atacată, a fost încălcat principiul priorității dreptului unional. Având în vedere dispozițiile art. 20 alin. (2) și art. 148 alin. (2) din Constituția României, acest motiv de revizuire presupune, pe de-o parte, existența unei neconcordanțe între norme de drept din legislația internă și norme ale dreptului unional și, pe de altă parte, ca instanța de judecată să fi procedat la o greșită aplicare, cu prioritate, a normelor dreptului intern.

În esență, ceea ce se susține prin cererea de revizuire este încălcarea normelor de drept cu privire la constituirea completului de judecată care a pronunțat hotărârea ce face obiectul revizuirii. În concret, s-a precizat că s-a încălcat principiul priorității dreptului Uniunii Europene consacrat prin art. 47 al doilea paragraf din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene:

"Orice persoană are dreptul la un proces echitabil, public și într-un termen rezonabil, în fața unei instanțe judecătorești independente și imparțiale, constituită în prealabil prin lege".

Analizând criticile care vizează nelegala compunere a completului de judecată, circumscrise motivului de revizuire prevăzut de art. 21 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău la data de 16 noiembrie 2020 sub nr. x/2019*, reclamantul A. a formulat recurs împotriva sentinței nr. 74 din 21 octombrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Cererea de recurs a fost înaintată spre competentă soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15 decembrie 2020. Potrivit rezoluțiilor aflate la filele x, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 și ale art. 4 din Regulamantul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți, dosarul de recurs nr. x/2019 a fost repartizat aleatoriu Completului de judecată nr. 10 noul C. proc. civ., care, după finalizarea procedurii de regularizare a fixat termen pentru judecarea pe fond a recursului la data de 13 octombrie 2021, în ședința publică, cu citarea părților.

Prin Hotărârea nr. 89 din 30 iunie 2021 a Colegiului de conducere al Înaltei Curții de Casației și Justiție s-a luat act de planificarea ședințelor de judecată la nivelul secției de contencios administrativ și fiscal, pentru perioada septembrie- decembrie 2021 și s-a aprobat planificarea judecătorilor de permanență pentru aceeași perioadă, conform anexelor la acestă hotărâre.

Conform acestei hotărâri, pentru ședința din 13 octombrie 2021, termen stabilit în cauză pentru soluționarea recursurilor declarate, competența Completului nr. 10 era următoarea: doamna judecător D., doamna judecător E. și domnul judecător F..

Această compunere a compleului nr. 10 a fost modificată prin înlocuirea domnului judecător F., aflat în imposibilitate obiectivă de prezentare, din motive medicale, cu doamna judecător G., judecător aflat pe planificarea de permanență, aprobată prin hotărârea de colegiu menționată anterior.

Înlocuirea efectuată a fost atestă prin Procesul-verbal nr. x din 11 octombrie 2021, întocmit în considerarea dispozițiilor art. 148 alin. (7) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu modificările și completările ulterioare.

Având în vedere considerentele expuse anterior, referitoare la motivele și modalitatea de înlocuire a unuia dintre judecătorii completului, precum și actele întocmite la nivelul instanței și temeiurile de drept în baza cărora au fost întocmite, Înalta Curte nu poate sesiza vreo încălcare a priorității dreptului unional, respectiv a art. 47 al doilea paragraf din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene față de dreptul național.

Prin urmare, Înalta Curte constată că nu s-a încălcat dreptul părții la un proces echitabil în sensul enunțat de revizuent, întrucât completul de judecată care a pronunțat hotărârea ce face obiectul revizuirii a fost legal constituit, nefiind incident motivul de revizuire prevăzut de art. 21 din Legea nr. 554/2004.

În subsidiar, revizuentul a susținut că invocarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene se impune inclusiv în raport cu norma lacunară normativă, neconstituțională, din redactarea actuală a motivelor de revizuire - art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.. În opinia sa, dintre motivele de revizuire lipsește ipoteza "când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale", astfel cum această ipoteză este statuată ca motiv de casare prin art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.. Lacuna legislativă în discuție, o evidentă inconsecvență în reglementare, lipsește părțile, în recurs, de o garanție procesuală esențială, circumscrisă dreptului la un proces echitabil.

Cu referire la aceste susțineri, Înalta Curte reține că eventualul control de constituționalitate al normei prevăzută la art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., nu intră în competența instanței de judecată, ci a Curții Constituționale, în condițiile art. 146 lit. d) din Constituția României revizuită.

Totodată, art. 124 din Constituție prevede că "Justiția se înfăptuiește în numele legii", ceea ce implică o acțiune de aplicare a acesteia, fără a se recunoaște judecătorului dreptul de a legifera.

În plus, în cauza de față, prin încheierea de ședință din 10 noiembrie 2022 pronunțată în dosarul asociat nr. x/2022, s-a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de revizuent cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

2.3.2. Cu privire la motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acest motiv de revizuire se referă la pronunțarea instanței asupra unor lucruri care nu s-au cerut, nepronunțarea acesteia asupra unui lucru cerut ori pronunțarea peste ceea ce s-a cerut.

Textul vizează inadvertențele dintre obiectul pricinii supus judecății și ceea ce s-a pronunțat deși nu s-a cerut (extra petita), instanța nu s-a pronunțat, deși s-a cerut (minus petita), și ipoteza în care instanța a dat mai mult decât s-a cerut (plus petita).

Punctul 1 al art. 509 din C. proc. civ. este intrinsec legat de ceea ce partea a solicitat a fi dedus judecății și nu de examinarea legalității hotărârii prin intermediul motivelor de recurs.

În sensul acestui text, prin "lucru cerut" se înțelege numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia și au stabilit obiectul pricinii supus judecății, care se reflectă în dispozitiv. Așadar, textul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. vizează inadvertențele dintre obiectul pricinii supuse judecății și ceea ce instanța a hotărât, fiind vizat obiectul cererii, iar nu temeiurile acesteia sau mijloacele de apărare.

Având în vedere aceste repere teoretice, în ceea ce privește prezenta cauză, Înalta Curtea observă că reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute a Ordinului ministrului Apărării Naționale nr. M.C. 1898/17.11.1990 prin care s-a dispus trecerea sa în rezervă, cerere asupra căreia instanța de fond s-a pronunțat, respingând acțiunea pentru autoritatea de lucru judecat în raport cu cererile care au format obiectul dosarelor nr. x/2008 și nr. y/2016, soluție confirmată și de instanța de recurs, prin decizia nr. 5023 din 26.10.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin urmare, aspectul invocat de revizuent în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra lucrului cerut, arătând în acest sens că, prin cererea din 16.03.2021, de modificarea a cererii de recurs, a solicitat instanței să procedeze la un reviriment de jurisprudență în raport cu Decizia nr. 2310/2008 a ÎCCJ-SCAF, prin care sentința civilă nr. 3058/2008 a Curții de Apel București a devenit irevocabilă, nu reprezintă obiectul pricinii supuse judecății.

De altfel, obiectul cererii de recurs l-a constituit examinarea legalității sentinței nr. 74 din 21 octombrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019 prin care s-a respins acțiunea formulată de reclamant pentru autoritate de lucru judecat, și nu Decizia nr. 2310/2008 a ÎCCJ-SCAF, pronunțată în dosarul nr. x/2008.

Totodată, se observă că prin prima cerere de modificare a cererii de recurs, înregistrată la 11.01.2021 s-a invocat excepția necompetenței funcționale a secției de contencios adimistrativ și fiscal, iar prin a doua cerere de modificare a cererii de recurs, înregistrată la data de 16.03.2021, recurentul a solicitat instanței ca, "în subsidiar la cererea de declinare a competenței către secția civilă a ÎCCJ, să soluționeze prezenta cauză având în vedere inclusiv următoarele împrejurări de fapt și de drept", făcând referire și la necesitatea unui reviriment de jurisprudență, apreciind că acesta se impune în respectul dreptului la egalitate de tratament și nediscriminare (în raport cu cauza fostului său coleg C.), al dreptului la un proces echitabil (inclusiv sub aspectul motivării hotărârilor judecătorești) - drepturi ocrotite atât prin legea internă cât și prin Convenția EDO și prin jurisprudența CEDO.

Așadar, din modul în care a fost formulată cererea de modificare a recursului din data de 16.03.2021, la care revizuentul face referire în susținerea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestă cerere reprezintă, de fapt, un mijloc de apărare, câtă vreme recurentul nu a contestat autoritatea de lucru judecat reținută de prima instanță, ci a solicitat un reviriment de jurisprudență pentru respectarea dreptului la egalitate de tratament și nediscriminare și al dreptului la un proces echitabil.

În plus, în considerentele Deciziei nr. 5023/26.10.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că nu poate fi incident în cauză art. 6 din CEDO și nu este admisibilă solicitarea recurentului de a se constata situația de discriminare în raport cu alte persoane care au contestat ordine de trecere în rezervă pretins nelegale și care au obținut și despăgubiri.

În concluzie, în speță nu se poate reține nici incidența motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. în ipoteza indicată de revizuient, în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra lucrului cerut.

2.4. Soluția instanței asupra cererii de revizuire și temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 513 C. proc. civ., raportat la prev. art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și 509 alin. (1) pct. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității revizuirii invocată de intimat.

Respinge cerere de suspendare a judecății revizuirii până la pronunțarea Curții Constituționale a României asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., invocată de revizuent.

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 5023 din 26 octombrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2019, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 noiembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.