ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5492/2021

Ședința publică din data de 11 noiembrie 2021

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cererii deduse judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 01.10.2020, cu număr de dosar x/2020, revizuentul Ministerul Apărării Naționale - U.M. 02550 București a solicitat, în contradictoriu cu intimații A. S.R.L., B. S.R.L. și Compania Națională Romarm S.A., revizuirea deciziei civile nr. 439 din 20 mai 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, cu consecința anulării în tot a deciziei și respingerii plângerii ca neîntemeiate.

În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a susținut că hotărârea judecătorească este nelegală, ținând cont de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cărora "revizuirea poate fi cerută (…) dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

A arătat că între aceleași părți, având același obiect și aceeași cauză, au mai fost soluționate două litigii, în dosarele x/2019 și y/2019, de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin urmare sunt incidente dispozițiile art. 431 și 432 din C. proc. civ., astfel că se impune admiterea excepției autorității de lucru judecat și respingerea plângerii ca neîntemeiată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 21 și urm. din Legea nr. 554/2004, coroborate cu prevederile art. 509 alin. (8) și urm. din C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 650 pronunțată la data de 25 martie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei privind pe revizuentul Ministerul Apărării Naționale - U.M. 02550 București, în contradictoriu cu intimații A. S.R.L. B. S.R.L. și Compania Națională Romarm S.A. la Înalta Curte de Casație și Justiție.

I.2. Hotărârea contestată pe calea de atac a revizuirii

Prin decizia civilă nr. 439 din 20 mai 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei de interes invocată cu privire la plângerea formulată de A. S.R.L. ca neîntemeiată, a admis excepția inadmisibilității cu privire la excepția tardivității contestației invocată de intimatul Ministerul Apărării Naționale pentru UM 02550 București, a respins excepția tardivității contestației ca inadmisibilă, a respins excepțiile lipsei de interes și puterii de lucru judecat invocate de intimatul Ministerul Apărării Naționale pentru U.M. 02550 București, precum și excepția puterii de lucru judecat, respectiv, a lipsei de interes invocate de intimata B. S.R.L. ca neîntemeiate, a admis plângerea formulată de A. S.R.L., în contradictoriu cu intimații Ministerul Apărării - Unitatea Militară 02550 București și Compania Națională Romarm S.A., a modificat în parte decizia C.N.S.C., a rejudecat contestația nr. 10669/27.09.2019, a admis în parte contestația, a anulat adresa nr. x/18.09.2019 și în parte raportul intermediar al procedurii nr. A3/8487/16.09.2019, acesta din urmă și în partea referitoare la verificarea documentelor de calificare ale contestatoarei A. S.R.L., a obligat autoritatea contractantă să procedeze la reanalizarea candidaturii A. S.R.L. sub aspectul verificării documentelor de calificare cu referire la cerința minimă de calificare "situația personală a candidaților" din fișa de date a achiziției "candidații vor face dovada că nu se încadrează în niciuna din situațiile stipulate la art. 156 din O.U.G. nr. 114/2011", inclusiv prin solicitarea unor clarificări adresate în acest sens petentei, a respins ca nefondată cererea de intervenție accesorie nr. 1784/03.10.2019, a menținut în rest decizia CNSC, a luat act de cererea petentei A. S.R.L. de renunțare la soluționarea cererii privind suspendarea executării procedurii, a respins ca nefondată plângerea formulată de B. S.R.L. și a respins cererea intimatei-petente B. S.R.L. de acordare a cheltuielilor de judecată.

I.3. Apărările formulate în cauză

Intimata A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca tardiv formulată, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca nefondată.

I.4. Procedura de soluționare a cererii de revizuire

În fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, în cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de revizuire și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de 513 C. proc. civ., coroborat cu art. 194-200 și art. 201 alin. (1), (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

II. Considerentele și soluția asupra cererii de revizuire

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității formulării cererii de revizuire, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că excepția invocată este întemeiată, motiv pentru care cererea de revizuire va fi respinsă ca tardivă, pentru următoarele considerente:

Cererea de revizuire este o cale de atac de retractare reglementată de dispozițiile art. 509 - 513 C. proc. civ. care poate fi exercitată numai în condițiile și cazurile expres prevăzute de art. 509 - 511 din același cod.

Conform art. 511 C. proc. civ. "termenul de revizuire este de o lună și se va socoti potrivit pct. 8, în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri".

Așadar, textul legal precizat, instituie termenul de o lună, care în cazul de față curge de la data pronunțării deciziei nr. 439/20 mai 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport de care revizuenta își întemeiază cererea de revizuire pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cererea de revizuire dedusă judecății a fost formulată de revizuent la data de 1 octombrie 2020 cu depășirea termenului de o lună prevăzut de art. 511 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ. "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Sancțiunea decăderii poate fi evitată în condițiile în care partea împotriva căreia curge termenul dovedește că a fost împiedicată să efectueze actul de procedură în termenul legal și că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, sens în care dispune art. 186 C. proc. civ.

Termenul de decădere poate suporta, așadar, o repunere în termen în condițiile art. 186 C. proc. civ., iar aceasta presupune formularea unei cereri exprese, de către parte, cu indicarea motivelor împiedicării și într-un interval de timp de la data încetării acestora, în speță, revizuenta neformulând o astfel de cerere.

Înalta Curte nu poate primi susținerile revizuentului în legătură cu inaplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât la momentul pronunțării nu avea cunoștință de considerentele sentinței.

Art. 457 alin. (1) C. proc. civ. reglementează principiul legalității căii de atac, conform căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme procesuale de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Termenele pentru exercițiul drepturilor procesuale nu au ca scop îngrădirea dreptului la un proces echitabil și efectiv, ci stimularea activității procesuale a părților prin sancțiunea instituită pentru nerespectarea lor.

Totodată, termenele pentru exercitarea căilor de atac au caracter imperativ și sunt sancționate cu decăderea și cum revizuentul a formulat cererea după împlinirea termenului prevăzut de lege, sancțiunea decăderii nu poate fi evitată, astfel încât Înalta Curte va face aplicarea prevederilor exprese ale art. 185 alin. (1) teza finală C. proc. civ. și va respinge cererea de revizuire ca tardiv formulată.

Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la art. 511 alin. (1) pct. 8 coroborat cu art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca tardiv formulată.

În temeiul art. 451 C. proc. civ. va obliga recurentul-pârât la plata către intimata către intimata A. S.R.L. a sumei de 2000 RON, reprezentând onorariu avocat și va respinge în rest cererea potrivit dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.. Pentru a hotărî astfel, s-a apreciat că onorariul solicitat este vădit disproporționat în raport cu complexitatea cauzei și cu activitatea desfășurată de avocat în condițiile în care practica judiciară a Înaltei Curți este unitară și constantă în situații asemănătoare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de Ministerul Apărării - U.M. 02550 București împotriva deciziei civile nr. 439 din 20 mai 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019.

Obligă revizuentul la plata către intimata A. S.R.L. a sumei de 2000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 11 noiembrie 2021.