ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5750/2023

Ședința publică din data de 5 decembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, a solicitat anularea ordinului MAN nr. 133/4.10.1985, ca fiind nul absolut și să fie obligat pârâtul să-l repună în drepturile militare și civile, cu recunoașterea integrală a vechimii pe perioada 4.10.1985 până la reactivarea.

A solicitat, de asemenea, obligarea pârâtului la plata de daune morale și materiale în cuantum de 9.000.000 RON.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1186 din 14 martie 2018, Curtea de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, pentru existența autorității de lucru judecat.

Cererea de recurs

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A., criticând hotărârea atacată pentru motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Hotărârea pronunțată de instanța de recurs

Prin Decizia nr. 2180 din 06 aprilie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție– secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1186 din 14 martie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Cererea de revizuire formulată în cauză

Prin cererea înregistrată la data de 22.06.2021, revizuentul A. a formulat in contradictoriu cu intimatul Ministerul Apărării Naționale cerere de revizuire a sentinței civile nr. 1186/14.03.2018 în temeiul art. 509 pct. 5 din noul C. proc. civ.

Hotărârea ce face obiectul controlului judiciar dedus prezentei judecăți

Prin sentința civilă nr. 1550 din data de 02 noiembrie 2021, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. în contradictoriu cu intimatul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE.

Recursul exercitat de revizuent

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuentul A. și, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, 5 și 8 din C. proc. civ., a solicitat casarea sentinței recurate și trimiterea dosarului la secția litigii de muncă.

Fără a sistematiza și grupa criticile în raport de fiecare caz de casare în parte, în cadrul motivelor de recurs, a susținut recurentul că respingerea cererii de revizuire pe motiv că nu s-a judecat fondul litigiului de nici o secție de contencios administrativ de la toate instanțele pe parcursul acestui istoric juridic pe fond nu este de natură să se respingă cererea de revizuire, ca inadmisibilă, deoarece blochează accesul la justiție a justițiabilului, atâta timp cât partea litigioasă nu a fost analizată pe fond.

Referitor la faptul că este autoritate de lucru judecată raportat la sentința civilă anterior pronunțată de instanțe, susține recurentul că instanța de control judiciar a statuat în decizii definitive faptul că, dacă litigiul de muncă nu a fost soluționat pe fond, nu există autoritate de lucru judecat sau lucru judecat.

Având în vedere faptul că sentința civilă criticată este pronunțată de secția de contencios administrativ, solicită instanței de recurs să verifice admisibilitatea cererii de recurs și sub aspectul prevăzut de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care prevede că admisibilitatea cererii de revizuire cu condiția că nu a fost analizat fondul este neconstituțională, sens în care invocă Decizia Curții Constituționale nr. 1609/2010 ce a statuat că instanțele pot analiza speța dedusă judecății și fără evocarea fondului de instanța anterioară.

Apărările intimatei-pârâte

Intimatul Ministerul Apărării Naționale a formulat întâmpinare împotriva recursului promovat de revizuent, solicitând respingerea acestuia, în principal, ca fiind nul, iar în subsidiar, ca nefondat, cu consecința menținerii, ca legală și temeinică, a hotărârii recurate.

Răspunsul la întâmpinare

Recurentul – revizuent B. a combătut apărările intimatului Ministerul Apărării Naționale din întâmpinare, în cadrul unui Răspuns la întâmpinare. A invocat Decizia nr. 3632 pronunțată în dosarul nr. x/2016 la data de 17 noiembrie 2017 ce are legătură directă cu acest litigiu, respectiva instanță pronunțându-se definitiv și irevocabil în sensul că nu este autoritate de lucru judecat.

Mai susține și că articolul 21 din Legea nr. 554/2004 a fost declarat neconstituțional de către Curtea Constituțională cu privire la fond sau evocarea fondului, sens în care solicită casarea sentinței de fond.

Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 26.04.2023, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 05 decembrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților. La acest termen de judecată, luând act de concluziile reprezentantului intimatului cu privire la excepția nulității recursului, recurentul solicitând judecarea în lipsă, Înalta Curte a reținut cauza spre soluționare, urmând ca, în temeiul art. 248 C. proc. civ. să analizeze mai întâi excepția invocată în cauză, aceasta putând face inutilă cercetarea pe fond a recursului.

Soluția Înaltei Curți asupra recursului

Analizând, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., mai întâi excepția nulității recursului, invocată de intimatul Ministerul Apărării Naționale, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, raportat la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., reținând următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 22.06.2021, revizuentul A. a formulat in contradictoriu cu intimatul Ministerul Apărării Naționale cerere de revizuire a sentinței civile nr. 1186/14.03.2018 în temeiul art. 509 pct. 5 din noul C. proc. civ.

Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin hotărârea ce face obiectul controlului judiciar de față, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. în contradictoriu cu intimatul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE, reținând în esență că nu este îndeplinită condiția premisă de admisibilitate, dat fiind faptul că sentința atacată cu revizuire nu este o hotărâre pronunțată asupra fondului, sau care evocă fondul, astfel cum impun dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, 5 și 8 C. proc. civ.

Analizând mai întâi excepția nulității recursului, invocată de intimatul Ministerul Apărării Naționale, în cadrul întâmpinării, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.,

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Reține astfel Înalta Curte că recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Analizând cererea de recurs din perspectiva dispozițiilor mai sus menționate, se constată că, deși recurentul, în cadrul cererii de recurs, a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3, 5 și 8 din C. proc. civ., în motivarea cererii de recurs nu a adus critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute în textele de lege anterior menționate.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., ce reglementează situația când "hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a alte instanțe, invocată în condițiile legii", constată Înalta Curte că acesta a fost invocat doar formal, argumentele recurentului referitoare la soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un alt dosar, respectiv în dosarul nr. x/2020 neputând fi încadrate în acest motiv de nelegalitate.

Nici cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. conform căruia, "casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității", recurentul nu a indicat vreo normă de procedură încălcată de către instanța de fond, astfel că, simpla invocare a acestui articol nu este de natură a conduce la concluzia că cerința imperativă a dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. a fost îndeplinită în cauză de către recurentul-reclamant.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, alături de celelalte mențiuni prevăzute cu caracter imperativ, și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea ca motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Pentru a conduce la casarea hotărârii atacate pentru motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recursul nu se poate limita la o simplă indicare "de formă" a textului art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cerința legală a "dezvoltării motivelor" implicând determinarea criticilor punctuale și indicarea în concret a regulilor de procedură încălcate de instanță, cerință nerespectată de către recurent cu ocazia invocării acestui prim motiv de recurs, ceea ce conferă susținerilor recurentului doar o aparență de motivare, însă nu reprezintă un argument suficient pentru a provoca o analiză de legalitate a hotărârii recurate pe acest motiv de recurs.

În ceea ce privește motivul de casare, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care vizează încălcarea sau aplicarea greșită de către instanță a normelor de drept material, Înalta Curte subliniază că, pentru a fi incident acest motiv de nelegalitate, este necesar ca, din modul în care este redactată hotărârea să nu se poată determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, ori ca instanța să recurgă la textele de lege aplicabile speței, dar fie să le încalce, în spiritul sau litera lor, fie să le aplice greșit (de ex: instanța aplică o normă generală, nesocotind existența normei speciale, aplică o normă care nu este incidentă în speță, dă o interpretare greșită textului de lege corespunzător situației de fapt).

În cazul de față, recurentul nu a indicat nici o normă de drept material încălcată sau aplicată greșit de către prima instanță, ci s-a limitat a susține doar că "respingerea cererii de revizuire pe motiv că nu s-a judecat fondul litigiului de nici o secție de contencios administrativ de la toate instanțele pe parcursul acestui istoric juridic pe fond nu este de natură să se respingă cererea de revizuire ca inadmisibilă, deoarece blochează accesul la justiție a justițiabilului, atâta timp cât partea litigioasă nu a fost analizată pe fond".

Analizând actele și lucrările dosarului din toate etapele procesuale, se constată cu ușurință că, în recursul de față, revizuentul critică, în esență, soluția de respingere a acțiunii sale, pentru existența autorității de lucru judecat pronunțată de Curtea de Apel București printr-o altă sentință, verificată de instanța de control judiciar și menținută ca atare, urmare a respingerii recursului promovat de același recurent.

Astfel, Înalta Curte reține că prezenta cerere de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât, chiar dacă recurentul a invocat formal motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, 5 și 8 din C. proc. civ., aspectele dezvoltate în cuprinsul cererii nu permit încadrarea acestora în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul exprimându-și doar nemultumirea cu privire la soluția dată pe fondul cererii de chemare în judecată, în condițiile în care hotărârea ce face obiectul controlului judecătoresc dedus judecății de față a fost pronunțată în soluționarea unei cereri de revizuire formulată de aceeași parte și respinsă, ca inadmisibilă de către instanță, prin raportare la dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

Se constată, așadar, că motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, 5 și 8 C. proc. civ. au fost invocate doar formal de către recurent, fără a se indica în concret, raportat la textele invocate, care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii recurate fiind astfel imposibil de realizat.

Or, exprimarea nemulțumirii față de soluția pronunțată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie și prin prisma dispozițiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., nu poate echivala cu motivarea recursului.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de Codul anterior în care motivele vizau și netemeinicia acesteia.

În speța de față, însă, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă unuia din motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aptă să conducă la casarea hotărârii recurate.

Lecturând cererea de recurs, Înalta Curte nu a putut identifica în cadrul acesteia critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța învestită cu cererea de revizuire, prin raportare la motivele de recurs invocate.

Obligația de motivare presupune indicarea în concret a motivelor pentru care partea invocă încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, precum și a regulilor de procedură încălcate de prima instanță, ori a normelor de drept material încălcate sau aplicate greșit de instanța inferioară.

Împrejurarea că recurentul nu este de acord cu soluția la care a ajuns prima instanță nu este suficientă pentru a considera că recursul este motivat.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În acest sens, Înalta Curte constată că, potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile recurentului nu reprezintă veritabile critici împotriva sentinței recurate și, ca atare, nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.. Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

Această soluție nu aduce atingere Constituției României, care prevede exercitarea căilor de atac în condițiile prevăzute de lege, și nici Convenției Europene a Drepturilor Omului, care prevede dreptul la un singur grad de jurisdicție în materie civilă (art. 6 par. 1 CEDO și care are prioritate de aplicare față de dreptul generic la un remediu efectiv prev. de art. 13 din Convenție), referirea la "recurs" neputând fi în niciun caz înțeleasă ca referindu-se la calea de atac de reformare a recursului din dreptul intern, înțelesul corect al acestei noțiuni fiind acela de "remediu".

Este evident că motivele de nelegalitate trebuie să îmbrace forma unor critici concrete aduse hotărârii atacate, în sensul de a se preciza care sunt regulile de procedură încălcate de către instanță, a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității ori normele de drept material încălcate sau aplicate greșit de instanța inferioară, partea neputându-se rezuma la o simplă invocare formală a cazurilor menționate la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și la reluarea unor susțineri anterioare, din care instanța de recurs să poată deduce anumite aspecte neprecizate expres de recurent.

Conform art. 488 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-8.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., motivele de recurs desemnează ipotezele expres și limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate iar textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității hotărârii recurate, prin indicarea regulilor de procedură, a eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste norme de procedură, ori a normelor de drept material încălcate sau aplicate greșit de instanța inferioară, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Reținând astfel că, prin cererea de recurs nu a fost formulată nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute strict și limitativ la dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și, admițând excepția nulității recursului, invocată de intimatul Ministerul Apărării Naționale, va constata nul recursul formulat de revizuentul A..

Soluția instanței de recurs. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse și constatând că recurentul – revizuent nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. și, cum în cauză nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și, pe cale de consecință, admițând excepția nulității recursului, invocată de intimatul Ministerul Apărării Naționale, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va constata nul recursul formulat de revizuentul A., făcând aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de revizuentul A. împotriva sentinței civile nr. 1550 din data de 2 noiembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 decembrie 2023.