ÎCCJ, Decizia nr. 236/2022

Ședința publică din data de 7 noiembrie 2022

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 129 din 23 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a respins, ca tardiv formulat, recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 3495 din 14 iulie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019.

Astfel, instanța de recurs a reținut că decizia civilă nr. 3495 din 14 iulie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal nr. 804/46/2019 care a fost atacată cu recurs, a fost dată asupra unei cereri de revizuire formulate împotriva unei hotărâri pronunțate în materia contenciosului administrativ, fiind aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care, prin derogare de la regula de drept comun prevăzută de art. 485 alin. (1) din C. proc. civ., care dispun că termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1, recurentul A. a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. și înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători cu nr. x/2022.

În esență, în motivarea căii de atac formulate, contestatorul a susținut că eroarea materială constă în aceea că în decizia anterior menționată, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat, în mod greșit, tardivitatea cererii de recurs deoarece a depus recursul la poștă în termenul legal de 30 de zile prevăzut de instanță în cuprinsul dispozitivului hotărârii pronunțate în dosarul nr. x/2019.

La data de 4 noiembrie 2022, intimatul Ministerul Muncii și Protecției Sociale a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare iar pe fondul cauzei solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte va examina excepția inadmisibilității contestației în anulare invocate de intimat prin întâmpinare.

Înalta Curte va respinge excepția invocată, constatând că, în speță, calea de atac formulată este admisibilă, în temeiul art. 503 C. proc. civ.

Examinând contestația în anulare în raport cu motivele invocate, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele arătate în continuare.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, motivele pentru care poate fi exercitată fiind expres și limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (2) din C. proc. civ., invocate de contestatoare drept temei al cererii sale, "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: (...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale".

Pentru a putea fi admisă o contestație în anulare îndreptată împotriva deciziei pronunțate de o instanță de recurs, este necesar ca eroarea materială gravă, invocată de parte, să privească o problemă de procedură. O atare eroare trebuie să fie evidentă, în legătură cu aspecte formale ale judecății în recurs, pentru verificarea căreia să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.

Această cale de atac tinde la anularea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres prevăzută de lege.

Or, ceea ce invocă contestatorul - faptul că, în mod greșit, instanța de recurs ar fi apreciat că, în speță, este aplicabil termenul de recurs de 15 zile de la comunicarea hotărârii conform prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - nu poate constitui o eroare materială, ci o eventuală greșeală de judecată, care nu poate deschide calea contestației în anulare.

Înalta Curte constată că instanța care a analizat cererea de recurs a avut în vedere termenul legal pentru declararea căii de atac formulate astfel cum este prevăzut de legea specială astfel că nu poate fi considerată drept o eroare materială.

În înțelesul normei prevăzute de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., greșeala materială care deschide calea contestației în anulare vizează o eroare formală, evidentă, care, deși distinctă de eroarea materială care poate fi îndreptată în condițiile art. 442 C. proc. civ., nu poate fi inițiată pentru remedierea unor greșeli decurgând din aprecierea probelor sau a interpretării unor dispoziții legale cu incidență în speță ori din stabilirea eronată a situației de fapt.

Fiind un text de excepție, noțiunea de greșeală materială nu trebuie să fie interpretată extensiv, pentru că s-ar ajunge, pe o cale ocolită, la judecarea încă o dată a aceluiași recurs.

Or, împrejurările reclamate de contestator nu se circumscriu motivului de contestație în anulare prevăzut de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. pentru promovarea căii extraordinare de atac, ci reprezintă, de fapt, adevărate motive de recurs, supuse deja analizei unei instanțe de recurs.

Practic, în cazul concret dedus judecății, contestatorul nu invocă în fapt o "greșeală materială", adică o eroare evidentă, legată de aspecte formale ale judecății în recurs, ci critică modul în care instanța a stabilit cadrul legal aplicabil speței.

Conchizând, Înalta Curte reține că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, doar erorile de fapt care nu au devenit vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare pot justifica o derogare de la principiul securității juridice, pe motiv că nu a fost posibilă îndreptarea lor prin exercitarea căilor ordinare de atac (concluzie afirmată, de exemplu, în hotărârile pronunțate în cauzele Mitrea împotriva României/2008, B. împotriva României/2009).

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 129 din 23 mai 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2022, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 noiembrie 2022.