ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4287/2022

Cererea de chemare în judecată. Circumstanțele cauzei. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 27.03.2014, sub nr. x/2014, reclamanta A. a formulat acțiune în contencios administrativ împotriva refuzului Primăriei Vălenii de Munte de soluționare și comunicare a răspunsului la cererea nr. x din 29 august 2013, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei să-i soluționeze integral, efectiv și punctual cererea formulată. La data de 10.02.2015 reclamanta a depus cerere de modificare a cererii introductive, arătând că modifică obiectul acțiunii în sensul solicitării obligării pârâtei să dispună, conform atribuțiilor ce-i revin potrivit Legii nr. 50/1991, desființarea lucrării de construire constând în reamplasarea unor porți de acces la numărul 6B de pe Fundătura Nicolae Bălcescu, considerând că această lucrare este realizată fără autorizație de construire și, prin aceasta, că este vătămat atât domeniul public, cât și dreptul său de a beneficia de acces la domeniul public pe o distanță de 21 + 4 m, așa cum prevede actul său de proprietate. Prin sentința nr. 2106 din 09.10.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta să desființeze lucrarea de construcție constând în reamplasarea unor porți de acces la nr. 64Bis, Fundătura Nicolae Bălcescu, orașul Vălenii de Munte, județul Prahova. Prin decizia nr. 208 din 22.02.2019, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul promovat de pârâta Primăria Vălenii de Munte împotriva sentinței nr. 2106/09.10.2017 a Tribunalului Prahova, a casat în tot sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, în rejudecare cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la 22.03.2019, sub nr. x/2014*. Prin încheierea din 07.08.2020 pronunțată în dosarul sus-menționat, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale, prin aceeași încheiere fiind amânată pronunțarea în cauză. Prin sentința nr. 823 din 21.08.2020, pronunțată în același dosar și de către aceeași instanță, au fost respinse ca neîntemeiate acțiunea reclamantei și cererea de intervenție accesorie. Împotriva încheierii din 07.08.2020, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, au declarat recurs atât reclamanta A., cât și intervenientul accesoriu B., recursul fiind respins prin Decizia nr. 13 din 12 ianuarie 2021 a Curții de Apel Ploiești. Împotriva sentinței nr. 823 din 21.08.2020 a aceleiași instanțe, a declarat recurs doar reclamanta A., care s-a îndreptat prin intermediul acestei căi de atac și împotriva încheierilor pronunțate de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2014, inclusiv cele din 25.10.2019 și 23.12.2019, precum și împotriva încheierilor pronunțate de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2014 (dosarul de fond din primul ciclu procesual), inclusiv încheierile din 26.10.2018 și 22.02.2019 (decizia nr. 208/22.02.2019 a Curții de Apel Ploiești, prin care s-a admis primul recurs declarat în cauză și s-a dispus casarea cu trimitere). Totodată, prin cererea de recurs formulată a fost reiterată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 489 alin. (1) și alin. (3) din C. proc. civ. Prin încheierea nr. 4002 din data de 16.09.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de petenta A. și a dispus strămutarea cauzei ce forma obiectul dosarului nr. x/2014 aflat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, la Curtea de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal, cu păstrarea actelor de procedură îndeplinite. La termenul de dezbateri din data de 7 aprilie 2022, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, constatând că recurenta-reclamantă a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 489 alin. (1) și alin. (3) din C. proc. civ., a luat în discuție această solicitare a părții și, față de prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale, reținând în acest sens că dispozițiile legale criticate nu au legătură cu soluționarea recursului. La același termen, Curtea de Apel Pitești a soluționat o parte dintre excepțiile invocate de părți, a invocat din oficiu alte excepții și a rămas în pronunțare asupra excepțiilor și, în subsidiar, pe fondul recursului, pronunțând decizia nr. 395/R-CONT din 7 aprilie 2022 în dosarul nr. x/2014.

Hotărârea atacată. Împotriva soluției de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 489 alin. (1) și alin. (3) din C. proc. civ., dispusă de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la termenul de dezbateri din data de 07.04.2022 și consemnată în partea introductivă a deciziei nr. 395/R-CONT, pronunțată în dosarul nr. x/2014 la același termen, au exercitat recurs A. și B., în termen legal și în temeiul dispozițiilor art. 488 din C. proc. civ., fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la 17 mai 2022, sub nr. x/2014*.

Susținerile din recursul exercitat în cauză. În dezvoltarea recursului promovat împotriva deciziei nr. 395 din 7 aprilie 2022, în ceea ce privește soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 489 alin. (1) și alin. (3) din C. proc. civ., recurenții A. și B. și-au exprimat nemulțumirea cu privire la soluția atacată, considerând-o ca netemeinică și nelegală, fiind rezultatul încălcării procedurii ori al încălcării sau aplicării greșite a normelor de drept material. Au apreciat recurenții că excepția de neconstituționalitate invocată întrunea toate condițiile pentru a fi sesizată Curtea Constituțională a României, întrucât a fost ridicată în fața unei instanțe judecătorești, Curtea Constituțională nu s-a pronunțat pe aspectele criticate, iar admiterea excepției de neconstituționalitate este de natură să influențeze soluționarea cauzei în care a fost ridicată excepția. Totodată, au opinat că instanța avea îndatorirea de a sesiza Curtea Constituțională a României după ce verifica îndeplinirea celor trei condiții cerute de lege. În final au arătat că vor motiva recursul printr-un memoriu separat depus în termen legal de la momentul primirii motivării încheierii de respingere a sesizării Curții Constituționale a României.

Apărările formulate în cauză. Intimata-pârâtă Primăria orașului Vălenii de Munte prin Primar a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a solicitat respingerea recursului și menținerea soluției atacate. Totodată, a invocat excepția de netimbrare a cererii de recurs, considerând că dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 referitoare la taxele aplicabile cererilor și acțiunilor evaluabile în bani se aplică în mod corespunzător, iar taxele judiciare de timbru se achită anticipat. Totodată, a invocat excepția nulității cererii de recurs conform art. 489 din C. proc. civ., apreciind că nu este motivată. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii soluției primei instanțe ca fiind temeinică și legală. Pentru termenul stabilit la data de 2 iunie 2022, recurenta-reclamantă A. a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar constând în asistență juridică prin avocat, care a fost respinsă prin încheierea din ședința din camera de consiliu de la aceeași dată, soluție menținută prin încheierea din data de 16 septembrie 2022, ca urmare a respingerii cererii de reexaminare. La termenul din 29 septembrie 2022, la care au avut loc dezbaterile, Înalta Curte a reținut cauza pentru soluționare, cu prioritate pe excepția de netimbrare a recursului, iar în subsidiar pe excepția nulității acestuia pentru nemotivare, ambele excepții fiind invocate de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului. 5.1. Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., excepția de netimbrare a cererii de recurs, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că excepția este neîntemeiată, urmând să o respingă pentru argumentele ce succed: Demersul judiciar ce face obiectul cauzei de față vizează soluția pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la termenul din data de 07.04.2022 și consemnată în partea introductivă a deciziei nr. 395 pronunțate la acel termen, de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 489 alin. (1) și art. 489 alin. (3) din C. proc. civ. Conform art. 197 din C. proc. civ., "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în jduecată, în condițiile legii.", iar potrivit art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:"Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege." Articolul 13 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale prevede că: "Cererile adresate Curții Constituționale sunt scutite de taxe de timbru."Totodată, la art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru legiuitorul a stipulat în sensul că: "Dacă legea nu prevede altfel, este scutită de la plata taxei judiciare de timbru orice cerere pentru exercitarea unei căi de atac, ordinare și extraordinare, împotriva hotărârii judecătorești prin care a fost soluționată o acțiune sau cerere scutită, potrivit legii, de taxă judiciară de timbru." Din interpretarea cadrului normativ expus rezultă că regula referitoare la acțiunile introduse pe rolul instanțelor judecătorești o reprezintă timbrarea acestora în condițiile prevăzute de legea aplicabilă în materie, și anume O.U.G. nr. 80/2013, iar în cazurile expres prevăzute de lege, așadar, prin excepție de la regula timbrării, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru. În consecință, având în vedere că obiectul cauzei de față vizează soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 489 alin. (1) și alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamanta A. și de intervenientul B. este scutit de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru coroborat cu art. 13 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, și, implicit, că excepția netimbării invocată de intimata-pârâtă este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge ca atare. 5.2. Asupra excepției nulității recursului pentru nemotivare, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat"; "(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile". Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." De asemenea, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488", motive de nelegalitate enumerate, prin urmare, cu caracter limitativ în cuprinsul acestui articol. Așadar, recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de art. 488 din C. proc. civ. Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ. atrage, conform art. 489 alin. (2) din același act normativ, sancțiunea nulității recursului. Astfel, condiția legală a încadrării motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., precum și a dezvoltării motivelor, implică determinarea greșelilor anume imputate, o argumentare a criticii în fapt și în drept și arătarea probelor pe care se bazează. Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar. Prin urmare, instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ. În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, partea recurentă având obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute în mod expres și limitativ de lege și să dezvolte critici subsumate acestora, deoarece simpla indicare a dispozițiilor art. 488 din C. proc. civ. și afirmația conform căreia soluția atacată este rezultatul încălcării procedurii ori al încălcării sau aplicării greșite a normelor de drept material nu echivalează cu motivarea recursului și nu conduc, implicit, la casarea hotărârii atacate. În prezenta cauză se observă că, deși au precizat că recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 488 C. proc. civ., recurenții nu au indicat în concret care dintre motivele de casare expres și limitativ prevăzute de textul legal invocat sunt incidente în cauză și nu au dezvoltat argumente concrete de ordin critic referitoare la soluția pronunțată de prima instanță, care să poată fi circumscrise dispozițiilor legale invocate. Cu alte cuvinte, nu au arătat care sunt regulile de procedură pretins încălcate de către instanță și în ce modalitate a avut loc această încălcare, care sunt normele de drept material încălcate ori greșit interpretate sau aplicate prin raportare la soluția pronunțată de curtea de apel ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea soluției criticate. Dimpotrivă, din cererea de recurs rezultă că părțile s-au limitat să arate că excepția de neconstituționalitate invocată întrunea toate condițiile pentru a fi sesizată Curtea Constituțională a României, pe care le-au enumerat opinând că instanța avea îndatorirea de a sesiza Curtea Constituțională după ce verifica îndeplinirea condițiilor menționate. În speță, instanța învestită cu soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale a luat în discuție această solicitare, în lipsa părților legal citate, dar în condițiile solicitării de judecare a cauzei în lipsă, așadar, în conformitate cu normele legale aplicabile și cu respectarea procedurii de judecată, analizând cererea părților recurente prin raportare la normele incidente în materie și la obiectul dedus judecății. În acest sens a reținut că nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile de admisibilitate a sesizării instanței de contencios constituțional, având în vedere că normele legale criticate, cuprinse la art. 489 alin. (1) și alin. (3) din C. proc. civ., nu au legătură cu soluționarea recursului supus analizei, astfel că nu pot fi primite susținerile recurenților din perspectiva neîndeplinirii condițiilor de admisibilitate a sesizării. Recurenții nu au formulat critici concrete sub aspectul încălcării unor reguli de procedură de către prima instanță, a căror nerespectare să atragă sancțiunea nulității, în realitate susținerile formulate de aceștia reflectând strict nemulțumirea cu privire la soluția pronunțată asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale, fără a susține motivele de casare invocate, de altfel, în mod formal prin simpla trimitere la dispozițiile art. 488 din C. proc. civ. Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică indicarea în concret a greșelilor imputate instanței și încadrarea lor în motivul de casare invocat, astfel cum este acesta prevăzut în textul de lege corespunzător, simpla nemulțumire a părților cu privire la soluția contestată nefiind suficientă pentru a conduce la casarea hotărârii prin care a fost pronunțată, având în vedere că recursul este o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate. În aceste condiții, reținând caracterul nemotivat al cererii de recurs, având în vedere că recurenții au invocat doar formal dispozițiile art. 488 din C. proc. civ. și au susținut că soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale este rezultatul încălcării procedurii ori al încălcării sau aplicării greșite a normelor de drept material, fără să dezvolte veritabile critici de nelegalitate care să poată face posibilă o încadrare a acestora în cazurile de casare invocate, și constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu de către instanță, în temeiul art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac promovate.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru motivele expuse la pct. 5.1 din prezenta decizie, constatând că prin raportare la art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru coroborat cu art. 13 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, și, pe cale de consecință, că excepția netimbrării cererii de recurs, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, nu este întemeiată, Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., va respinge excepția invocată. De asemenea, pentru argumentele expuse la pct. 5.2 din decizia de față, pentru că recurenții nu s-au conformat exigențelor impuse de lege și nu au formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) și art. 496 alin. (1) din același Cod, va constata nul recursul declarat de reclamanta A. și de intervenientul B. împotriva deciziei nr. 395 din 7 aprilie 2022 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 489 alin. (1) și alin. (3) din C. proc. civ. pe care, în consecință, o va menține ca legală.