ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3451/2021

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2015, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște, a chemat în judecată Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (MDRAP), solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: - anularea, în tot, a actului administrativ individual Informare privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x emis de Direcția Generală Programe Europene din cadrul M.D.R.A.P., înregistrat cu nr. x/13.07.2015 și la UAT Municipiul Târgoviște cu nr. x/13.07.2015 și a actului intern Nota de neconformitate nr. x/03.04.2015 anexat actului administrativ - anularea, în tot, a actului administrativ individual Decizia nr. 259/11.09.2015 emisă de Serviciul Soluționare Contestații Nereguli Fonduri Europene din cadrul M.D.R.A.P., înregistrată la M.D.R.A.P. cu nr. x/14.09.2015 și la UAT Municipiul Târgoviște cu nr. x din 16.09.2015

Sentința instanței de fond Prin sentința nr. 171 din data de 12 octombrie 2018, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Târgoviște - Prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice. A dispus anularea în parte a deciziei 259 din data de 11.09.2015 în ceea ce privește soluționarea capătului 2 al contestației, respins pe principiul autorității de lucru judecat și obligă pârâta la soluționarea pe fond a acestui capăt de cerere. A respins cererea de anulare a deciziei 259 din data de 11.09.2015 în ceea ce privește soluționarea capetelor 1 și 3 din contestație și pe cale de consecință respinge cererea de anulare a informării privind situația cheltuielilor aprobate în cererea de plată nr. x și a notei de conformitate x din data de 03.04.2015 în ceea ce privește constatările de la pct. A și C .

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile au formulat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Târgoviște - prin Primar și pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice. Recurenta reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Târgoviște - prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate, invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat în principal, admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, pe cale de consecință, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar, în subsidiar, admiterea acțiunii și anularea actelor administrative individuale atacate. Arată recurenta că în mod nelegal s-a dispus obligarea intimatului la soluționarea pe fond a contestației, întrucât, în speță, exista posibilitatea analizării și dispunerii anulării actelor administrative contestate, față de sentința 39/17.02.2015 pronunțată în dosarul nr. x/2014 definitivă prin Decizia nr. 2327/2018 a ICCJ prin care a înlăturată corecția financiară de 5% aplicată prin decizia nr. 221/2014. În mod nelegal a respins instanța de fond și cererea de anulare a decizie nr. 259/2015, în ceea ce privește capetele de cerere 1 și 3 din contestație, aplicarea corecție financiare de 100% fiind motivată nefondat, instanța neobservând că textul de la lit. b) din Anexa 1 la O.U.G. nr. 66/2011 a fost introdus în temeiul O.U.G. nr. 47/2014 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 66/2011, iar prin nota de conformitate nr. x/22.10.2014 s-a aplicat o corecție întemeiată pe pct. 2.4 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011, dată la care O.U.G. nr. 47/2014 era în vigoare, fiind publicată în MO. Recurentul pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, criticând-o pentru nelegalitate, invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat în principal, admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și, pe cale de consecință, trimiterea cauzei spre rejudecare. Arată recurentul pârât că instanța de fond a făcut o aplicare grețită a prevederilor art. 430 și următoarele din C. proc. civ.. Astfel, la soluționarea cererii de plată nr. x nu s-a mai procedat la verificarea procedurii de achiziție a contractului, reducerea procentuală fiind stabilită la cererea de rambursare nr. x Abaterea a fost identificată și sancționată doar o singură dată, iar reducerea aplicată cererilor de rambursare ulterioare repreyintă doar punerea în executare, respectiv recuperarea sumelor aferente sancțiunii. Cu titlu de jurisprudență invocă sentința civilă nr. 1575/2015 pronunțată de Curtea de Apel București, definitivă prin decizia nr. 125/2018 pronuntață de ICCj, în dosarul nr. x/2015.

Apărările formulate în cauză În cauză recurenții au formulat întâmpinare la recursul declarat de partea oponentă solicitând respingerea acestora ca nefondate.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate. Reclamanta a solicitat anularea actelor administrative informare privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x emis de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Direcția Generală Programe Europene, înregistrată cu nr. x/13.07.2015, a actelor interne Nota de neconformitate nr. 13539/203.04.2015 și a Deciziei nr. 259/11.09.2015 emisă de Serviciul Soluționare Contestații Nereguli Fonduri Europene din cadrul M.D.R.A.P. În temeiul actului administrativ Informare C. pen. 10 nr. 53147/12.02.2015 s-au stabilit următoarele: - Pct. A - a aplicat o reducere procentuală de 100% la valoarea contractului de servicii x/14.02.2011 încheiat cu S.C. A. S.R.L. (fosta S.C. B. SRL) în conformitate cu nota de neconformitate x/03.04.2015 și a exclus de la plată suma de 30.075,29 RON și TVA 7218,07 RON aferentă facturii x/20.05.2015; - Pct. B -a aplicat o reducere procentuală de 5% la valoarea contractului de lucrări x/30.07.2013 încheiat cu Asocierea S.C. C. și SC D., în conformitatea cu informarea transmisă la cererea de rambursare 3 și a exclus de la plată suma de 127.554,91 RON și TVA de 30.613,18 RON; - Pct. C - pentru contractul x din 14.02.2011 încheiat cu S.C. B., în prezent S.C. A. S.R.L., valoarea creanței bugetare rezultate din corecția de 100% aplicată asupra sumelor achitate beneficiarului, aferente cererilor de rambursare 3-5, respectiv cererilor de plată 2-9 este conform tabelului atașat, și a exclus de la plată suma de 291.912,06 RON și TVA de 71.503,27 de RON. Prin decizia 259/11.09.2015, Serviciul Soluționare Contestații a respins contestația formulată de UAT Târgoviște de la pct. A și C ca neîntemeiată, și cea de la Pct. B în baza principiului autorității de lucru judecat. Prin hotărârea recurată, prima instanță a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Târgoviște - Prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, a dispus anularea în parte a deciziei 259 din data de 11.09.2015 în ceea ce privește soluționarea capătului 2 al contestației, respins pe principiul autorității de lucru judecat și a obligat pârâta la soluționarea pe fond a acestui capăt de cerere și a respins cererea de anulare a deciziei 259 din data de 11.09.2015 în ceea ce privește soluționarea capetelor 1 și 3 din contestație și pe cale de consecință a respins cererea de anulare a informării privind situația cheltuielilor aprobate în cererea de plată nr. x și a notei de conformitate x din data de 03.04.2015 în ceea ce privește constatările de la pct. A și C . Cu caracter prealabil, Înalta Curte constată că, deși reclamanta și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., criticile expuse nu se circumscriu decât cazului de casare reglementat de pct. 6 al articolului menționat, necuprinzând argumente de nelegalitate referitoare la nemotivarea sentinței recurate ori la existența unor motive contradictorii în cuprinsul acesteia; totodată, nu sunt indicate motivele apreciate a fi străine de natura cauzei. Prin urmare, argumentația cererii de recurs se subsumează doar greșitei aplicări sau interpretării a dispozițiilor legale incidente, urmând a fi analizată din această perspectivă. Soluția instanței de fond este împărtășită și de instanța de control judiciar, întrucât reflectă interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material incidente în cauză. Astfel, Înalta Curte va respinge ca nefondate criticile formulate în cuprinsul cererii de recurs de către reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Târgoviște - Prin Primar și de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, vizând soluția de anularea în parte a deciziei 259 din data de 11.09.2015 în ceea ce privește soluționarea capătului 2 al contestației, respins pe principiul autorității de lucru judecat și obligare a pârâtei la soluționarea pe fond a acestui capăt de cerere. Totodată, având în vedere similitudinea criticilor formulate de reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Târgoviște - prin Primar și pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, pe aspectul învederat, și circumscrise cazului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va proceda la o analiză grupată a recursurilor, urmând a răspunde prin argumente comune. Înalta Curte nu poate primi argumentele în sensul că "exista posibilitatea analizării și dispunerii anulării actelor administrative contestate, față de sentința 39/17.02.2015 pronunțată în dosarul nr. x/2014 definitivă prin Decizia nr. 2327/2018 a ICCJ prin care a înlăturată corecția financiară de 5% aplicată prin decizia nr. 221/2014" sau că .. prin decizia nr. 259/11.09.2015 s-a reținut faptul că instituția noastră s-a mai pronunțat asupra reducerii procentuale de 5% aplicată contractului de lucrări nr. x/30.07.2013 …, intimata reclamantă invocând practic aceleași argumente ca și în contestația care a fost soluționată prin Decizia nr. 44/2015…", speța dedusă judecății nu pune în discuție excepția autorității de lucru judecat în sens procesual, respectiv existența triplei identități prevăzută de dispozițiile art. 431 C. proc. civ. sau a efectului pozitiv al puterii de lucru judecat, corespunzător dispozițiilor art. 430 alin. (1) C. proc. civ. Conform dispozițiilor art. 430 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească ce soluționează în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.". Așadar, autoritatea de lucru judecat vizează hotărârile judecătorești, regăsindu-se în dreptul procesual, ca excepție procesuală de fond, în cadrul secțiunii dedicate efectelor hotărârii judecătorești. Pe cale de consecință, nu există autoritate de lucru judecat care să poată viza deciziile emise de autorități publice cu activitate administrativ-jurisdicțională. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, în vigoare la momentul emiterii actelor administrative atacate: "(1) Decizia de soluționare a contestației este definitivă în sistemul căilor administrative de atac. (2) Deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare." Din prevederile legale menționate mai sus rezultă că, împotriva deciziei de soluționare a contestației, partea are deschisă calea la instanța de contencios administrativ, care va exercita controlul de legalitate atât asupra acestei decizii cât și asupra notei de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare. Or, este corectă aserțiunea instanței de fond în sensul că instanța nu poate proceda ea însăși la analiza legalității actelor administrative contestate, în conformitate cu art. 18 din Legea nr. 554/2004, fiind necesar pentru a se cunoaște rațiunile pentru care autoritatea publică a ales soluția adoptată. Pe cale de consecință, este corectă soluția de anulare a Deciziei nr. 64 din data de 04.05.2015 cu consecința obligării pârâtului la soluționarea capătului 2 al contestației, respins pe principiul autorității de lucru judecat și al obligării pârâtei la soluționarea pe fond a acestui capăt de cerere. Deopotrivă, Înalta Curte împărtășește raționamentul instanței de fond potrivit căruia incumbă pârâtului obligația deținerii unei evidențe stricte a actelor administrative menținute ori anulate în mod definitiv de către instanțele de judecată pentru a proceda la o analiză în fond a legalității actelor administrative contestate prin Serviciul de Soluționare Contestații Nereguli Fonduri Europene. Astfel se reține că între părți se poartă litigii privind aplicarea sancțiunilor constând în reduceri procentuale cu referire la aceleași contracte (contractul de servicii nr. x/14.02.2011 încheiat între reclamantă și S.C. B. S.R.L., contractul de lucrări nr. x/30.07.2013 încheiat cu Asocierea S.C. C. S.A. și S.C. D.), la aceleași note de neconformitate (ex. Dosar nr. x/2015 al Curții de Apel Ploiești), precum și la Decizia nr. 221/11.07.2014 prin care pârâtul susține că și-a exprimat punctul de vedere referitor la măsurile dispuse (dosar nr. x/2017 al Curții de Apel Ploiești). Totodată, pârâtul a procedat la emiterea mai multor note de neconformitate cu privire la aceleași contracte ex. nota de neconformitate x din data de 22.04.2014, anulat prin decizia 221/11.07.2014, fiind emisă o nouă de notă de neconformitate x/22.10.2014, anulată prin decizia 44/17.02.2015, fiind emisă nota de neconformitate x/03.04.2015; nota de neconformitate x/28.04.2014 a fost anulată prin decizia 221/11.07.2014, fiind emisă nota de neconformitate x/14.10.2014, care la rândul său a fost anulată prin 44/17.02.2015, fiind emisă nota de neconformitate x/02.04.2015. Mai arată Înalta Curte că jurisprudența invocată de pârât nu poate conduce către o altă soluție, întrucât potrivit sistemului de drept românesc, hotărârile judecătorești nu sunt izvor de drept și pe de altă parte, decizia invocată vizează o situație distinctă de cea din speța de față. Înalta Curte va respinge ca neîntemeiată și critica reclamantei vizând soluția de respingere a cererii de anulare a deciziei 259 din data de 11.09.2015 în ceea ce privește soluționarea capetelor 1 și 3 din contestație și pe cale de consecință respinge și cererea de anulare a informării privind situația cheltuielilor aprobate în cererea de plată nr. x și a notei de conformitate x din data de 03.04.2015 în ceea ce privește constatările de la pct. A și C. Arată, Înalta Curte că prin nota de neconformitate nr. x din data de 03.04.2015 s-au reținut abateri cu privire la procedura de atribuire a contractului de servicii "reabilitare și modernizare infrastructura utilități publice urbane în zona B a zonei de acțiune urbană din Municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița" (contractul x/14.02.2011). Prin nota de neconformitate x/22.04.2014 reclamantei i s-a aplicat o corecție financiară de 25% întemeiată pe pct. 2.1 nerespectarea cerințelor privind asigurarea unui grad adecvat de publicitate și transparență din anexa la O.U.G. nr. 66/2011, însă aceasta a fost anulată în procedura administrativă, prin decizia 221/11.07.2014. Prin nota de neconformitate x/22.10.2014 (emisă ca urmare a deciziei de anulare 221/2014), reclamantei i s-a aplicat o corecție financiară de 25% întemeiată pe punctul 2.4 încălcarea tratamentului egal din anexa la O.U.G. nr. 66/2011, însă această decizie a fost anulată prin decizia 44/17.022015. Astfel a fost emisă nota de neconformitate x/03.04.2015, refăcută în baza deciziei 44/2015, reclamantei i s-a aplicat o corecție financiară de 100% în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, anexa, partea I, lit. A), cu) aplicarea prevederilor anexei la H.G. nr. 519/2014, respectiv lit. B), partea I, lit. a) nereguli în legătură cu anunțul de participare și documentația de atribuire, contracte a căror valoare este sub plafonul/pragul stabilit, conform legislației în vigoare, pentru publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Astfel, au fost emise o serie de acte administrative referitor la același contract de achiziție publică, însă primele două au fost anulate în procedura administrativă, urmând a fi analizată corecția financiară de 100%. S-au reținut următoarele: din verificarea procedurii de atribuire s-a constatat că autoritatea contractantă a restricționat posibilitatea operatorilor economici de a participa la procedura de achiziție publică, natura serviciilor nefiind una care să justifice aplicarea procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, așa cum aceasta este prevăzută de art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, iar anunțul de participare a fost publicat nici în JOUE și nici în SEAP, punând astfel eventualii operatori economici interesați în imposibilitatea de a avea acces la informații relevante pentru procedura de achiziție publică, aceștia nefiind în măsură să își manifeste interesul în vederea obținerii acestui contract. Potrivit lit. a) pct. 1 din H.G. nr. 519/2014 nepublicarea unui anunț de participare - Anunțul de participare nu a fost publicat în conformitate cu regulile aplicabile [de exemplu publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) atunci când aceasta este prevăzută de directive/legislația națională - corecția financiară/reducerea procentuală este de 100% sau 25% dacă publicarea unui anunț de participare este prevăzută în directive și acest anunț nu a fost publicat în JOUE, dar au fost publicate suficiente informații care pot garanta că o întreprindere situată într-un alt stat membru poate avea acces la informațiile relevante privind procedura de achiziție publică respectivă, înainte ca aceasta să fie atribuită, astfel că această întreprindere să fie în măsură să prezinte o ofertă sau să își manifeste interesul în vederea obținerii acestui contract. În practică aceasta înseamnă fie că anunțul de participare a fost publicat la nivel național (în conformitate cu legislația sau cu reglementările naționale aplicabile), fie că normele de bază privind publicarea unui anunț de participare au fost respectate. Autoritatea pârâtă a menționat faptul că justificarea autorității contractante, exprimată prin nota justificativă nr. x/10.12.2010, nu se încadrează în dispozițiile art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006. Potrivit art. 20 din O.U.G. nr. 35/2006:,,(1) Autoritatea contractantă are obligația de a atribui contractul de achiziție publică prin aplicarea procedurilor de licitație deschisă sau licitație restrânsă. (2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), autoritatea contractantă are drpetul de a aplica celelalte proceduri prevăzute la art. 18 alin. (1), după caz, numai în circumstanțele specifice prevăzute la art. 94, art. 110 alin. (1), art. 122 sau 124.". Totodată, art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006 dispune în sensul că:, În procesul de aplicare a procedurilor de atribuire a contrcatelor de achiziție publică, orice situație pentru care nu există o reglementare explicită se interpretează prin prisma principiilor prevăzute la art. 2 alin. (2) din ordonanța de urgență.". Din coroborarea dispozițiilor legale anterior citate, se constată că utilizarea unei proceduri de negociere directă reprezintă o derogare de la procedurile deschise, care trebuie folosită în situații cu totul excepționale, ce necesită o justificare riguroasă. Dat fiind că serviciile care fac obiectul contractului prezintă o specificitate care să justifice dreptul de exclusivitate a unui operator economic - respectiv nu este justificată invocarea motivelor tehnice sau a oricăror condiții menționate în art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, pe piață existând un număr mare de prestatori care au capacitatea de a efectua astfel de servicii - pârâta a considerat că nu se justifică recurgerea la această procedură non-concurențială, autoritatea contractantă încălcând principiul transparenței, prin încălcarea obligațiilor de publicitate. Alegerea procedurii de achiziție publică de negociere directă fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, pentru atribuirea contractului de asistență tehnică din partea proiectantului, s-a făcut fără a fi asigurată o competiție adecvată, încălcându-se principiile concurenței și transparenței cu efecte directe asupra eficientei utilizări a fondurilor publice, serviciile de asistență tehnică din partea proiectantului putând fi executate de oricare alt operator economic prestator de astfel de servicii. Pârâta a aplicat reclamantei pentru aceste abateri o corecție financiară în valoare de 100% din valoarea contractului verificat, în conformitate cu anexa, anunțul de participare și documentația de atribuire, punctul 1, deoarece s-a constatat lipsa oricărei proceduri de publicitate la atribuirea contractului, aceste aspecte constituind o încălcare flagrantă a uneia din condițiile de finanțare din fonduri europene. Așadar, potrivit anexei la O.U.G. nr. 66/2011, partea I lit. B) din O.U.G. nr. 66/2011, în conformitate cu prevederile legislației europene și ale jurisprudenței Curții Europene de Justiție în cazul contractelor pentru care aplicarea directivelor din domeniul achizițiilor publice nu este obligatorie sau este parțial obligatorie și se constată abateri de la aplicarea prevederilor legislației naționale în domeniul achizițiilor publice, prevăzute la lit. A), autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene/structurile de control aplică reduceri procentuale/corecții financiare. Conform anexei, partea I, Lit. B din H.G. nr. 519/2014, În conformitate cu prevederile legislației europene și ale jurisprudenței Curții Europene de Justiție în cazul contractelor pentru care aplicarea directivelor din domeniul achizițiilor publice nu este obligatorie sau este parțial obligatorie și se constată abateri de la aplicarea prevederilor legislației naționale în domeniul achizițiilor publice autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene/structurile de control aplică reducerile procentuale/corecțiile financiare prevăzute la lit. A). Rezultă că autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația aplicării de reduceri procentuale din sumele solicitate la plată de către beneficiari, în situația în care constată abateri de la aplicarea prevederilor reglementărilor naționale în vigoare în domeniul achizițiilor publice. Dincolo de aceste considerații de ordin teoretic, Înalta Curte arată că reclamanta susține că instanța de fond nu a ținut cont de incidența dispozițiilor Hg nr. 519/2014, partea I lit. i) din Anexă și de de faptul că prin nota de neconformitate nr. x/22.10.2014 s-a aplicat o reducere procentuală pentru altă constatare. Or, în cauza de față, instanța de fond a stabilit că întrucât reclamanta nu a respectat procedurile prevăzute de lege, autoritatea pârâtă, în mod corect, a stabilit o reducere procentuală de 100%. În egală măsură, raportat la acțiunea cu care reclamanta a învestit Curtea de Apel Ploiești, respectiv, anularea actelor emise de MDRAP (Decizia nr. 259/11.09.2019, Nota de neconformitate nr. x/22.10.2014 și Informarea nr. x/13.07.2015 privind situația cheltuielilor aprobate în cerere de plată nr. 10), analizarea temeiniciei/netemeiniciei constatărilor autorității pârâte dintr-o notă de neconformitate care fusese anulată în procedura de soluționare a contestației promovate de către UAT Municipiul Târgoviște, dispunându-se în același timp și refacerea sa, astfel cum solicită reclamanta în recurs, nu fac obiectul prezentului dosar. Înalta Curte mai arată că nu poate primi nici alegațiile recurentei în sensul că,,... atribuirea contractului s-a realizat după verificarea de către autoritatea contractantă conform art. 57 din H.G. nr. 925/2006, a întrunirii condițiilor prevăzute de art. 122 din O.U.G. nr. 34/2006. rezultatul verificării a fost consemnat în Nota justificativă întocmită privind alegerea proceduriide atribuire nr. x/10.12.2010, cu respectarea prevederilor art. 213 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 34/2006 și art. 5 H.G. nr. 925/2006.". Faptul că ANRMAP a monitorizat achiziția publică în cauză și modul de atribuire a contractului de servicii și nu a constatat și evidențiat încălcări ale legislației din domeniul achizițiilor publice, faptul că CNSC nu a fost sesizat cu ocazia desfășurării procedurii de achiziție publică, nu poate conduce la concluzia că au fost respectate dispozițiile legale în domeniul achizițiilor publice și pârâta nu mai putea emite nota de neconformitate și aplica reducerea procentuală întrucât art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011 permite autorităților cu competențe în gestionarea fondurilor europene să analizeze aplicarea prevederilor privind procedurile de achiziție publică și să stabilească conformitatea acestora cu reglementările naționale și comunitare fără a se face vreo distincție sau excepție și nu condiționează de conduita anterioară a autorităților naționale implicate în supravegherea și controlul instituțiilor publice. Față de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile declarate de declarate de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Târgoviște - prin Primar și de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva sentinței nr. 171 din data de 12 octombrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.