ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2917/2021

Ședința publică din data de 18 mai 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște, a chemat în judecată Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (MDRAP), solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea, în tot, a actului administrativ Informare privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x cu privire la pct. 1 și a actului administrativ Nota de neconformitate nr. x/03.04.2015, și pe cale de consecință:

2.anularea, în tot, a actului administrativ Informare privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x cu privire la pct. 2 si 3 și a actului administrativ Nota de neconformitate nr. x/03.04.2015, și pe cale de consecință anularea reducerii procentuale de 5% aplicată din valoarea contractului de lucrări nr. x/30.07.2013 încheiat de UAT Municipiul Târgoviște cu Asocierea S.C. C. S.A. și S.C. D. S.A., în principal și în subsidiar prin aplicarea autorității de lucru judecat în temeiul sentinței civile nr. 39/17.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014

3.anularea în tot a actului administrativ Decizia nr. 321/02.11.2015, comunicată cu adresa înregistrată la M.D.R.A.P. cu nr. x/03.11.2015 și la UAT Municipiul Târgoviște cu nr. x/06.11.2015, prin care Unitatea de Soluționare a Contestațiilor P.O.R. din cadrul M.D.R.A.P. a respins contestația UAT Municipiul Târgoviște "în baza aplicării principiului autorității de lucru judecat', ca nefondată și neîntemeiată

Prin sentința nr. 172 pronunțată în data de 12 octombrie 2018, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ MUNICIPIUL TÂRGOVIȘTE, în contradictoriu cu pârâta MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE (MDRAP), anulează decizia nr. 321 din data de 02.11.2015 de soluționarea a contestației .

Totodată, a obligat pârâta la soluționarea pe fond a contestației.

Împotriva sentinței nr. 172 din data de 12 octombrie 2018 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs ambele părți.

Prin recursul său recurenta -reclamantă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ MUNICIPIUL TÂRGOVIȘTE, a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, pe cale de consecință, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar, admiterea acțiunii introductive și anularea actelor administrative individuale atacate.

La rândul său, recurentul -pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, actualmente Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, încadrând criticile sale în cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, considerând că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică, în parte, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Ambele părți au formulat întâmpinări.

În cadrul întâmpinării sale, recurenta - reclamantă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ MUNICIPIUL TÂRGOVIȘTE a solicitat respingerea recursului promovat de pârât, ca neîntemeiat.

A susținut în esență recurenta -reclamantă că, în mod just instanța de judecată a reținut că autoritatea de lucru judecat, prevăzută de dispozițiile art. 430 și următoarele C. proc. civ. vizează doar hotărârile judecătorești, iar nu și deciziile emise de către autoritățile publice cu activitate administrativ-jurisdicțională.

Prin urmare, consideră că, în mod corect s-a reținut prin sentința atacată faptul că, invocarea autorității de lucru judecat prin Decizia nr. 321/02.11.2015 este neîntemeiată, Serviciul de Soluționare Contestații Nereguli Fonduri Europene din cadrul MDRAP nefiind o instanță judecătoprească ce dezleagă o chestiune litigioasă soluționată anterior.

La rândul său, recurentul -pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, actualmente Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, a invocat prin întâmpinare nulitatea recursului promovat de reclamantă, față de dispozițiile art. 489 C. proc. civ., susținând că motivele invocate de aceasta nu se pot încadra în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pe fondul recursului promovat de reclamantă, solicită respingerea acestuia și admiterea recursului promovat de pârât, casarea în parte a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru motivele arătate pe larg în cuprinsul cererii de recurs.

Doar recurenta - reclamantă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ MUNICIPIUL TÂRGOVIȘTE a formulat Răspuns la întâmpinarea depusă de recurentul -pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, actualmente Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, combătând apărările acestuia, atât cu privire la excepția nulității recursului, invocată de acesta cât și susținerile pe fondul recursului.

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluție s-a fixat primul termen pentru judecata celor două recursuri la data de 18 mai 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate și de apărările din cuprinsul întâmpinărilor, Înalta Curte constată ca fiind întemeiat recursul promovat de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației (anterior Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice) și nefondat recursul promovat de reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ MUNICIPIUL TÂRGOVIȘTE, în considerarea următoarelor argumente:

Recursul declarat de recurenta-reclamantă UAT Târgoviște este formulat pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ. invocându-se nelegalitatea în parte a sentinței atacate prin care a fost admisă în parte acțiunea reclamantei.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se invocă faptul că hotărârea recurată cuprinde o motivare contradictorie în ceea ce privește soluționarea capătului de cerere având ca obiect cererea de plată nr. x și Nota de neconformitate nr. x/3.04.2015.

Aceasta deoarece instanța de fond se putea investi cu soluționarea lor și implicit cu verificarea legalității chiar dacă autoritatea emitentă nu a soluționat pe fond contestația reclamantei.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se invocă interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material incidente în ceea ce privește analiza legalității actelor contestate.

Se arată faptul că prima instanță trebuia să analizeze pe fond legalitatea notei de neconformitate nr. x/3.04.2015 și legalitatea aplicării corecției de 5%.

Această analiză trebuia efectuată avându-se în vedere cauzele soluționate anterior și efectele Deciziei nr. 2327/4.06.2018 pronunțată de ÎCCJ-SCAF.

Se solicită admiterea recursului casarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii în tot a acțiunii astfel cum a fopst formulată.

Recursul declarat de recurenta-pârâtă se întemeiază pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greșita interpretare și aplicare a legii, respectiv a dispozițiilor art. 430 și următoarele C. proc. civ. în ceea ce privește soluționarea Cererii de rambursare nr. x și a reducerilor procentuale stabilite prin aceasta.

Se arată faptul că prima instanță a anulat în mod nelegal Decizia nr. 312/3. XI.2015 prin care contestația administrativă a reclamantei a fost respinsă pe principiul autorității de lucru judecat și a obligat autoritatea să soluționeze pe fond contestația formulată.

Aceasta deoarece prin Decizia nr. 321/2. XI.2015 s-a constatat că autoritatea s-a pronunțat anterior asupra acelorași reduceri procentuale aplicate contractelor afectate de neregulă nr. x/14.02.2011 și nr. x/30.07.2013 și care au fost respinse prin Decizia nr. 259/11.09.2015 respectiv Decizia nr. 44/17.02.2015, decizii definitive în sistemul căilor administrative de atac.

Fiind invocate de reclamantă aceleași argumente de nelegalitate care priveau informările anterioare din 5.05.2014 - Cererea de rambursare nr. x și nr. y din 13.07.2015 - Cererea de rambursare nr. x, autoritatea nu se putea investi cu soluționarea administrativă, pe aceleași argumente având ca obiect reduceri procentuale de 100% din valoarea contractului de sarcinii și asistență tehnică nr. 3852/14.02.2011.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

La dosar reclamanta a formulat întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul-pârât a formulat întâmpinare prin care a invocat în principal excepția nulității recursului reclamantei și pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Motivat în ședința publică din 18.05.2021, Curtea a respins excepția nulității recursului reclamantei.

Analizând recursurile declarate, Curtea apreciază pentru următoarele considerente ca fondat recursul declarat de recurentul-pârât și ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă.

În parte, în raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. considerentele Curții sunt comune ambelor recursuri în sensul că sentința atacată este, în parte, în ceea ce privește soluția de admitere în parte a acțiunii dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii.

În ceea ce privește soluția pretinsă de recurenta-reclamantă prin recurs de pronunțare de către instanță aceasta nu poate fi reținută, în cauză recursul declarat fiind nefondat, pe ambele motive de casare invocate.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. invocat de recurenta-reclamantă nu este fondat în cauză sentința atacată fiind motivată în fapt și în drept, în raport de dispozițiile art. 425 lit. b) C. proc. civ. pe soluția dispusă de instanța de admitere în parte a acțiunii.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. acesta este apreciat ca nefondat, dar coroborat cu recursul declarat de recurentul-pârât care este apreciat de Curte ca fondat, în cauză soluția recurată fiind dată cu aplicarea greșită a legii în ceea ce privește aprecierea legalității Deciziei nr. 321 din 2. XI.2015 supusă controlului de legalitate în prezenta cauză.

În opinia Curții prima instanță a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 430 C. proc. civ. în ceea ce privește incidența principiului autorității de lucru judecat în ceea ce privește analiza informării privind situația cheltuielilor de plată aprobată în Cererea de plată nr. x respectiv pct. 1 și 2 astfel cum au fost identificate în cuprinsul Deciziei nr. 321/2. XI.2015.

Curtea având în vedere soluțiile rămase definitive în dosarele anterioare emiterii acestuia, apreciate în sensul că Decizia nr. 321/2. XI.2015 este legală sub ambele puncte, în cauză neputându-se reține o nepronunțare a autorității administrative pe fondul contestației formulate având ca obiect reducerea de 100% aferentă contractului de servicii de asistență tehnică nr. x din 14.02.2011 și respectiv reducerea de 5% aferentă contractului de lucrări nr. x/30.07.2015 încheiat între reclamantă și Asociația S.C. C. S.A. și S.C. D. S.R.L..

Curtea, pe recursul declarat de autoritatea pârâtă îl apreciază ca fondat în cauză Decizia nr. 321/2. XI.2015 fiind legală în ceea ce privește soluționarea Cererii de plată nr. x pe ambele pct. 2 și 3 pe reducerile procentuale contestate de 100% și respectiv 5%.

Curtea apreciază că în mod corect contestația administrativă a reclamantei-recurente a fost respinsă, principiul autorității de lucru judecat nu a fost opus ca o veritabilă excepție în raport de dispozițiile art. 430 C. proc. civ.

Acest principiu a fost invocat generic și el a privit doar imposibilitatea legală a autorității de a mai examina "pe fond" contestația reclamantei care avea ca obiect cereri soluționate definitiv anterior de către autoritate sau asupra cărora s-a pronunțat definitiv instanța de contencios competentă.

Astfel, în ceea ce privește pct. 1 reducerea procentuală de 100% din valoarea contractului de servicii de asistență tehnică nr. 3852/14.02.2011 în mod corect contestația nu a mai fost soluționată cu referire la cererea de plată nr. x Aceasta deoarece motivele invocate cu privire la această reducere au fost verificate cu ocazia soluționării cererii de plată nr. x contestație epuizată în faza contestației administrative prin emiterea Deciziei nr. 259/11.09.2015.

Prin Decizia nr. 259/11.09.2015 comunicată beneficiarului prin adresa nr. x/14.09.2015 pentru care beneficiarul confirmă primirea în data de 16.09.2015, Serviciul Soluționare Contestații Nereguli Fonduri Europene din cadrul MDRAP a respins contestația formulată de către UAT Municipiul Târgoviște.

Conform prevederilor art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, Decizia nr. 259/11.09.2015 este definitivă în sistemul căilor administrative de atac și poate fi atacată la Curtea de Apel București.

Prin Informarea nr. x/23.09.2015 privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x emisă de către Direcția Generală Programe Europene din cadrul MDRAP, autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene a menținut reducerea procentuală de 100% din valoarea contractului de servicii de asistență tehnică nr. x/14.02.2011 încheiat între UAT Municipiul Tărgoviște și S.C. B. S.R.L. (în prezent S.C. A. SRL).

Se menționează faptul ca, la cererea de plată nr. x, nu s-a mai procedat la verificarea procedurii de achiziție a contractului de servicii de asistență tehnică nr. x/14.02.2011 încheiat între UAT Municipiul Targoviște și S.C. B. S.R.L. (în prezent S.C. A. SRL) ci se menține măsura aplicării reducerii procentuale de 100% stabilită Prin Nota de neconformitate nr. x/03.04.2015, refăcută conform deciziei MDRAP nr. 44/17.02.2015.

Abaterea a fost identificată și sancționată o singură dată, reducerea aplicată cererilor de rambursare ulterioare reprezentând doar executarea/recuperarea sumelor aferente sancțiunii în conformitate cu prevederile legislației în vigoare la data întocmirii actului administrativ respectiv, corespunzător solicitării de plata a cheltuielilor întocmită de beneficiar.

Reținerea de 100% din valoarea facturilor emise de S.C. B. S.R.L. (în prezent S.C. A. SRL) care se regăsește în Informarea nr. x/23.09.2015 privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x emisă de către Direcția Generală Programe Europene din cadrul MDRAP, reprezintă doar masuri de executare a reducerii aplicate anterior, stabilite prin Informarea nr. x/13.07.2015 privind situația -cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. 10.

Întrucât informarea nr. x/23.09.2015 privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de plata nr. x, reprezintă act de executare, împotriva acesteia se poate formula contestație numai cu privire la măsurile de executare: sume, respectiv calculul reducerii procentuale. Din considerentele contestației nr. x/23.09.2015 privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x emisa de către Direcția Generală Programe Europene din cadrul MDRAP, rezultă că UAT Municipiul Targoviște invocă aceleași motive de fapt și de drept formulate și împotriva Informării nr. y/13.07.2015 privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x, emise de către Direcția Generală Programe Europene din cadrul MDRAP.

În ceea ce privește pct. 2 din Informarea C. pen. 11 nr. x/23.09.2015 privind reducerea procentuală de 5% din valoarea contractului de lucrări nr. x/30.07.2015, Curtea apreciază că în mod legal a fost invocat principiul autorității de lucru judecat ca temei al soluționării din nou a contestației administrative formulate de reclamantă având în vedere Decizia nr. 221/11.07.2014 și Decizia nr. 44 din 17.02.2015.

Prin Decizia nr. 44/17.02.2015, Serviciul Soluționare Contestații Nereguli Fonduri Europene din cadrul MDRAP s-a pronunțat asupra contestației nr. x/12.11.2015 formulate de UAT Municipiul Târgoviște împotriva Notei de neconformitate nr. x/14.10.2014 atașată actului administrativ Informare nr. x/13.10.2014 privind situația cheltuielilor aprobate în cererea de plată nr. x emisă de Direcția Generală Programe Europene din cadrul MDRAP, în sensul refacerii Notei de neconformitate prin aplicarea corecției financiare conform temeiului legal în vigoare la data emiterii actului intern.

Prin informarea nr. x/23.09.2015 privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x emisă de către Direcția Generală Programe Europene din cadrul MDRAP, autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene menține măsura aplicării reducerii procentuale de 5% din valoarea contractului de lucrări nr. x/30.07.2013 încheiat între UAT Municipiul Târgoviște și Asocierea S.C. C. S.A. și S.C. D. S.A., în urma verificării Cererii de rambursare nr. x

Întrucât MDRAP, prin Decizia nr. . 44/17.02.2015 (care are în vedere Decizia nr. 221/11.07.2014) și-a exprimat deja punctul de vedere cu privire la legalitatea și temeinicia măsurilor dispune prin Informarea privind situația cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x și prin Nota de neconformitate nr. x/14.10.2014 atașată informării, emise de către Direcția Generală Programe Europene din cadrul MDRAP, acesta nu poate reveni, revoca sau anula un act administrativ soluționat definitiv din punct de vedere al cailor administrative de atac și care a intrat în circuitul civil.

Aplicarea principiului autorității de lucru judecat cu privire la reducerea procentuală de 5% din valoarea contractului de lucrări x/30.07.2013 este întărită de faptul că în ceea ce privește acest obiect în cauză există hotărâri definitive pronunțate de Curtea de Apel Ploiești - sentința nr. 39/17.02.2015 și Decizia ÎCCJ 2327/4.06.2018 prin care a fost analizată legalitatea Deciziei nr. 221/11.07.2014 emisă de autoritatea pârâtă în soluționarea contestației reclamantei având ca obiect informarea privind situația cheltuielilor aprobate în cererea de rambursare nr. x și a notei de neconformitate nr. x/28.04.2014.

Obiectul cererii de rambursare privește aceeași reducere procentuală de 5% din valoarea contractului de lucrări nr. x/30.07.2013 asupra căruia s-a dispus definitiv - administrativ prin Decizia nr. 221/11.07.2014.

Iar această decizie administrativă nr. 221/11.07.2014 a fost modificată fiind anulată în parte conform sentinței civile nr. 39/17.02.2015 a Curții de Apel Ploiești definitivă prin Decizia nr. 2327/4.06.2018.

În consecință recurentul-pârât nu se putea investi cu soluționarea administrativă a verificării reducerii procentuale de 5% din valoarea contractului de lucrări x/30.07.2015, Decizia nr. 321/2. XI.2015 fiind legală și sub acest aspect.

În raport de cele contestate cu privire la legalitatea Deciziei nr. 321/2. XI.2015 în sensul că soluțiile administrative dispuse cu privire la Informarea pe cererea de plată nr. x - pct. 2 și 3, Curtea apreciază că este nefondat recursul reclamantei care vizează pretinsa posibilitate a instanței de a soluționa direct aspectele de nelegalitate privind Cererea de plată nr. 11.

În condițiile în care autoritatea a soluționat anterior pretențiile reclamantei nefiind Cererea de plată nr. x prin Decizia nr. 259/11.09.2015 privind reducerea de 100% - contractul de servici nr. x/14.02.2011 și respectiv prin Decizia nr. 221/11.07.2015 privind reducerea de 5% din valoarea contractului de lucrări x/30.07.2015, nefiind posibilă reducerea soluționării administrative cu atât mai mult instanța de judecată nu se putea investi cu "fondul" pretențiilor reclamantei.

Aceasta deoarece s-ar încălca efectele unor decizii administrative definitive, respectiv Decizia nr. 259/11.09.2015 privind reducerea de 100% și respectiv Decizia nr. 221/11.07.2014 privind reducerea de 5% modificată prin sentința nr. 39/2015 definitivă conform Deciziei nr. 2327/4.06.2018.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va admite recursul declarat de recurentul-pârât și va casa sentința atacată ca nelegală, în cauză fiind îndeplinite condițiile motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.

În baza art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 rejudecând va respinge acțiunea reclamantei ca nefondată, Decizia nr. 321 din 2. XI.2015 fiind legală în ceea ce privește soluționarea Informării privind situația cheltuielilor aprobate în cererea de plată nr. x cu privire la ambele puncte corelativ 2 și 3.

Pentru aceleași considerente, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. în sensul solicitat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurentul - pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației (anterior Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice) împotriva sentinței nr. 172 din 12 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge acțiunea, ca nefondată.

Respinge recursul formulat de recurenta - reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște împotriva sentinței nr. 172 din 12 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 18 mai 2021.