ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3204/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 21.05.2018 sub nr. x/2018, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Serviciul de Soluționare a Contestațiilor 1, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș și Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din Cadrul ANAF a solicitat anularea în totalitate a actului administrativ fiscal reprezentat de Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/01.08.2017, exonerarea de la plata sumei de 23.217.918 RON, precum și obligarea pârâtelor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată. 1.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 324 din 9 noiembrie 2020, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: - a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F. - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor; - a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; - a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a A.J.F.P. Timiș; - a admis acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală- Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Serviciul de Soluționare a Contestațiilor; - a anulat Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. 10075 din 01.08.2017 emisă de D.G.R.F.P. Timișoara - A.J.F.P. Timiș, cât și a Deciziei nr. 3430 din 08.05.2018 emisă de D.G.R.F.P. Timișoara - Serviciul de Soluționare a Contestațiilor, cu consecința exonerării reclamantului de răspunderea solidară prevăzută de art. 25, alin. (2), lit. d) din Legea nr. 205/2015 în privința sumei de 23.217.918 RON stabilită prin decizia contestată. 1.

Căile de atac exercitate în cauză Împotriva acestei sentințe au declarat recursuri pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara în nume propriu și în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală. 1.3.1. Recursul formulat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ. În susținerea motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a arătat că instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității deoarece cauza s-a soluționat fără a fi introdus în cauză emitentul actului administrativ fiscal contestat, respectiv Administrația pentru Contribuabilii Mijlocii constituită la nivelul regiunii Timișoara. A precizat că Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș nu este emitentul actului administrativ anulat, devenind succesoare în drepturi și obligații a fostei Administrații pentru Contribuabili Mijlocii doar la data intrării în vigoare a H.G. nr. 884/2018, publicată în M. Of. 967/15.11.2018, respectiv la data de 15.12.2018, moment la care A.J.F.P. Timiș trebuia introdusă în cauză. În susținerea motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a arătat că instanța de fond în mod eronat a apreciat că actul administrativ fiscal contestat în cauză a fost emis de către A.J.F.P. Timiș. În speță, în condițiile în care emitentul Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/01.08.2017 este Administrația pentru Contribuabilii Mijlocii constituită la nivelul regiunii Timișoara, recurenta-pârâtă a considerat că instanța de fond a făcut o confuzie între cele două administrații, apreciind în mod nelegal că A.J.F.P. Timiș are calitate procesuală pasivă. În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii în contradictoriu cu A.J.F.P. Timiș ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, precum și exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată. 1.3.2. Recursul formulat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara în nume propriu și în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă apreciind că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, bazându-și argumentația din cuprinsul dispozitivului sentinței pe concluziile raportului de expertiză dispus a se efectua în cauză. 1.

Apărările formulate în cauză La data de 22.02.2021, intimatul-reclamant A. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității, excepția nulității, excepția lipsei de interes și excepția lipsei de obiect a recursului formulat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș. Totodată, cu privire la recursul declarat de DGRFP Timișoara a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în prevederile art. 488 C. proc. civ. 1.

Procedura de soluționare a recursului În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursurilor în ședință publică, la data de 5 mai 2022, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs Înalta Curte va examina cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția tardivității, excepția nulității, excepția lipsei de interes și excepția lipsei de obiect a recursului formulat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș, invocate prin întâmpinare de către intimatul-reclamant A.. 2.1. Cu referire la excepția tardivității recursului, Înalta Curte constată că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. în forma anterioară celei modificate prin Legea nr. 310/2018, întrucât, potrivit art. 27 din C. proc. civ. "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul." Dispozițiile art. 183 alin. (1) din C. proc. civ. se interpretează în sensul că actul de procedură depus prin fax sau prin e-mail este socotit a fi făcut în termen, cu condiția să fie transmis, conform înregistrării cu data transmiterii prin fax, până la data la care activitatea încetează în mod legal la instanță, cu respectarea art. 182 alin. (2) din C. proc. civ. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: "Hotărârea pronunțată în prima instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare". În speță, sentința atacată a fost comunicată pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș la data de 9 decembrie 2020, iar recursul a fost înaintat, prin email, la data de 24 decembrie 2020, orele 15:00, astfel cum reiese din dovada atașată la dosarului de recurs. Prin urmare, Înalta Curte va respinge excepția tardivității, constatând că recursul formulat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș a fost declarat cu respectarea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii recurate, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind depus prin email, în ultima zi a termenului socotit pe zile și înainte de ora la care a încetat activitatea instanței. 2.2. Înalta Curte urmează să respingă excepția nulității recursului constatând că recurenta-pârâtă a formulat critici de nelegalitate care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind dezvoltate argumentele pentru care s-a apreciat că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material. În concret, recurenta-pârâtă s-a referit la faptul că instanța de fond în mod eronat a apreciat că actul administrativ fiscal contestat a fost emis de către A.J.F.P. Timiș și că aceasta autoritate publică are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății. 2.3. În analiza excepției lipsei de obiect a recursului, sunt relevante dispozițiile art. 483 C. proc. civ. care reglementează obiectul și scopul recursului. Potrivit alin. (1) "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.", iar alin. (3) stabilește că: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind reprezentat de hotărârea care se poate ataca în condițiile legii, iar scopul recursului fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Prin urmare, Înalta Curte va respinge excepția lipsei de obiect, reținând că obiectul recursului este reprezentat de sentința civilă nr. 324 din 9 noiembrie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, hotărâre pe care pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș a înțeles să o critice pentru motive de nelegalitate. 2.4. Totodată, în ceea ce privește excepția lipsei de interes în promovarea recursului, din interpretarea dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., reiese că justificarea unui interes este o condiție de exercitare a oricărei cereri, care trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în exercitarea căilor de atac. În speță, Înalta Curte reține că pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș are interes în promovarea căii de atac, câtă vreme este nemulțumită de soluția primei instanțe prin care s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a sa. În concret, folosul practic urmărit de recurenta-pârâtă, este acela ca, în rejudecare, să se respingă acțiunea în contradictoriu cu Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. În plus, Înalta Curte constată că excepția lipsei de interes și excepția lipsei de obiect a recursului formulat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș au fost invocate de intimatul-reclamant doar în raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.. Or, trebuie avut în vedere și faptul că recursul se analizează raportat la toate motivele de nelegalitate invocate, hotărârea primei instanțe fiind criticată și din prisma motivului de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 din C. proc. civ. Față de toate aceste aspecte, Înalta Curte va respinge excepția lipsei de interes și excepția lipsei de obiect a recursului formulat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș, invocate de intimatul-reclamant. 2.5. Pe fondul recursului declarat, Înalta Curte analizând, cu prioritate, incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care s-a criticat soluția primei instanțe de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș, îl va respinge ca nefondat. Contrar susținerilor recurentei-pârâte, instanța de control judiciar constată că emitentul Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/01.08.2017 nu este Administrația pentru Contribuabilii Mijlocii constituită la nivelul regiunii Timișoara, ci Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș - Colectare Contribuabili Mijlocii Timiș, astfel cum corect a reținut și prima instanță. Acest lucru reiese din antetul actului administrativ contestat în care este menționată Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș, fiind justificată calitatea procesual pasivă a pârâtei, în cauza dedusă judecății. În plus, chiar recurenta-pârâtă a arătat că Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș trebuia introdusă în cauză deoarece a devenit succesoare în drepturi și obligații a Administrației pentru Contribuabili Mijloci, la data intrării în vigoare a H.G. nr. 884/2018. Pe cale de consecință, Înalta Curte găsește nefondat și motivul de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cauza fiind soluționată în mod corect de prima instanță, cu respectarea regulilor de procedură, nefiind justificată introducerea în cauză a Administrației pentru Contribuabilii Mijlocii constituită la nivelul regiunii Timișoara care, așa cum s-a arătat anterior, nu este emitentul actului administrativ contestat. 2.

Cu privire la recursul formulat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara în nume propriu și în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare de intimatul-reclamant, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerentele: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.: "Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat." Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488." În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. În speță, recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara în nume propriu și în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală a fost întemeiat, în drept, pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Potrivit acestor prevederi casarea unor hotărâri se poate cere "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material". Examinând cererea de recurs formulată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât argumentele prezentate nu sunt altceva decât o redare fidelă a obiecțiunilor la Raportul de expertiză contabilă judiciară formulate la fond, iar recurenta-pârâtă nu circumstanțiază în niciun mod critica sa, în sensul că hotărârea primei instanțe este pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material aplicabile cauzei. O atare critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs. Or, simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția adoptată de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată și reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt și a obiecțiunilor la Raportul de expertiză contabilă judiciară, nu constituie un motiv de nelegalitate a sentinței, această neregularitate sancționându-se cu nulitatea. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ. Deoarece recurenta-pârâtă nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., rezumându-se la preluarea argumentelor expuse la fond, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului formulat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara în nume propriu și în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. 2.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt incidente motivele de casare invocate, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș ca nefondat și, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nul recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara în nume propriu și în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală.