ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 156/2021

Ședința publică din data de 15 ianuarie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată și cererea de intervenție

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, data de 14 decembrie 2017, reclamantul A. l-a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Transporturilor, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să-l oblige pe pârât să-i recunoască dreptul obținut legal în anul 2014, pentru a putea lucra în continuare ca "instructor auto autorizat - persoană fizică autorizată PFA" pentru practica conducerii auto, conform calificării și autorizației sale și declararea ca nelegale doar a anumitor teze, expresii și cuvinte din conținutul unor articole ale "Normelor metodologice pentru obținerea permisului de conducere", întrucât contravin multor prevederi normative naționale și europene cu forță juridică mult superioară.

Prin cererea de intervenție accesorie, în interesul reclamantului, din data de 23 aprilie 2018, Federația Națională a Formatorilor Auto din România a solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenție; admiterea pe fond a cererii de intervenție accesorie; admiterea acțiunii, referitor la obținerea dreptului de a lucra în continuare ca instructor auto autorizat, conform calificării și autorizației de funcționare, ce este valabilă până în 2065, să se constate că tezele expresiile si cuvintele nominalizate de reclamant și intervenient în tabelul anexat acțiunii sunt în contradicție totală cu actele normative de nivel superior unui ordin de ministru;să se aplice conducătorului autorității publice, sancțiunea prevăzută de prevederile art. 24 (2) din Legea 554/2004, pentru nerespectarea termenului de 30 zile, de nepunerea în aplicare a motivelor dispozitivului Deciziei 2040/31.05.2017, pag. 3 și pag. 7, referitoare la cele două regimuri juridice distincte de operatori economici ce activează în domeniu învățământului auto și se ocupă cu pregătirea viitorilor conducători auto, in vederea obținerii permisului de conducere auto.

Totodată, a solicitat instanței, în baza art. 247 din noul C. proc. civ., să constate "excepția de nelegalitate" a unor teze, expresii și cuvinte ce au fost intercalate în mod intenționat și cu un anumit scop în enunțul unor propoziții, sau în fraza unor articole din Anexele la Ordin.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 92/CA/2018-P.I. din 29 mai 2018, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei de obiect a cererii, invocată prin întâmpinare.

A respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor.

A respins, ca neîntemeiată, intervenția voluntară accesorie formulată de Federația Națională a Formatorilor Auto din România.

1.3. Cererile de recurs

Împotriva sentinței nr. 92/CA/2018-P.I. din 29 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au formulat recurs reclamantul A. și intervenienta Federația Națională a Formatorilor Auto din România, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 6 și 8 din C. proc. civ.

Criticile de nelegalitate subsumate motivelor de casare invocate sunt comune ambelor recursuri, recurenții dezvoltând aceeași argumentație de fapt și de drept, după cum se va arăta în cele ce urmează.

1.3.1. Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 6 C. proc. civ.

În susținerea acestui motiv de recurs, recurenții arată că analiza instanței de fond în legătură cu motivele de fapt și de drept care au format convingerea judecătorului în soluția pronunțată, nu este clară, simplă, precisă și concisă, fiind încălcate dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Afirmă recurenții că instanța de fond nu a arătat în considerente de ce a admis unele probe sau de ce a respins un alt mijloc de apărare, fiind nesocotite dispozițiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ.

1.3.2. Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

În cadrul acestui motiv de casare recurenții susține următoarele:

- instanța de fond nu s-a pronunțat pe primul capăt al cererii de chemare în judecată și al cererii de intervenție, neprecizând dacă Decizia nr. 2040/31.05.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție trebuie sau nu respectată de autoritate pârâtă și dacă trebuie reținută autoritatea de lucru judecat al acesteia;

- instanța de fond nu a tranșat dacă pârâtul NMinisterul Transporturilor a respectat sau nu considerentele Deciziei nr. 2040/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, referitoare la interpretarea dată de instanța de control judiciar prevederilor art. 4 b din Anexa 1 la OMT nr. 733/2013 și dacă pârâtul a desființat practic categoria socio-profesională de Instructor auto autorizat prin încălcarea prevederilor art. 29 alin. (3) din H.G. nr. 1391/2006;

- instanța de fond trebuia să se pronunța dacă au fost respectate de către pârât atunci când a emis Ordinul nr. 733/2013 actele normative cu forță juridică superioară, astfel cum obligă art. 81 din Legea nr. 24/2000;

- instanța de fond nu s-a pronunțat clar și concis pe solicitarea reclamantului și a federației interveniente dacă membrii săi mai pot activa legal ca instructor auto autorizați PFA, în regim de liberă practică și numai pentru activitatea de pregătire practică.

- instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției de nelegalitate a unor teze, expresii și cuvinte intercalate în prevederile Ordinului MT 733/2013 și a anexelor acestuia.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cererile de recurs, prin prisma criticilor de nelegalitate invocate, a ansamblului probatoriu administrat în cauză precum și prin raportare la dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru argumentele prezentate în cele ce urmează.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 6 din C. proc. civ.

Înalta Curte reține că în argumentarea acestui motiv de casare, recurenții se limitează la a invoca nemotivarea hotărârii instanței de fond prin raportare la aspecte de ordin teoretic ce ar putea constitui ipoteza art. 488 alin. (1) punctul 6 din C. proc. civ., fără a indica, în concret care este deficiența în modalitatea de argumentare a soluției pronunțate, nefiind făcută nicio regferire exactă la vreun mijloc de probă sau la vreo apărare pe care instanța de fond să o fi înlăturat nemotivat.

Înalta Curte reține că instanța de fond a prezentat un raționament juridic elaborat, întemeiat atât pe argumente de fapt, cât și de drept, exprimând clar și fără echivoc intima sa convingere că soluția pronunțată este corectă și legală.

Constatând că hotărârea instanței de fond respectă exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., Înalta Curte reține netemeinicia acestui motiv de casare și îl va respinge ca atare.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

Dezvoltând acest motiv de casare recurenții au înțeles să invoce, în fapt, nepronunțarea de către instanța de fond asupra unor aspecte pe care aceștia pretind că le-au suspus dezlegării instanței prin intermediul demersului lor judiciar.

Ceea ce susțin recurenții reprezintă reiterări ale argumentelor pe care și-a întemeiat acțiunea introductivă de instanță, respectiv cererea de intervenție, instanța de control judiciar apreciind că norma de drept material, pe care o invocă recurenții ca fiind încălcată, este reprezentată de Ordinul MT nr. 733/2013 și anexele acestuia.

Examinând modalitatea în care instanța de fond a înțeles să dezlege pretențiile deduse judecății, Înalta Curte constată că aceasta a respectat limitele învestirii sale și a apreciat, în mod judicios, că solicitarea reclamantului, susținută de cererea de intervenție accesorie vizează de fapt înlăturarea de la aplicare, prin constatarea nelegalității a Ordinului MT nr. 733/2013 și a anexelor acestuia.

În acest context, instanța de control judiciar reține că, în mod corect, prima instanță și-a circumscris raționamentul juridic pe analiza și interpretarea prevederilor Ordinului MT nr. 733/2013 și a anexelor acestuia, luând în considerare și constatările făcute de Înalta Curte de Casație și Justiție prin considerentele Deciziei nr. 2040 din 21 mai 2017 .

Ceea ce omit însă recurenții din argumentația acestora este faptul că prin Decizia nr. 2040/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului din acea cauză, prin care solicita anularea Ordinului MT nr. 733/2013, fiind astfel soluționat ultimul litigiu de acest fel, moment la care a încetat și suspendarea executării efectelor acestui act normativ, obținută anterior pe cale judecătorească.

Prin urmare, recurenții au încercat, prin prezentul demers judiciar, rediscutarea în fața instanței de judecată a acelorași aspecte de nelegalitate ale Ordinului MT nr. 733/2013, tranșate definitiv chiar prin decizia invocată ca având autoritate de lucru judecat, fără a cere expres anularea acestui act normativ, petitul principal mascând, practic, această solicitare.

Fără a relua raționamentul instanței de fond, pe care instanța de control judiciar și-l însușește ca fiind legal și temeinic și în acord cu jurisprudența consolidată la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție în această materie, instanța de recurs constată că nu poate identifica nicio normă de drept material încălcată de către instanța de fond în pronunțarea sentinței atacate.

În concluzie, sentința instanței de fond este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea circumscrie motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 6 și 8 din C. proc. civ., soluția pronunțată fiind legală și temeinică.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurentul - reclamant A. și de recurenta - intervenientă Federația Națională a Formatorilor Auto din România împotriva sentinței nr. 92/CA/2018-P.I. din 29 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 ianuarie 2021.