ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 114/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/31.08.2017, reclamanta A. SRL, reprezentată de domnul B., a contestat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Transporturilor și C., în calitate de Ministru al Transporturilor, adresa nr. x/17.08.2017 ce reprezintă răspunsul la plângerea prealabilă pe care a formulat-o, întrucât îl consideră un răspuns nelegal, nefondat și neconstructiv.

Prin Sentința civilă nr. 50 din data de 28 februarie 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a hotărât următoarele: "Ia act de renunțarea reclamantei SC A. SRL la judecarea cererii față de pârâtul C., în calitate de Ministru al Transporturilor.

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministrul Transporturilor, invocată de pârâtul Ministerul Transporturilor.

Respinge excepția puterii de lucru judecat, invocată de pârâtul Ministerul Transporturilor.

Respinge excepția inadmisibilității sesizării Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a Ordinului ministrului transporturilor nr. 733/2013.

Respinge acțiunea în contencios administrativ exercitată de reclamanta SC A. SRL, reprezentată prin administrator B., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Transporturilor și intervenienta accesorie D., prin președinte E. - acțiune având ca obiect:

- anularea în parte a Ordinului ministrului transporturilor nr. 733/2013 pentru aprobarea Normelor privind autorizarea școlilor de conducători auto și a instructorilor auto, a Normelor privind atestarea profesorilor de legislație rutieră și a instructorilor de conducere auto, a Metodologiei de organizare și desfășurare a cursurilor de pregătire teoretică și practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere, a Programei de școlarizare, precum și privind condițiile și obligațiile pentru pregătirea teoretică și practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere;

- suspendarea executării Ordinului ministrului transporturilor nr. 733/2013.

Admite cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta D. în interesul pârâtului Ministerul Transporturilor."

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, prin B., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând casarea hotărârii și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată sau casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Intimatul-pârât Ministerul Transporturilor a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția tardivității declarării căii de atac. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței instanței de fond.

Intimata-intervenientă D. a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrare în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea OMT nr. 733/2013 în integralitatea sa.

Examinând cu prioritate excepția invocată, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

În aceste condiții, Sentința nr. 50 din data de 28 februarie 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, calea de atac trebuind să respecte termenul de declarare sus-menționat.

Instanța de control judiciar nu poate primi susținerea recurentei din cuprinsul răspunsului la întâmpinare, referitoare la aplicabilitatea termenului general de 30 de zile prevăzut de dispozițiile art. 485 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere caracterul special al Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și dispozițiile art. 457 C. proc. civ., conform cărora hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și în termenele stabilite de aceasta.

Din verificarea actelor dosarului de fond, se constată că sentința recurată a fost comunicată pârâtei la data de 15.03.2018, conform dovezii de comunicare aflate la dosar fond, iar cererea de recurs a fost depusă la data de 10.04.2018 (data poștei plic dosar recurs) cu depășirea termenului legal, absolut și imperativ prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, împlinit la data de 02.04.2018.

Întrucât recurenta a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal și nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, în cauză operează sancțiunea decăderii, iar Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., va admite excepția tardivității recursului invocată de intimatul-pârât și va respinge recursul reclamantei SC A. SRL, prin B., ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL PRIN B. împotriva Sentinței civile nr. 50 din data de 28 februarie 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca fiind tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 ianuarie 2020.

GGC - GV