ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3738/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 23.09.2017 sub nr. x/2017 din 30.08.2017, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Ministerul Transporturilor și ministrul transporturilor, B., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea dispozițiilor art. 4 lit. b), art. 6 lit. a) - c), art. 8, art. 9 pct. 5 și 6, art. 10 pct. 1, art. 19 și art. 20 din anexa 1 la Ordinul ministrului transporturilor nr. 733/2013, art. 42 alin. (1) lit. d) ultima teză și art. 45 lit. d), h) și j) din anexa 3 a aceluiași ordin, precum și suspendarea acelorași dispoziții până la rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței.

La data de 9.10.2017 a fost depusă la dosarul cauzei o cerere de intervenție accesorie în favoarea pârâților, formulată de către Federația Patronală a Școlilor de Conducători Auto și a Centrelor de Formare Profesională în domeniul Transporturilor Rutiere din România, în temeiul art. 148 coroborat cu art. 61 alin. (1) și art. 63 din C. proc. civ., a formulat cerere de intervenție în sprijinul reclamantului.

Prin încheierea din 17.11.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bacău a dispus conexarea acestui dosar la prezenta cauză.

Acțiunea conexă a fost formulată de către reclamantul C. și are un conținut identic cu cel al acțiunii principale, reclamantul solicitând anularea și suspendarea acelorași dispoziții legale în contradictoriu cu aceiași pârâți și pentru aceleași motive.

Și întâmpinarea formulată de pârâtul Ministerul Transporturilor în acest dosar are un conținut asemănător celei din dosarul principal, pârâtul invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului ministrul transporturilor și efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, pe fond solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

O cerere identică de intervenție accesorie în favoarea pârâților a fost depusă și în acest dosar de către Federația Patronală a Școlilor de Conducători Auto și a Centrelor de Formare Profesională în domeniul Transporturilor Rutiere din România, aceasta solicitând admiterea excepțiilor, respingerea acțiunii și obligarea la plata de cheltuieli de judecată.

La termenul din 23.11.2017, instanța a admis în principiu cele două cereri de intervenție accesorie.

Prin sentința nr. 1056 din data de 08.03.2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministrului Transporturilor și respinge, în consecință, cererea principală și cererea conexă formulate în contradictoriu cu acest pârât. A respins excepția puterii de lucru judecat. A respins, ca neîntemeiate, cererea principală și cererea conexă de suspendare a executării dispozițiilor contestate. A respins acțiunea principală formulată de reclamantul A., în calitate de instructor auto autorizat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Transporturilor și B. - Ministru al Ministerului Transporturilor și cererea conexă promovată de reclamantul C. - în calitate de instructor auto autorizat, în contradictoriu cu Ministerul Transporturilor și B., ca neîntemeiate.

A admis cererea de intervenție accesorie în favoarea pârâților formulată de intervenientul în numele altei persoane Federația Patronală a Școlilor de Conducători Auto și a Formatorilor în domeniul Transporturilor Rutiere din România și a obligat reclamanții din cererea principală și cererea conexă să plătească intervenientei suma de 240 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței nr. 178 din data de 07.12.2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A..

Intimatul-pârât Ministerul Transporturilor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 04 decembrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 06 mai 2020.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., data la care a fost formulat recursul, Înalta Curte constată că recursul este tardiv, pentru considerentele ce urmează a fi arătate.

În raport de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, republicată, hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Potrivit art. 487 alin. (1) din Noul C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.

Dispozițiile art. 470 alin. (5) din același act normativ statuează în mod expres faptul că în cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii.

La calculul termenelor se au în vedere dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 din Noul C. proc. civ., potrivit cărora atunci când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește.

În raport de aceste dispoziții rezultă că, pentru înregistrarea declarației de recurs, partea recurentă avea obligația de a respecta termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate.

Având în vedere faptul că sentința instanței de fond a fost comunicată la recurentului la data de 28.03.2018 (conform dovezii atașate la dosar fond), iar recursul a fost depus la data de 19.04.2018 (conform rezoluției aplicată pe dosarului de recurs), rezultă fără putință de tăgadă că ultima zi în care recurentul avea posibilitatea să înregistreze declarația de recurs în interiorul termenului stabilit de textul de lege sus citat, ultima zi pentru depunerea recursului a fost data de 16 aprilie 2018.

Față de aceste aspecte, Înalta Curte constată că, înregistrarea motivelor de recurs la data de 19.04.2018 s-a realizat cu depășirea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate.

Astfel fiind, față de considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 178 din 07 decembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iulie 2020.