ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 15/2016

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. x/32/2013, așa cum a fost precizată în cadrul procedurii de regularizare efectuată conform art. 200 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, reclamantul A., în calitate de persoană fizică autorizată, a chemat în judecată pârâtul Ministerul Transporturilor în contradictoriu cu care a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 733/2013 emis de ministrul transporturilor până la soluționarea acțiunii de anulare a aceluiași act administrativ.

Prin Sentința civilă nr. 141 din 27 august 2013, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, cererea de suspendare formulată de reclamantul A., în calitate de persoană fizică autorizată, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor și a suspendat în privința reclamantului, executarea Anexei nr. 1 - Norme privind autorizarea școlilor de conducere și a instructorilor auto - aprobate prin Ordinul nr. 733 din 25 aprilie 2013 emis de ministrul transporturilor, publicat în M. Of. nr. 267 bis/13.05.2013 până la pronunțarea instanței de fond, respingând cererea de suspendare în privința celorlalte anexe ale Ordinului nr. 733/2013.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâtul Ministerul Transporturilor a formulat recurs, invocând art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și, pe cale de consecință, respingerea cererii reclamantului, ca nefondată.

Recurentul arată că prima instanță a interpretat în mod greșit prevederile O.G. nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, și în mod special dispozițiile art. 62 din acest act normativ; că Ministerul Transporturilor a emis ordinul contestat în temeiul atribuțiilor acestuia de autoritate de reglementare în domeniul transporturilor rutiere, conferite de prevederile art. 6 alin. (1) din O.G. nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, coroborate cu prevederile art. 62, 63 și 64 din același act normativ, precum și cu cele art. 4 alin. (4) pct. 55 din H.G. nr. 24/2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului.

În opinia recurentului, actul atacat se bucură de o aparență de nelegalitate, fiind emis în temeiul dispozițiilor legale în vigoare în momentul emiterii acestuia, respectiv dispozițiile art. 62 alin. (2) și (3) din O.G. nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, cu modificările și completările.

De asemenea, recurentul a susținut că nici condiția prevenirii unei pagube iminente nu este îndeplinită în cauză, la dosar neexistând dovezi care să demonstreze îndeplinirea acestei condiții.

În ce privește suspendarea Anexei nr. 1 la ordin, apreciază recurentul-pârât că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a cazului bine justificat și a pagubei iminente, instanța neanalizând cea de-a doua condiție.

4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14 octombrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 28 aprilie 2015 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

În interesul recurentului Ministerul Transporturilor și în baza prevederilor art. 61 - 63, coroborat cu art. 148 C. proc. civ., republicat, a formulat cerere de intervenție accesorie Confederația Operatorilor și Transportatorilor autorizați din România - C.O.T.A.R., reprezentativă pentru sectorul de activitate "transporturi rutiere Intervenienta C.O.T.A.R. a solicitat admiterea cererii de intervenție și a recursului declarat de Ministerul Transporturilor, casarea sentinței recurate și respingerea acțiunii formulate de intimatul - reclamant.

4.2 Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs.

4.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 733/2013 emis de Ministerul Transporturilor pentru aprobarea Normelor privind autorizarea școlilor de conducători auto și a instrucțiunilor auto, a Normelor privind atestarea profesorilor de legislație rutieră și a instructorilor de conducere auto, a metodologiei de organizare și desfășurare a cursurilor de pregătire teoretică și practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere, a Programei de școlarizare, precum și privind condițiile și obligațiile pentru pregătirea teoretică și practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere.

Este incontestabil faptul că suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea lui, constituie o măsură de excepție, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reține îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și iminența pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ș) și t) din aceeași lege.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării unui act administrativ poate fi dispusă numai în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, condiții legale care trebuie îndeplinite în mod cumulativ.

Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ.

Îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să poată fi decelată cu ușurință în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Înalta Curte constată, contrar celor reținute de Curtea de apel că, în speță, motivele invocate de reclamant nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ, ci necesită o analiză pe fond a raportului juridic dedus judecății, iar aprecierile reclamantului asupra nelegalității ordinului contestat nu se pot subsuma condiției cazului bine justificat în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Cât privește criticile referitoare la îndeplinirea condiției privind iminența pagubei, Înalta Curte constată de asemenea că argumentele recurentului sunt fundamentate, pentru că paguba iminentă nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată prin probe concludente.

Intimatul-reclamant nu a administrat probe concludente pentru dovedirea susținerilor din cerere privind lipsirea sa de venituri, ca urmare a executării ordinului contestat.

În consecință, se apreciază că nu sunt îndeplinite cerințele impuse de lege pentru suspendarea executării actului administrativ, această măsură provizorie nefiind justificată cu atât mai mult cu cât între timp s-a soluționat definitiv și acțiunea în anularea Ordinului ministrului transporturilor nr. 733/2013, prin Sentința nr. 36 din 14 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/32/2013.

De asemenea, Înalta Curte, în temeiul art. 67 C. proc. civ., va admite cererea de intervenție accesorie în favoarea Ministerului Transporturilor, formulată de Confederația Operatorilor și Transportatorilor Autorizați din România.

4.2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., republicat, și art. 20 din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va admite recursul formulat, va casa hotărârea atacată și, rejudecând cauza, va respinge cererea de suspendare a executării Anexei 1 aprobate prin Ordinul nr. 733/2013, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Transporturilor împotriva Sentinței civile nr. 141 din 27 august 2013 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința atacată în sensul că respinge ca nefondată cererea de suspendare a executării Anexei 1 aprobate prin Ordinul nr. 733/2013 emis de ministrul transporturilor.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Admite cererea de intervenție accesorie formulată de Confederația Operatorilor și Transporturilor Autorizați din România.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2016.

Procesat de GGC - CT