ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1018/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 03.01., reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, să-i recunoască dreptul de a presta în regim de liberă practică autorizată activitatea de pregătire a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere, să constate nelegalitatea prevederilor art. 4 lit. b), art. 6 lit. a), b), c), art. 8, art. 9 pct. 5 și 6, art. 10 pct. 1, art. 19 și 20 din anexa 1 a Ordinului Ministerului Transporturilor nr. 733/2013, art. 13, 20, 23, 24, 25, 32 alin. (1) și (2) din Anexa 2 a aceluiași ordin și a art. 42 alin. (1) lit. d) ultima teză, art. 45 lit. d), h) și j) din Anexa 3 a Ordinului Ministerului Transporturilor nr. 733/2013, și să dispună suspendarea executării acestor dispoziții legale până la rămânerea definitivă a sentinței pronunțate.

La dosarul de fond a depus cerere de intervenție accesorie în interesul reclamantului, B., solicitând admiterea cererii de suspendare formulate de reclamant.

Asupra admisibilității în principiu a cererii de intervenție accesorie în favoarea reclamantului, instanța s-a pronunțat prin încheierea de ședință din data de 21.03.2018, admițând-o în principiu pentru motivele prezentate în cuprinsul acesteia.

Soluția instanței de fond

Prin Încheierea nr. 40/CA/2018 - P.I. din 21 martie 2018 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca nefondată cererea de suspendare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, s-a respins ca nefondată cererea de intervenție în interesul reclamantului formulată de intervenienta accesorie B. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, în ceea ce privește cererea de suspendare.

Cererea de recurs

Împotriva Încheierii nr. 40/CA/2018 - P.I. din 21 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamantul A. în condițiile art. 483 din noul C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs au fost aduse următoarele argumente, subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., republicat: actul a cărui suspendare se solicită a fost emis cu depășirea competenței materiale a emitentului; existența cazului bine justificat reiese din faptul că mai multe articole din OMT nr. 733/2013 sunt total nelegale, fiind în contradicție cu O.G. nr. 27/2011, O.G. nr. 129/2000, O.U.G. nr. 195/2002, art. 16, 44, 45 și art. 73 pct. 3 lit. n) din Constituția României, art. 12 (1) și art. 555 din C. civ., art. 7, 14, 15, 16, 17, 20 și 21 din Carta Drepturilor Fundamentale ale UE; executarea actului este de natură a-i cauza recurentului grave pagube materiale și sociale, raportat la cuantumul sumei în discuție și specificul activității sale.

Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Analiza motivelor de casare invocate

Analizând hotărârea recurată din perspectiva criticilor subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat și îl va respinge, pentru următoarele considerente.

Motivul de casare prevăzut de 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., referitor la situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, nu este întemeiat.

În speța de față, hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei și limitele în care a fost învestită, instanța de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății.

Se mai apreciază că instanța de fond a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale incidente în speță, raportat la argumentele părților, pronunțând o soluție legală și temeinică.

Ordinul nr. 733/2013 a fost emis de Ministerul Transporturilor pentru aprobarea Normelor privind autorizarea școlilor de conducători auto și a instrucțiunilor auto, a Normelor privind atestarea profesorilor de legislație rutieră și a instructorilor de conducere auto, a metodologiei de organizare și desfășurare a cursurilor de pregătire teoretică și practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere, a Programei de școlarizare, precum și privind condițiile și obligațiile pentru pregătirea teoretică și practică a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere.

Prima instanță a considerat în mod întemeiat că în speță nu sunt îndeplinite cerințele cumulative prevăzute de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ.

Suspendarea executării actului administrativ este condiționată, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, de existența unui caz bine justificat și de prevenirea unei pagube iminente, ceea ce recurentul-reclamant nu a dovedit în cauză.

Fără a mai relua argumentele instanței de fond, Înalta Curte apreciază că în prezentul litigiu nu este îndeplinită condiția existenței unui caz bine justificat, întrucât nu au fost invocate argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea ordinului contestat și nici nu s-au identificat împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității acestui act, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Simplele susțineri făcute de recurent în legătură cu nelegalitatea actului atacat nu sunt suficiente pentru înlăturarea prezumției de legalitate de care se bucură acesta, întrucât dispozițiile legale cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 se referă, în mod expres, la împrejurări de fapt și de drept, iar nu la afirmațiile părților. În caz contrar, s-ar ajunge la transformarea instituției suspendării dintr-una de excepție în regulă ceea ce nu a fost intenția legiuitorului.

În plus, instanța reține că motivele de nelegalitate invocate de reclamant presupun o cercetare în profunzime a fondului fapt care, contrar susținerilor reclamantului, nu este de natură să ridice o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ a cărui suspendare se cere.

Condiția prevenirii unei pagube iminente, definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege ca prejudiciul material viitor și previzibil, nu este îndeplinită în cauză, dat fiind că recurentul-reclamant nu a administrat probe concludente pentru dovedirea susținerilor privind lipsirea sa de venituri, ca urmare a executării ordinului contestat, care a stabilit un termen de 6 luni pentru îndeplinirea condițiilor prevăzute în noua reglementare.

Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 67 și 497 C. proc. civ., republicat și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva Încheierii nr. 40/CA/2018 - P.I. din 21 martie 2018 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 februarie 2019.

GGC - NN