ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1718/2022

Ședința publică din data de 21 septembrie 2022

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la 26 iunie 2015, sub nr. x/2015, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe B. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța:

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 193/2000.

C. a formulat cerere de intervenție în interes propriu la 25 august 2015 al cărei obiect coincide cu obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin sentința civilă nr. 12283 din 30 octombrie 2015, Judecătoria Ploiești a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

La Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, cauza a fost înregistrată la data de 24 noiembrie 2015, sub nr. x/2015.

Prin sentința civilă nr. 1090/2018 din 18 mai 2018, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A.; a admis în parte cererea de intervenție formulată de întervenienta în interes propriu C.; a constatat caracterul abuziv al clauzelor stipulate la art. 1.1 lit. b) și art. 6.1 din contractul de credit nr. x din 5 decembrie 2007; a constatat caracterul abuziv al clauzei stipulate la art. 4.3 din același contract, referitoare la modificarea ratei dobânzii în perioada cuprinsă între 5 decembrie 2008 și până în septembrie 2010; a obligat-o pe pârâtă la restituirea sumei de 6.264,63 CHF, reprezentând comisionul de procesare și a sumei reprezentând diferența dintre dobânda plătită de reclamant pentru perioada cuprinsă între 5 decembrie 2008 și până în septembrie 2010 și suma datorată de reclamant cu titlu de dobândă în aceeași perioadă, calculată conform formulei: valoarea indicelui de referință LIBOR la 6 luni plus marja băncii de 1,773%; a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON; a respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.

Împotriva sentinței primei instanțe au declarat apel atât reclamantul, cât și pârâta, apeluri înregistrate Ia data de 5 decembrie 2018 pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a Ii-a Civilă.

Prin decizia nr. 122 din 20 martie 2019, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă B. S.A. împotriva sentinței primei instanțe; a admis apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva aceleiași sentințe, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis și capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzei stipulate la art. 6.3 din contractul de credit, referitoare la comisionul de administrare și a obligat-o pe pârâtă la restituirea către reclamant a sumelor percepute cu acest titlu; a menținut celelalte dispoziții din sentința atacată.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs atât reclamantul A., cât și pârâta B. S.A., recursuri înregistrate la data de 20 mai 2019 pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a Ii-a Civilă.

Prin decizia nr. 1341 din data de 14 iulie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost anulat ca netimbrat, recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 122 din 20 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

Prin aceeași decizie a fost admis recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 122 din 20 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, a fost casată în parte decizia recurată numai în ceea ce privește apelul declarat de reclamant, fiind trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Ulterior, prin decizia nr. 97 din 24 martie 2021, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 122 din 20 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.A. și cu intimata-intervenientă în nume propriu C., cauză trimisă spre rejudecare potrivit deciziei nr. 1341 din data de 14 iulie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, și în consecință:

A schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a înlăturat limitarea constatării caracterului abuziv al clauzei stipulate la art. 4.3 din contract referitoare la modificarea ratei dobânzii până în septembrie 2010.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Împotriva deciziei nr. 97 din 24 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă pârâta B. S.A. a formulat recurs, indicând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. și solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate, respectiv respingerea apelului reclamantului A. si menținerea hotărârii primei instanțe de fond.

Intimatul-reclamant A. nu a depus întâmpinare.

Prin concluziile raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, s-a reținut că, în speță, completul de filtru urmează a aprecia dacă recursul este legal timbrat, dacă este declarat în termen legal sau dacă este incidentă excepția tardivității, iar, în măsura în care va trece peste aceste excepții, va dispune asupra admisibilității în principiu a căi de atac.

Prin încheierea din 16 martie 2022, s-a comunicat părților raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, astfel cum rezultă din procesele-verbale de înmânare aflate la dosarul de recurs.

Recurenta-pârâtă a formulat un punct de vedere, prin care a arătat că a depus la dosar taxa judiciară de timbru în cuantumul solicitat, iar cu privire la excepția tardivității recursului a invocat decizia nr. 45/22.06.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, potrivit căreia recursul a fost depus în cadrul termenului legal.

Prin rezoluția din data de 18 mai 2022, a fost fixat termen de judecată la data de 21 septembrie 2022, în conformitate cu prevederile art. 493 C. proc. civ.

În condițiile art. 493 alin. (5) și art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând recursul, cu prioritate, prin prisma excepției tardivității căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ., termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

În speță, raportat la data comunicării deciziei recurate, 9 august 2021 (dovada de comunicare a decizie pronunțate de instanța de apel către recurenta-pârâtă se află la dosarul de apel), termenul pentru declararea recursului s-a împlinit la data de 9 septembrie 2021 (joi).

Cererea de recurs a fost înaintată prin intermediul poștei electronice în ultima zi a termenului, respectiv la data de 9 septembrie 2021, ora 23

58

.

Potrivit art. 182 alin. (1) și (2) C. proc. civ., termenul care se socotește pe zile se împlinește la ora 24

00

a ultimei zile în care se poate îndeplini actul, iar, dacă este vorba despre un act ce trebuie depus la instanță sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispozițiile art. 183 fiind aplicabile (aceste ultime prevederi legale prevăzând că actele de procedură depuse înăuntrul termenului prin scrisoare recomandată la oficiul poștal ori depuse la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare, la unitatea militară ori la administrația de deținere unde se află partea, se socotesc a fi făcute în termen).

Programul de lucru al instanțelor este de 8 ore zilnic și începe, de regulă, la ora 8

00

și se încheiere la ora 16

00

, conform art. 89 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015.

Prin urmare, cum nu s-a susținut și nici nu a existat vreo dovadă în sensul că programul de lucru în cadrul Curții de Apel Ploiești nu s-ar desfășura în intervalul orar ce constituie regula instituită de dispozițiile anterior menționate, depunerea la această instanță a recursului, prin e-mail, în ultima zi a termenului, după ora 16

00

, este socotită a fi fost realizată cu nerespectarea termenului legal, având în vedere că cererea de recurs a fost înregistrată în evidența instanței pe data de 13 septembrie 2021, când a primit dată certă. De asemenea, cererea de recurs a fost transmisă și cu plic, la data de 10 septembrie 2021, conform dovezii aflate la dosarul de recurs.

În acest sens, se reține că în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 11 octombrie 2017 a fost publicată decizia nr. 34/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale privind dezlegarea modului de interpretare a dispozițiilor art. 182 și art. 183 din C. proc. civ., în sensul de a se stabili dacă acțiunea introdusă prin e-mail/fax, în ultima zi a termenului ce se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, este socotită a fi făcută în termen.

Prin această decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că:

"În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 182 și art. 183 din C. proc. civ., actul de procedură transmis prin fax sau poștă electronică, în ultima zi a termenului care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, nu este socotit a fi depus în termen."

Ulrterior, prin decizia nr. 45/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, privind examinarea sesizării formulate de Tribunalul Gorj, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 961 din data de 20 octombrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că:

"În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 182 și art. 183 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, actele de procedură transmise prin fax sau e-mail, în ultima zi a termenului procedural care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, este socotit a fi depus în termen".

Față de dispozițiile art. 24 și 25 C. proc. civ., care prevăd că dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămânând supuse acelei legi, și raportat la data începerii prezentului proces, 26 iunie 2015, acesta este supus normelor de procedură civilă anterioare modificărilor aduse de Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, intrate în vigoare la data de 21 decembrie 2018.

Ca atare, din perspectiva excepției tardivității, relevanță în prezenta cauză o au dispozițiile art. 182 și art. 183 C. proc. civ. în forma în vigoare la data inițierii prezentului litigiu [dată anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, prin care în enumerarea cuprinsă la art. 183 alin. (1) C. proc. civ. au fost introduse și actele de procedură trimise prin fax sau e-mail], astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 34/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin urmare, înaintarea recursului prin intermediul poștei electronice în ultima zi a termenului (9 septembrie 2021, ora 23

58

), după ora la care se încheiase activitatea la Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, cererea care a primit dată certă pe data de 13 septembrie 2021, determină concluzia că această cale de atac a fost declarată cu încălcarea termenului reglementat de 485 alin. (1) C. proc. civ.

Fiind vorba despre un termen legal peremptoriu, nerespectarea acestuia atrage sancțiunea decăderii recurentei-pârâte din exercitarea dreptului la recurs, sancțiune reglementată prin norma imperativă înscrisă în art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Față de considerentele expuse și de dispozițiile legale evocate, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 97 din 24 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, împrejurarea în raport de care nu se mai impune analiza criticilor formulate prin cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei nr. 97 din 24 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2022.