ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1658/2022

Ședința publică din data de 20 septembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

În drept au fost invocate dispozițiile art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 142 din Legea nr. 242/2018.

În considerentele acestei sentințe, instanța a reținut că reclamantul are domiciliul în municipiul Mirecurea Ciuc, care este situat în circumscripția teritorială a Tribunalului Harghita.

Totodată, instanța a subliniat că reclamantul are calitatea de judecător în funcție, însă calitatea de pârât aparține Casei Județene de Pensii Harghita, iar nu Tribunalui Harghita sau altei instanțe inferioare acestuia.

Prin urmare, s-a constatat că nu sunt aplicabile prevederile art. 127 din C. proc. civ., Tribunalul Alba nefiind competent teritorial să judece acest dosar. În consecință, s-a reținut că, în cauză, competența de soluționare a litigiului revine tribunalului în circumscripția căruia își are domiciliul reclamantul, respectiv Tribunalul Harghita.

În considerentele acestei sentințe, s-a reținut incidența dispozițiilor art. 127 din C. proc. civ., care prevăd o competență specială a instanței, în cazurile în care au fost promovate acțiuni în justiție de către judecători, procurori, asistenți judiciari și grefieri, în cauză reclamantul deținând funcția de judecător în cadrul Tribunalului Harghita.

Instanța a avut în vedere la pronunțarea soluției și Decizia nr. 290/2018 a Curții Constituționale, precum și Decizia nr. 7 din 16 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 461 din 22 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ.

Astfel, s-a reținut că prin Decizia Curții Constituționale nr. 290/2018, s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată în calitate de parte reclamantă sau pârâtă.

Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., în interpretarea restrictivă, încalcă principiul imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) și, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție.

În mod simetric constatării neconstituționalității dispozițiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. cu privire la conținutul constituțional al normei menționate, Curtea și-a extins controlul, potrivit art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 la art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. sub aspectul sensului constituțional al acestuia. Astfel, Curtea a reținut că noțiunea de "judecător" din cuprinsul art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., își găsește un sens constituțional numai în măsura în care aceasta vizează și instanța de judecată, astfel încât competența facultativă urmează a se aplica și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

În cauza de față, cea de-a doua instanță a reținut că nu prezintă relevanță calitatea pârâtului, ci calitatea reclamantului, care își desfășoară activitate în cadrul Tribunalului Harghita în funcția de judecător, motiv pentru care și-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 14 iunie 2022.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția I civilă, pentru următoarele considerente:

În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

Înalta Curte subliniază că în cauză este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Contestatorul A., judecător în funcție la Tribunalul Harghita la data introducerii acțiunii, a învestit Tribunalul Alba cu un litigiu asimilat asigurărilor sociale, contestatorul solicitând acordarea pensiei de serviciu, cu consecință emiterii unei noi decizii prin care să se i se stabilească dreptul la pensie.

Potrivit art. 153 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind "deciziile de pensionare emise de casele teritoriale de pensii", iar conform prevederilor art. 152 și art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, ..."Jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel (…). Cererile îndreptate împotriva CNPP sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizații și pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul."

Însă, Înalta Curte constată că art. 127 C. proc. civ. reglementează competența facultativă în sensul următor:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Din interpretarea dispozițiilor legale precitate, Înalta Curte reține că reclamantul putea sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii, având în vedere calitatea de judecător a reclamantului la Tribunalul Harghita.

După cum se observă, norma reglementează un drept de opțiune al părții reclamante care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată la o altă instanță din raza unei curți de apel învecinate celei care ar fi fost competente.

Odată ce partea reclamantă și-a manifestat opțiunea de a introduce acțiunea la una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția unei curți de apel învecinate cu aceea în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea, rezultă că această instanță a devenit competentă teritorial să soluționeze litigiul, această opțiune neputând fi cenzurată de instanță din oficiu.

În consecință, în mod corect reclamantul a ales să introducă cererea de chemare în judecată la Tribunalul Alba, în acord cu prevederile art. 127 alin. (21) C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere că reclamantul desfășoară activitatea de judecător la Tribunalul Harghita, în temeiul dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 135 alin. (4) din același cod, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 septembrie 2022.