ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1244/2021

Ședința publică din data de 19 mai 2021

Asupra recursului de față, constată și reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. x/2019 la Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 02 aprilie 2019, reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ RONA DE SUS, în contradictoriu cu pârâta S.C. A.-Lider, a solicitat ca, prin hotărârea pe care instanța o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 445.406 RON, precum și a penalităților de întârziere de l% pe fiecare lună, calculate de la data efectuării plății și până la data restituirii sumei de către pârâtă, sumă reprezentând cheltuieli incluse nejustificat în situațiile de plată aferente contractului de lucrări nr. x din 10 august 2011.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1.341 C. civ., ale O.U.G. nr. 34/2006, ale Legii nr. 98/2016 și ale art. 223 C. proc. civ.

Prin încheierea din 08 aprilie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019 a fost admisă excepția de necompetență materială procesuală, invocată de instanță din oficiu, fiind declinată în favoarea secției I Civilă a Tribunalului Maramureș competența de soluționare a cererii formulate de către reclamanta U.A.T. Rona de Sus în contradictoriu cu pârâta S.C. A.-Lider.

Prin încheierea pronunțată la 28 octombrie 2019 în dosarul nr. x/2019 a fost admisă excepția de necompetență materială procesuală, invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta U.A.T. Rona de Sus, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. - Lider, în favoarea completurilor de litigii cu profesioniști fond ce funcționează în cadrul secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Maramureș.

Dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2019** pe rolul Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 354 din 20 martie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta S.C. A. și, în consecință:

S-a respins ca inadmisibilă acțiunea promovată de UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ RONA DE SUS în contradictoriu cu pârâta S.C. A., prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B..

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ RONA DE SUS, solicitând admiterea apelului, anularea sentinței apelate și, rejudecând, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 445.406 RON, precum și la plata de penalități de întârziere de 1% pe fiecare lună, calculate de la data efectuării plății și până la data restituirii sumei de către pârâtă, suma reprezentând cheltuieli incluse nejustificat în situațiile de plată aferente contractului de lucrări nr. x din 10 august 2017.

Prin decizia civilă nr. 461/2020 din 1 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă s-a respins apelul reclamantei, fiind păstrată în întregime sentința nr. 354 din 20 martie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Reclamanta U.A.T. Rona de Sus a formulat recurs împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, solicitând, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., coroborat cu art. 497 din același cod, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta evocă dispozițiile art. 75 din Legea nr. 85/2006 pentru a susține că, deși plata a fost realizată după intrarea în insolvență a intimatei (2 noiembrie 2016), fiind vorba despre executarea unor obligații născute ca urmare a încheierii unui contract, data nașterii creanței este dată de momentul la care intimata a emis factura, respectiv 21 septembrie 2016, chiar dacă plata a fost făcută la o dată ulterioară.

Menționează recurenta că excepția inadmisibilității acțiunii a fost admisă fără a se ține seama, în concret, de natura obligației de restituire, născută ca urmare a derulării unui contract care presupune executarea unor prestații succesive.

În continuare, recurenta evocă situația de fapt cu privire la executarea contractului de lucrări nr. x din 10 august 2011, menționând faptul că acesta este supus dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006.

Conchide recurenta că prejudiciul suferit rezultă din atitudinea intimatei, care, schimbând furnizorul, a achiziționat utilaje la un preț inferior celui din oferta S.C. C. S.A., fără a ține cont de prețul furnizorului la întocmirea facturilor către recurentă.

Apreciază că recurenta a făcut o plată nedatorată, aspect constatat și de Curtea de Conturi.

Recursul a fost comunicat intimatei, care nu a depus întâmpinare.

La termenul din 19 mai 2021 Înalta Curte a invocat din oficiu motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Analizând recursul formulat de recurenta-reclamantă cu precădere din perspectiva motivului de recurs invocat din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente:

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta U.A.T. Rona de Sus în contradictoriu cu pârâta S.C. A., prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență B. a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 2 aprilie 2019 și are ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 445.406 RON, precum și la penalități de întârziere de l% pe fiecare lună, calculate de la data efectuării plății și până la data restituirii sumei de către pârâtă, suma reprezentând cheltuieli incluse nejustificat în situațiile de plată aferente contractului de lucrări nr. x din 10 august 2011, contract de achiziții publice potrivit art. 3 lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006.

Prin Legea nr. 101/2016 a fost reglementat în mod distinct regimul juridic al remediilor și căilor de atac, aplicabil în mod unitar și valabil în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice, achiziții sectoriale, concesiuni de lucrări și concesiuni de servicii.

Legea nr. 101/2016 prevede în mod expres, în art. 1 alin. (2), că acest regim juridic special se aplică și cererilor privind executarea contractelor sus-menționate, categorie de litigii în care se include și cererea dedusă judecății.

În conformitate cu Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 (forma în vigoare la data învestirii instanței cu soluționarea cererii de chemare în judecată - 02 aprilie 2019):

"Art. 53. - (1) Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin completuri specializate în achiziții publice.

(1^1) Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante. (...)"

Art. 55. - (1) În cazuri justificate, dacă instanța de judecată nu ia hotărârea de îndată, poate dispune amânarea pronunțării pentru un termen de 5 zile.

(2) Hotărârea se redactează într-un termen de 7 zile de la pronunțare și se comunică de îndată părților în cauză.

(3) Hotărârea poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ și fiscal a curții de apel, care judecă în complet specializat în achiziții publice. Recursul este soluționat de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței.

(4) Recursul suspendă executarea și se judecă de urgență și cu precădere.

(5) În cazul admiterii recursului, instanța de recurs rejudecă, în toate cazurile, litigiul în fond."

Totodată, potrivit dispozițiilor exprese ale Legii nr. 101/2016:

"Art. 68. - Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 134/2010, republicată, cu modificările ulterioare, și cu cele ale Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, în măsura în care prevederile acestora din urmă nu sunt contrare."

Analiza coroborată a textelor legale sus-menționate relevă faptul că, în condițiile în care, prin modificările aduse art. 53 din Legea nr. 101/2016, potrivit Legii nr. 212/2018, s-a făcut trimitere la dreptul comun exclusiv din perspectiva determinării instanței civile competente material să soluționeze o anumită categorie de litigii dintre cele avute în vedere de legea specială, respectiv litigiile decurgând din executarea contractelor administrative, rezultă că nu au fost modificate nici calea de atac incidentă în astfel de cauze, nici procedura specială de soluționare a acesteia, în lipsa unor dispoziții exprese în acest sens.

Prin urmare, trimiterea la dispozițiile dreptului comun cuprinsă în art. 68 din Legea nr. 101/2016 vizează exclusiv normele de reglementare a competenței materiale (funcțională și procesuală) a instanței civile competente să soluționeze litigiile decurgând din executarea contractelor de achiziții publice/sectoriale, fără ca această trimitere să poată fi extinsă implicit și asupra căii de atac de drept comun în materie civilă, prevederile cuprinse în Legea nr. 101/2016 fiind norme speciale nu numai prin raportare la procedura de drept comun în materie civilă, ci chiar și prin raportare la dreptul comun în materia contenciosului administrativ (Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004).

În același sens a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ulterior pronunțării hotărârii recurate, prin decizia nr. 40/2020 din 18 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 683 din 31 iulie 2020.

Pentru aceste considerente, constând fondat motivul de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., referitor la nealcătuirea instanței potrivit dispozițiilor legale aplicabile căii de atac a recursului, pe care legea o prevedea a fi exercitată împotriva hotărârii primei instanțe, și, pe cale de consecință, față de nelegalitatea deciziei pronunțate de instanța de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul în temeiul art. 497 C. proc. civ., va casa decizia recurată și va trimite cauza spre o nouă judecată Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în completul prevăzut de lege pentru judecata recursurilor, context în care nu va mai lua în analiză și criticile formulate de parte prin memoriul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă U.A.T. Rona de Sus, prin primar împotriva deciziei civile nr. 461/2020 din 1 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza curții de apel spre o nouă judecată, în completul prevăzut de lege pentru judecata recursurilor.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 mai 2021.