ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4667/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1 Prin cererea înregistrată la data de 27.10.2014 pe rolul Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2014, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Primăria Sectorului 5 București - Direcția de Impozite și Taxe Locale, contestație împotriva titlului executoriu nr. x/03.10.2013 și somației nr. x/03.10.2013 solicitând anularea acestor acte fiscale privind obligații fiscale ulterioare celor înscrise în titlurile executorii x, 165 din 07.02.2014. 1.

Prin încheierea din camera de consiliu, pronunțată în data de 10.03.2015, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, cererea de acordare a ajutorului public judiciar, formulată de petentul reclamant A. și a stabilit taxa de timbru ce va fi achitată de către reclamant în cuantum de 50% din taxa stabilită, respectiv suma de 50 RON. 1.

Prin încheierea din Camera de Consiliu, pronunțată în data de 09.10.2015, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a anulat cererea de chemare în judecată, formulată de reclamant. 1.

La data de 21.09.2015 reclamantul a formulat cerere de îndreptare a încheierii din camera de consiliu din data de 10.03.2015, invocând și excepția de neconstituționalitate a art. 442 C. proc. civ.. O astfel de cerere a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal sub numărul de dosar x/2014 1.

Prin încheierea din camera de consiliu, pronunțată în data de 21.12.2015 în dosarul nr. x/2014, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a respins, drept inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale și drept lipsită de obiect cererea de reexaminare a încheierii din data de 10.03.2015, ambele formulate de reclamantul A.. 1.

Împotriva încheierii din camera de consiliu din data de 21.12.2015, pronunțată în dosarul nr. x/2014, reclamantul A. a formulat recurs. 1.

Prin decizia civilă nr. 2352/25.05.2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a constatat nul recursul formulat de recurentul reclamant A. în ceea ce privește măsura de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale și a respins ca inadmisibil recursul formulat împotriva încheierii de ședință din 21.12.2015 în ceea ce privește măsura de respingere a cererii de reexaminare. 1.

La data de 08.08.2017, recurentul-reclamant A. a formulat cerere de îndreptare a erorilor strecurate în decizia civilă nr. 2352/25.05.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014. 1.

Prin încheierea din camera de consiliu, pronunțată în data de 02.11.2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de îndreptare a erorilor strecurate în decizia civilă nr. 2352/25.05.2017 pronunțată în dosarul nr. x/2014, ca neîntemeiată. 1.10 Împotriva încheierii din Camera de Consiliu, pronunțată în data de 02.11.2017 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a formulat contestație în anulare, cererea fiind înregistrată sub nr. x/2018 pe rolul sus indicatei instanțe. 1.

Prin încheierea de ședință din data de 13.04.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a suspendat soluționarea contestației în anulare pentru lipsa părților, potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. 1.12 Împotriva încheierii de ședință din data de 13.04.2018 privind suspendarea cauzei, contestatorul A. a formulat recurs, însă, prin decizia civilă nr. 3361/16.10.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul formulat de contestator ca nefondat. 2. Hotărârea instanței de fond Prin decizia civilă nr. 2500 din data de 04.10.2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a constatat perimată contestația în anulare formulată de contestatorul A., împotriva încheierii din cameră de consiliu din data de 02.11.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 2500 din data de 04.10.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs contestatorul A., apreciind o astfel de hotărâre drept nelegală. 4. Încheierea de suspendare a judecății 4.1. Prin încheierea de ședință din data de 21.10.2020, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursul declarat de contestatorul A., constatând că niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat, în scris, judecarea cauzei în lipsă. 4.2. Potrivit referatului întocmit de grefa secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 07.09.2021, cauza a fost repusă pe rol pentru a se verifica dacă operează perimarea. II. Soluția instanței de recurs Examinând excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă." Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 21 octombrie 2020, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă a cauzei. Încheierea de ședință din data de 21 octombrie 2020, reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., care, în raport de prevederile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 21 aprilie 2021. Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de către părți, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) C. proc. civ. PENTRU ACESTE MOTIVE,