ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2843/2023

Ședința publică din data de 25 mai 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 01.09.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, a contestat Rezoluția nr. C20 - 887 din 27.07.2020 și Rezoluția de clasare nr. 1330/A/22.04.2020 în dosarul nr. x - 386 înregistrat la 15.07.2020.

În ședința publică de la data de 15.01.2021 reclamantul a depus precizări, prin care a arătat că înțelege să conteste în termen legal Rezoluția nr. 2066/A/08.07.2020 emisă în dosarul nr. x/08.07.2020 cu privire la dosarul nr. x/2018. Interpelat de către instanță, reclamantul a învederat că înțelege să conteste și această rezoluție.

La data de 12.02.2021 a depus întâmpinare pârâta Inspecția Judiciară față de cererea completatoare formulată de reclamantul A., prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului.

A invocat, totodată, excepția lipsei procedurii prevăzute de art. 45

1

alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, în raport de contestația ce formează obiectul cererii completatoare.

La termenul din 26.03.2021, Curtea a stabilit în sarcina reclamantului obligația de a achita taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 RON în raport de cererea completatoare.

Prin sentința civilă nr. 1068 din 2 iulie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția de netimbrare; a fost anulat ca netimbrat capătul de cerere având ca obiect contestație împotriva rezoluției de clasare nr. 2066/A/08.07.2020; s-a respins contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, împotriva rezoluțiilor de clasare nr. C20-887/27.07.2020 și nr. 1330/A/22.04.2020, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1068 din 2 iulie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs.

În contextul unei succinte expuneri a situației de fapt, recurentul-reclamant a susținut că a solicitat Curții de apel, ca probe, dosarul nr. x/2017 în original și toate înregistrările de ședință până la 13.12.2019, pentru a dovedi că în acest dosar doamna judecător B. i-a respins toate cererile din acțiunea introductivă.

A mai arătat că Inspectia Judiciară nu a constatat lipsa de procedură în sensul că nu s-a respectat continuitatea completului de judecată. Astfel, au fost implicați 7 judecători, iar doamna C. s-a implicat și în dosarul nr. x/2019, în dosarul nr. x și 131/II/2/2019 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea soluționat de domnul judecător C., și trebuia să se abțină, dar nu a făcut-o.

În fine, recurentul a susținut că Primarul D. E. comuna Tătăranu a falsificat Registrul agricol - fila x, care, la data de 02.11.2017, i-a fost prezentată în original reclamantului și soției sale de către primar, filă în care se preciza că "F. a introdus în C.A.S. 2 ha", refuzându-i-se eliberarea unei fotocopii de pe aceasta, cu privire la acest aspect făcând trimitere și la audierea sa de către inspector G. de la Postul de poliție Nănești, care a avut loc în fața primăriei în mașina de poliție, acesta refuzând intrarea în Primărie pentru a constata personal cum a fost modificat Registrul agricol de către dl. E., din 2 ha în 1,5 ha.

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, în opinia sa, argumentele invocate de recurent neîncadrându-se în motivele de casare ale art. 488 C. proc. civ.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului, apreciind că hotărârea recurată este legală, nefiind susceptibilă de criticile formulate de reclamant din perspectiva motivelor de casare invocate.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul a reiterat susținerile din cererea de recurs.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 30 martie 2023, în ședință publică, cu citarea părților, cauza fiind amânată la data de 25 mai 2023.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și raportat la prevederile legale din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că recursul reclamantului este nefondat.

Prin sesizarea înregistrată în data de 28.01.2020 la Inspecția Judiciară-Direcția de inspecție pentru judecători (ca urmare a înaintării de către Consiliul Superior al Magistraturii a sesizării adresate de către reclamant Ministrului Afacerilor Interne și transmisă de către Ministerul Afacerilor Interne Consiliului Superior al Magistraturii), petentul A. a sesizat aspecte privind dosarul nr. x/2017, învederând că de la 01.11.2017 până la 13.09.2019 nu i s-a dat cuvântul pe probe, în calitate de mandatar al soției sale H., fiind primul dosar în care s-au implicat 7 judecători, ultimii doi (I. și J.) având un comportament nepotrivit față de acesta, iar la 13.12.2019 jud. B. i-a respins toate cererile formulate în acțiune.

Reclamantul a arătat că singura profesionistă este jud. C., iar dacă ar fi dus dosarul la final, altul ar fi fost rezultatul, însă nu a fost lăsată de judecătorii K., L., M., N. și O..

Reclamantul a mai arătat că formulat o plângere la Parchetul General, care a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, unde nu s-a trimis nici măcar la poliție, dându-se clasare și disjungere cu privire la E..

Urmare a sesizării, pe rolul Direcției de inspecție judiciară pentru judecători s-a format lucrarea nr. 20-386.

Verificările prealabile, reglementate la art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, au fost efectuate de către un inspector judiciar și au fost finalizate la 22.04.2020.

Prin rezoluția nr. 1330 din data 22.04.2020, în baza art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, s-a dispus clasarea sesizării, sub aspectul săvârșirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. o) din Legea nr. 303/2004 față de președintele secției civile a Judecătoriei Focșani N., sub aspectul săvârșirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza I) din Legea nr. 303/2004, față de judecătorii P. de la Tribunalul Vrancea și judecătorii Q., C., R., J. și I. de la Judecătoria Focșani și sub aspectul săvârșirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004 față de judecătorul B. de la Judecătoria Focșani.

Împotriva rezoluției de clasare reclamantul a formulat plângere la inspectorul-șef, ce a fost respinsă prin rezoluția nr. C20-887/27.07.2020 motivat de faptul că rezoluția contestată este motivată, cuprinzând argumentele de fapt și de drept care au stat la baza măsurii de clasare, fiind dispusă cu respectarea condițiilor legale și a Regulamentului privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară.

În acest context factual, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, a contestat Rezoluția nr. C20 - 887 din 27.07.2020 și Rezoluția de clasare nr. 1330/A/22.04.2020 în dosarul nr. x - 386 înregistrat la 15.07.2020. În ședința publică de la data de 15.01.2021 reclamantul a depus precizări, prin care a arătat că înțelege să conteste în termen legal Rezoluția nr. 2066/A/08.07.2020 emisă în dosarul nr. x/08.07.2020 cu privire la dosarul nr. x/2018.

Prin sentința recurată, a fost anulat ca netimbrat capătul de cerere având ca obiect contestație împotriva rezoluției de clasare nr. 2066/A/08.07.2020; s-a respins contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, împotriva rezoluțiilor de clasare nr. C20-887/27.07.2020 și nr. 1330/A/22.04.2020, ca neîntemeiată, reclamantul înțelegând să formuleze critici din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte apreciind însă că aceste dispoziții nu sunt incidente în cauză.

Înalta Curte amintește că dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. vizează situațiile în care instanța de fond evocă norme de drept substanțial incidente situației în cauză, dar le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greșit, consecință a unei interpretări eronate a legii.

Recurentul-reclamant, în susținerea nemulțumirii față de hotărârea recurată, a invocat faptul că în mod greșit nu s-a constatat îndeplinirea condițiilor abaterilor săvârșite de judecătorii care au soluționat dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Focșani, cu referire concretă la respingerea cererilor formulate de acesta prin acțiunea introductivă, precum și la nerespectarea principiului continuității completului de judecată, expunând argumente similare cu cele invocate în fața primei instanțe, care au fost corespunzător analizate de aceasta, Înalta Curte împărtășind pe deplin soluția pronunțată.

În primul rând, Înalta Curte constată că prima instanță a analizat rezoluția contestată numai în raport de aspectele semnalate de către reclamant Inspecției Judiciare, Curtea neputând analiza rezoluția prin prisma celorlalte motive indicate în contestație întrucât acestea excedează limitelor procesuale, întrucât nu au făcut obiectul sesizării Inspecției Judiciare.

În continuare, instanța de control judiciar reține că potrivit art. 97 din Legea 303/2004:

"(1) Orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, direct sau prin conducătorii instanțelor ori ai parchetelor, în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, încălcarea obligațiilor profesionale în raporturile cu justițiabilii ori săvârșirea de către aceștia a unor abateri disciplinare.

(2) Exercitarea dreptului prevăzut la alin. (1) nu poate pune în discuție soluțiile pronunțate prin hotărârile judecătorești, care sunt supuse căilor legale de atac".

Soluțiile pronunțate prin hotărârile judecătorești pot fi modificate, așadar, doar prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, așa cum rezultă și din dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată și modificată.

Prin urmare, în raport cu prevederile art. 97 alin. (2) din Legea 303/2004 verificările administrative nu pot implica cenzurarea unor raționamente juridice de drept substanțial sau procedural.

Inspecția Judiciară nu exercită atribuții de verificare a legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești, neavând prerogative specifice controlului jurisdicțional, nefiind posibilă efectuarea unui control administrativ asupra legalității și temeiniciei, modul de aplicare a normelor de drept material ori procesual, modul de soluționare a cererilor părților litigante neputând fi considerate o abatere de la îndatoririle de serviciu sau o faptă care să afecteze prestigiul justiției.

În acest demers, judecătorul trebuie să decidă liber, fără nicio influență, presiune sau amenințare, iar opinia pe care acesta și-o formează nu poate fi cenzurată decât în căile de atac ordinare și/sau extraordinare prevăzute de lege, nu și în cadrul unei verificări disciplinare.

Astfel, pot intra în sfera răspunderii disciplinare numai acele încălcări ale normelor de drept material sau procesual care pun în discuție însăși valabilitatea actelor întocmite de judecător și pentru care nu poate fi găsită o justificare legală, ceea ce însă nu este cazul în speță, considerentele hotărârii reprezentând în esență garanția imparțialității judecătorului, a calității actului de justiție, garanție care a fost asigurată din această perspectivă.

Inspecția Judiciară, fiind un organ administrativ, nu se poate substitui instanțelor de judecată și nu are competența de a analiza în locul acestora temeinicia cererilor formulate de părți, probele administrate sau dispozițiile legale aplicabile, întrucât, în verificările efectuate, conform dispozițiilor art. 46 alin. (2) din legea nr. 304/2004, trebuie să respecte principiul independenței judecătorului, consacrat de art. 124 alin. (3) din Constituția României, principiu ce ar fi încălcat prin analizarea criticilor petentului.

În concluzie, elementele esențiale ale activității de judecată, inclusiv cele la care se referă recurentul-reclamant în memoriul de recurs, respectiv respingerea tuturor cererilor sale de către instanța care a soluționat pe fond dosarul nr. x/2017, nu pot fi cenzurate în cadrul verificărilor administrative ce se efectuează de Inspecția Judiciară, ci sunt supuse analizei exclusiv în cadrul controlului judiciar, prin promovarea de către partea nemulțumită a căilor de atac ordinare și, după caz, extraordinare prevăzute de lege, de altfel, împotriva sentinței pronunțate în dosarul nr. x/2017 fiind formulat apel, astfel că numai instanța de apel poate efectua controlul judiciar al soluției pronunțate în fond.

Prin urmare nu pot fi primite susținerile recurentului privind faptul că modul de soluționare a dosarului în discuție constituie abatere disciplinară a membrilor completului de judecată, întrucât interpretarea subiectivă dată de acesta atât în fața pârâtei, cât și în fața primei instanțe, nu a fost validată de acestea.

În ceea ce privește afirmația recurentului-reclamant din cererea de recurs cu privire la solicitarea de probe în dosarul Curții de Apel constând în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Focșani, în original, și toate înregistrările de ședință până la 13.12.2019, pentru a dovedi că în acest dosar doamna judecător B. i-a respins toate cererile din acțiunea introductivă, Înalta Curte constată că această cerere a fost respinsă de prima instanță, ca nefiind utilă soluționării cauzei, recurentul neformulând vreo critică concretă de nelegalitate cu privire la acest aspect.

Înalta Curte constată că sunt nefondate și susținerile recurentului privind faptul că Inspectia Judiciară nu a constatat nerespectarea principiului continuității completului de judecată.

Astfel, Înalta Curte reține că potrivit art. 99 lit. o) din Legea nr. 303/2004, constituie abatere disciplinară nerespectarea dispozițiilor privind distribuirea aleatorie a cauzelor.

Potrivit art. 19 C. proc. civ., judecătorul învestit cu soluționarea cauzei nu poate fi înlocuit pe durata procesului decât pentru motive temeinice, în condițiile legii.

Din procesul-verbal din 05.06.2018, Hotărârea Colegiului de Conducere al Judecătoriei Focșani nr. 17/08.06.2018, procesul-verbal de repartizare ciclică din 05.10.2018, Hotărârea Colegiului de Conducere al Judecătoriei Focșani nr. 40/19.12.2018, Hotărârea Colegiului de Conducere al Judecătoriei Focșani nr. 27/29.05.2019, Hotărârea Colegiului de Conducere al Judecătoriei Focșani nr. 44/06.09.2019, procesul-verbal din 13.09.2019, procesul-verbal din 18.10.2019, procesul-verbal din 22.11.2019 și Hotărârea Colegiului de Conducere al Judecătoriei Focșani nr. 56/27.11.2019, rezultă că modificarea componenței completului de judecată s-a datorat promovării primului judecător titular de la Judecătoria Focșani la Tribunalul Vrancea și trecerii celui de-al doilea judecător de la secția civilă la secția penală, fiind dispusă așadar, prin hotărâri ale Colegiului de Conducere sau conform planificării de permanență, cu respectarea dispozițiilor legale antereferite.

Prin urmare, în mod temeinic inspectorul judiciar a apreciat că nu există indicii de săvârșire a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. o) din Legea nr. 303/2004, astfel cum în mod corect a concluzionat și prima instanță, susținerile recurentului-reclamant fiind lipsite de suport.

În concluzie, sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept material incidente circumstanțelor factuale reținute, motivul de nelegalitate și argumentele astfel cum au fost invocate în susținerea acestuia nefiind în măsură să conducă la reformarea hotărârii.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă Inspecția Judiciară și va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă Inspecția Judiciară.

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1068 din 2 iulie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 mai 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.