ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4547/2021

Ședința publică din data de 7 octombrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată sub nr. x/2018 pe rolul Judecătoriei Fălticeni, la data de 29.10.2018, reclamanta Comuna Hârtop a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A., obligarea pârâtei la restituirea sumei de 8.555,44 RON din care 84,72 RON majorări în cota de întârziere până la data de 05.05.2017.

Prin sentința nr. 213 din data de 8 februarie 2019 pronunțată de Judecătoria Fălticeni, a fost admisă excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu de către instanță și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Prin sentința nr. 338 din data de 18 aprilie 2019 pronunțată de Tribunalul Suceava, a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a acțiunii, în favoarea Judecătoriei Fălticeni; s-a constatat ivit conflict negativ de competență, a fost suspendată judecata cauzei și trimis dosarul Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului.

Prin sentința nr. 19 din data de 3 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a stabilit competența de soluționare a cauzei având ca obiect "despăgubiri/pretenții" în favoarea Judecătoriei Fălticeni.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Fălticeni la data de 10.07.2019 sub numărul x/2019.

Prin sentința nr. 75/2020 din data de 23 ianuarie 2020 pronunțată de Judecătoria Fălticeni, a fost admisă în parte cererea având ca obiect "despăgubiri/pretenții" formulată de reclamanta Comuna Hârtop, prin primar, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A.; a fost obligată pârâta să achite suma de 8470 RON reprezentând lucrări acceptate la plată și care contravin clauzelor contractuale; a fost respinsă în rest cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel (ce a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava, secția a II-a civilă sub nr. x/2019 la data de 26.05.2020) pârâta S.C. A. S.A., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, solicitând admiterea apelului, trimiterea spre rejudecare pentru administrarea probei cu expertiză și, în subsidiar, schimbarea soluției primei instanțe în sensul respingerii cererii.

Prin încheierea de ședință din data de 18.11.2020, Tribunalul Suceava, raportat la dispozițiile art. 55 din Legea 101/2016, a recalificat calea de atac promovată ca fiind recurs.

La termenul din 16.12.2020, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Suceava.

2.1. Prin decizia civilă nr. 67 din data de 16 decembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect "recurs - pretenții" formulat de recurenta-pârâtă A. S.A., în contradictoriu cu intimata-reclamanta Comuna Hârtop, prin primar, în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul Suceava, secția a II-a civilă a constatat că recurenta - pârâtă și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016 privind executarea contractelor administrative de achiziție publică, forma în vigoare la data introducerii acțiunii, respectiv 29.10.2018, și a reținut incidența dispozițiilor art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, raportat la prevederile art. 24 și art. 129 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

2.2. Prin Decizia nr. 367 din data de 24 mai 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a instanței, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, a constatat ivit conflictul de competență și a înaintat dosarul pentru soluționarea acestuia Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a avut în vedere că s-a stabilit competența de primă instanță în favoarea Judecătoriei Fălticeni, raportat la textul art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, forma în vigoare la data introducerii acțiunii, potrivit căruia competența privind executarea contractelor de achiziție revine instanței civile de drept comun.

În ceea ce privește competența de soluționare a căii de atac, Curtea de Apel Suceava a reținut că, la momentul introducerii dispozițiilor de excepție ale art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016 de trecere a acestor litigii în sfera litigiilor civile, actul normativ de modificare nu a cuprins și dispoziții privind calea de atac. Așadar, în absența unor reglementări speciale privind o cale de atac, devin incidente reglementările generale din acea materie, respectiv art. 95 și 483 alin. (4) din C. proc. civ., neputându-se recurge la aplicarea prin analogie a unor texte speciale din legi speciale, și aplicarea astfel a unor căi de atac din materii și domenii speciale.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția a II-a civilă.

2.1. Argumente de fapt și de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență ivit între cele două instanțe, îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cererea de recurs formulată de către recurenta-pârâtă S.C. A. S.A., în contradictoriu cu intimata-reclamantă Comuna Hârtop, prin primar, împotriva sentinței civile nr. 75 din data de 23 ianuarie 2020 pronunțată de Judecătoria Fălticeni, în dosarul nr. x/2019.

Din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, se constată că cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Fălticeni de către reclamanta Comuna Hârtop are ca obiect "despăgubiri/pretenții" ce decurg din Contractul nr. x/209/25.09.2013, aferent investiției "Extindere, etajare si modernizare sediul Primăriei Comunei Hartop, județul Suceava".

Așadar, recursul este formulat împotriva unei hotărâri civile prin care a fost soluționată o cerere ce privește executarea unui contract de achiziție publică.

De asemenea, Înalta Curte observă că cererea a fost formulată la data de 29.10.2018, sens în care constată că, în cauză, sunt relevante prevederile art. 8 alin. (2), teză finală din Legea 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, în vigoare de la data de 02.08.2018, potrivit cărora:

"(...)Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun".

De altfel, fiind disputată la un moment dat competența de soluționare a acțiunii, în primă instanță, între Judecătoria Fălticeni și Tribunal Suceava, prin sentința nr. 19 din 03.06.2019 a Curții de Apel Suceava, s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Fălticeni, tocmai pentru că textul art. 53 alin. (1

1

) în forma de la acea dată, instituia competența către instanța civilă de drept comun - în speță judecătoria, față de valoarea sumei solicitate.

Înalta Curte apreciază că dispozițiile art. 55 alin. (3) prima teză din Legea nr. 101/2016, potrivit cărora:

"Hotărârea poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ și fiscal a curții de apel, care judecă în complet specializat în achiziții publice(...).", reprezintă o necorelare legislativă cu noua reglementare, iar aplicarea lor ca atare ar echivala cu interpretarea greșită a normelor de competență, astfel cum au fost configurate prin Legea nr. 212/2018, aspect reținut, de altfel și în punctul 135 al Deciziei nr. 40/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Până la intrarea în vigoare a Legii nr. 212/2018, art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 prevedea că (și) procesele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin complete specializate în achiziții publice.

Conform art. 55 alin. (3), hotărârea primei instanțe se ataca cu recurs la secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, urmând a fi judecată în complet specializat în achiziții publice.

Prin Legea nr. 212/2018 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a altor acte normative, abordarea legiuitorului a fost diferită, în ceea ce privește competența materială procesuală de soluționare a litigiilor generate de aplicarea Legii nr. 101/2016, astfel încât forma actuală a dispozițiilor art. 53 prevede că:

"(1) Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin completuri specializate în achiziții publice.

(1

1

) Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante".

Prin urmare, în competența instanței de contencios administrativ, prin completuri specializate în achiziții publice, sunt procesele și cererile care privesc procedura de atribuire și, respectiv, nulitatea sau anularea contractelor administrative, în vreme ce procesele și cererile care rezultă din executarea acestora se află în competența de judecată a instanței civile de drept comun.

Din interpretarea succesivă și sistematică a modificărilor legislative intervenite, rezultă că atribuirea de competență materială în recurs privește doar procesele care se judecă în primă instanță de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, nu și procesele care revin în primă instanță în competența instanțelor civile de drept comun.

Atribuirea de competență prevăzută la art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 trebuie coroborată cu art. 53 alin. (1) și (1

1

) din același act normativ, aplicându-se doar cu privire la litigiile judecate în primă instanță de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale tribunalului.

Înalta Curte subliniază incidența în speță și a Deciziei nr. 40/2020, prin care Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție a admis sesizările conexate formulate în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, stabilind astfel:

"În interpretarea și aplicarea art. 55 alin. (3) raportat la art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor (în forma în vigoare anterior modificării prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 23/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achizițiilor publice), că: Hotărârea pronunțată în primă instanță în procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se atacă cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare la instanța ierarhic superioară - secția/completul specializat în litigii cu profesioniști, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 101/2016."

Așadar, potrivit art. 483 alin. (4) C. proc. civ., "recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată" iar conform art. 36 din Legea nr. 304/2004, instanța ierarhic superioară Judecătoriei Fălticeni, este Tribunalul Suceava, prin secțiile sale specializate în litigii cu profesioniști.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Suceava, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe recurenta-pârâtă S.C. A. S.A. Suceava și pe intimata-reclamantă Comuna Hârtop prin primar, în favoarea Tribunalului Suceava, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 octombrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.