ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 126/2023

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2023

După deliberare, asupra cauzei de față constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Fălticeni la 10 octombrie 2019, sub nr. x/2019, petentul A., în contradictoriu cu intimatele Comisia Județeană Suceava pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor și Comisia Locală de Fond Funciar Preutești, a formulat plângere împotriva hotărârii nr. 15405 din 5 septembrie 2019, emise de Comisia Județeană Suceava pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava.

2.1 Prin sentința civilă nr. 850 din 23 septembrie 2020, Judecătoria Fălticeni a admis cererea de intervenție în interes propriu, formulată de intervenientele B. și C. și a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu intimatele Comisia Județeană Suceava pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor și Comisia Locală de Fond Funciar Preutești, ca inadmisibilă.

2.2 Prin sentința civilă nr. 347 din 7 aprilie 2021, Judecătoria Fălticeni a admis cererea formulată de intervenientele B. și C. și a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 850 din 23 septembrie 2020 a Judecătoriei Fălticeni, în sensul obligării petentului A. să plătească acestora suma de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 1095 din 8 octombrie 2021, Tribunalul Suceava – secția I civilă a respins, ca neîntemeiat, apelul declarat de petentul A. împotriva sentinței civile nr. 850 din 23 septembrie 2020 a Judecătoriei Fălticeni, în contradictoriu cu intimatele Comisia Județeană Suceava pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava și Comisia Locală de Fond Funciar Preutești și cu intervenientele B. și C..

Împotriva deciziei nr. 1095 din 8 octombrie 2021 a Tribunalului Suceava – secția I civilă a formulat cerere de revizuire petentul A., cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – secția I civilă sub nr. x/2021, la 17 decembrie 2021. Cererea de revizuire a fost întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ., invocându-se contrarietatea deciziei nr. 1095 din 8 octombrie 2021 pronunțate de Tribunalul Suceava – secția I civilă în dosarul nr. x/2019, în raport de decizia nr. 131 din 8 februarie 2019 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2016, prin care s-au menținut, în parte, dispozițiile sentinței civile nr. 675 din 15 mai 2018 pronunțate de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr. x/2016.

Prin decizia nr. 27 din 15 martie 2022, Tribunalul Suceava, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe în ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava. Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava la 5 aprilie 2022, sub nr. x/2021.

Prin decizia nr. 686 din 31 mai 2022, Curtea de Apel Suceava – secția I civilă a anulat, ca tardiv formulată, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței nr. 1095 din 8 octombrie 2021 pronunțate de Tribunalul Suceava – secția I civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatele Comisia Județeană Suceava pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava și Comisia Locală de Fond Funciar Preutești și cu intervenientele B. și C..

Împotriva deciziei nr. 686 din 31 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel Suceava – secția I civilă a declarat recurs revizuentul A..

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3, 5 și 8 C. proc. civ., recurentul a arătat că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe.

În argumentarea acestei critici, recurentul a menționat că a indicat care sunt hotărârile potrivnice care au stat la baza formulării cererii de revizuire, respectiv sentința civilă nr. 675 din 15 mai 2018, pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr. x/2016 și decizia nr. 1095 din 8 octombrie 2021, pronunțată de Tribunalul Suceava – secția I civilă în dosarul nr. x/2019, a cărei anulare a solicitat-o.

În raport de hotărârile pretins contrarii, recurentul a susținut că nu era competentă din punct de vedere material Curtea de Apel Suceava să soluționeze cererea de revizuire, ci Tribunalul Suceava, care era instanță superioară Judecătoriei Fălticeni.

A arătat recurentul că Tribunalul Suceava era ținut de dezlegările judecătoriei cu privire la nulitatea parțială a titlului de proprietate nr. x/2003, de care părțile s-au prevalat în cel de-al doilea litigiu, acestea nemaiputând fi puse în discuție și rezolvate în mod diferit de această instanță.

În susținerea motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., recurentul a afirmat că, întrucât Curtea de Apel Suceava nu era competentă să judece cererea de revizuire, excepția de tardivitate invocată de o instanță necompetentă material încalcă prevederile art. 5 alin. (2), art. 22, art. 509 alin. (2) și art. 501 alin. (2) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 310/2018, impunându-se casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei, spre competentă soluționare, Tribunalului Suceava.

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 5 august 2022, sub nr. x/2021, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, Completului nr. 8.

Prin rezoluția de primire a dosarului din 5 septembrie 2022, Înalta Curte a dispus comunicarea cererii de recurs intimaților, cu mențiunea obligației de a depune întâmpinare în termen de 30 de zile de la primire.

La 5 octombrie 2022, intimata Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Preutești a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului. Aceleași concluzii au fost formulate și de intimatele C. și B. și de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava, prin întâmpinările depuse la 21 octombrie 2022.

La 25 octombrie 2022, recurentul a depus răspuns la întâmpinările formulate în cauză. Prin răspunsul la întâmpinarea formulată de intimata Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Preutești, depus la 2 noiembrie 2022, intimata Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava a arătat că susține poziția procesuală a acesteia.

Prin rezoluția din 2 noiembrie 2022, Înalta Curte a stabilit termen pentru soluționarea recursului la 26 ianuarie 2023.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Criticile invocate de recurent vizează, în esență, soluționarea cererii de revizuire de către o instanță necompetentă din punct de vedere material, prin raportare la temeiul juridic al acesteia, și încălcarea normelor de procedură prevăzute de art. 5 alin. (2), art. 22, art. 509 alin. (2) și art. 510 alin. (2) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 310/2018, prin invocarea și admiterea, în aceste circumstanțe, a excepției de tardivitate a căii extraordinare de atac.

Prioritar, Înalta Curte reține că, deși recurentul a încadrat motivele de recurs în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 3, 5 și 8 C. proc. civ., avându-se în vedere că se critică soluționarea cererii de revizuire și a excepției de tardivitate de către o instanță necompetentă și constatând că aceste critici vizează, exclusiv, încălcarea normelor de competență și de procedură, va proceda la examinarea recursului din perspectiva cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3 și 5 C. proc. civ., identificate ca fiind incidente în speță.

De altfel, referitor la motivul de recurs încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta a fost invocat în mod formal de către revizuent, fără a fi formulate argumente în susținerea acestuia.

Prin motivul de recurs subsumat cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., recurentul a criticat decizia recurată pentru nelegalitate, arătând că cererea de revizuire a fost soluționată de o instanță necompetentă material, prin raportare la hotărârile pretins potrivnice care au constituit fundamentul promovării acesteia, susținând că, față de ierarhia instanțelor de judecată, competența aparținea Tribunalului Suceava, iar nu Curții de Apel Suceava.

Analizând acest motiv de recurs, Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de revizuire formulată, recurentul a invocat contrarietatea deciziei nr. 1095 din 8 octombrie 2021 pronunțate de Tribunalul Suceava – secția I civilă în dosarul nr. x/2019, în raport de sentința civilă nr. 675 din 15 mai 2018 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr. x/2016, care a rămas definitivă prin decizia nr. 131 din 8 februarie 2019, pronunțată de Tribunalul Suceava – secția I civilă în dosarul nr. x/2016.

Înalta Curte constată că, prin cererea de chemare în judecată care a format obiectul dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Fălticeni, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții D. și Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava, să se constate nulitatea parțială a titlului de proprietate nr. x/10.07.2000 eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Drepturilor de Proprietate asupra Terenurilor Suceava pentru suprafața de 0,90 ha, aflat în parcela "La Biserică", jud. Suceava; obligarea pârâtelor Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Preutești să întocmească documentația necesară eliberării titlului de proprietate și a Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava să elibereze titlul de proprietate pentru suprafața de 0,90 ha teren intravilan în litigiu, în locul numit "La Biserică", liberă de construcții.

Prin sentința civilă nr. 675 din 15 mai 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2016, Judecătoria Fălticeni a respins, ca nefondată, excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâte prin întâmpinare. A admis, în parte, acțiunea având ca obiect fond funciar formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B. (moștenitoare a defunctei E., succesoare a pârâtei D.) și C. (moștenitoare a pârâtei D., decedată pe parcursul procesului), Comisia Locală de Fond Funciar Preutești și Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava. A constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. x/10.07.2000 emis pe numele D., în ceea ce privește suprafața de 9.000 mp teren arabil intravilan, identică cu sola 67, parcela x, situată în locul numit "La Biserică", sat Leucușești, comuna Preutești. A respins celelalte capete de cerere, ca neîntemeiate. Le-a obligat pe pârâtele B., C. și Comisia Locală de Fond Funciar Preutești să achite reclamantului suma de 5.609 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele B., C., Comisia Locală pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 Preutești și reclamantul A..

Prin decizia nr. 131 din 8 februarie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Suceava – secția I civilă a admis apelurile declarate de pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar Preutești, C. și B. împotriva sentinței civile nr. 675 din 15 mai 2018 pronunțate de Judecătoria Fălticeni, în contradictoriu cu apelantul-reclamant A. și cu intimata-pârâtă Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava. A schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că a admis excepția lipsei de interes și a respins acțiunea reclamantului, dată fiind această excepție. A menținut dispozițiile sentinței privitoare la respingerea excepției autorității de lucru judecat invocată de pârâte prin întâmpinare. A respins, ca nefondat, apelul reclamantului și l-a obligat pe acesta să plătească apelantelor-pârâte C. și B. suma de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată din primă instanță, și suma de 200 RON, cheltuieli de judecată din apel.

În ceea ce privește cererea de chemare în judecată care a format obiectul dosarului nr. x/2019 al Judecătoriei Fălticeni, Înalta Curte constată că, prin intermediul acesteia, reclamantul A., în contradictoriu cu intimatele Comisia Județeană Suceava pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor și Comisia Locală de Fond Funciar Preutești, a formulat plângere împotriva hotărârii nr. 15405 din 5 septembrie 2019 a Comisiei Județene Suceava pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava. Cererea a fost precizată și completată, reclamantul solicitând anularea parțială a titlului de proprietate nr. x/10.07.2000, emis în favoarea numitei D. cu privire la suprafața de 9.000 mp teren intravilan, identică cu sola 67, parcela x, situată în locul numit "La Biserică" jud. Suceava, zona "Gardu' Curții", nr. cadastral x - UAT Preutești, jud. Suceava și anularea încheierii de întabulare în CF x-UAT Preutești jud. Suceava a acestei suprafețe de 9.000 mp teren intravilan, din acte, 7.348 mp, din măsurători, precum și restituirea în natură autorului său, F., adevăratul proprietar deposedat al acestei suprafețe de 1 ha teren intravilan.

Numitele B. și C. au formulat cerere de intervenție în interes propriu solicitând, în principal, respingerea cererii reclamantului ca inadmisibilă, motivat de faptul că nu a fost formulată împotriva unei hotărâri a Comisiei județene, potrivit prevederilor art. 53 din Legea nr. 18/1991, iar în subsidiar, respingerea plângerii, ca nefondată, în raport de reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 50 ha în care este inclusă și suprafața de teren aferentă conacului reclamantului.

Cauza a fost soluționată în fond prin sentința civilă nr. 850 din 23 septembrie 2020 a Judecătoriei Fălticeni, fiind admisă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientele B. și C., și fiind respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea civilă formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu intimatele Comisia Județeană Suceava pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor și Comisia Locală de Fond Funciar Preutești.

Prin decizia nr. 1095 din 8 octombrie 2021, Tribunalul Suceava – secția I civilă a respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 850 din 23 septembrie 2020, pronunțate de Judecătoria Fălticeni, în contradictoriu cu intimatele-pârâte Comisia Județeană Suceava pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Suceava și Comisia Locală de Fond Funciar Preutești, și cu intervenientele B. și C., ca neîntemeiat. L-a obligat pe apelant la plata către intimata C. a sumei de 1.500 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată din apel, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei hotărâri revizuentul A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 teza a II-a și pct. 8 C. proc. civ.

Prin motivul de revizuire subsumat dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 teza a II-a C. proc. civ., revizuentul a susținut, în esență, că, prin decizia nr. 1095 din 8 octombrie 2021, Tribunalul Suceava nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut (asupra criticilor formulate cu privire la diferența de 2 ha teren intravilan, solicitate de autorul său, F., prin cererea formulată la 28 februarie 2000, nesoluționată pe cale administrativă sau judecătorească) și că nu a dezlegat, sub niciun aspect chestiunea de drept cu care a fost învestit, aspect ce echivalează cu nepronunțarea asupra criticilor de la pct. 1 și pct. 3 din plângere).

În ceea ce privește motivul de revizuire încadrat în dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se constată că revizuentul a invocat contrarietatea deciziei nr. 1095 din 8 octombrie 2021 pronunțate de Tribunalul Suceava – secția I civilă în raport de sentința civilă nr. 675 din 15 mai 2018 a Judecătoriei Fălticeni, care a rămas definitivă prin decizia nr. 131 din 8 februarie 2019 pronunțată de Tribunalul Suceava – secția I civilă.

Prin cererea formulată la 25 ianuarie 2022, revizuentul a invocat, în temeiul dispozițiilor art. 129 alin. (2) C. proc. civ., excepția de necompetență materială a Tribunalului Suceava cu privire la soluționarea motivului de revizuire circumscris art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând înaintarea cererii Curții de Apel Suceava, considerată competentă din punct de vedere material "să supună analizei hotărârile definitive potrivnice, date de instanțe diferite de același grad, precum și de instanțe de grade diferite." Aceeași excepție și aceeași solicitare au fost reiterate de revizuent și prin cererea depusă la 7 martie 2022.

Învestit fiind cu soluționarea excepției de necompetență materială, prin încheierea din 8 februarie 2022, Tribunalul Suceava – secția I civilă a prorogat discutarea acesteia la termenul din 8 martie 2022, când a dispus amânarea cauzei în vederea anexării la dosarul nr. x/2021 a dosarului nr. x/2016, în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 675 din 15 mai 2018 a Judecătoriei Fălticeni.

La termenul de judecată din 8 martie 2022, Tribunalul Suceava a pus în discuție, cu prioritate, excepția de necompetență materială invocată de revizuentul A. cu privire la motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit considerentelor încheierii menționate, tribunalul, reținând concluziile de admitere a excepției procesuale formulate de reprezentanta convențională a intimatelor B. și C., s-a declarat competent să soluționeze cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și a rămas în pronunțare asupra excepției de necompetență materială invocate de revizuent în legătură cu motivul de revizuire întemeiat pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din același act normativ, pronunțarea fiind amânată la 15 martie 2022.

Examinând excepția, prin decizia nr. 27 din 15 martie 2022, Tribunalul Suceava – secția I civilă a reținut că, din motivarea cererii de revizuire a reieșit că revizuentul a invocat contrarietatea deciziei nr. 1095 din 8 octombrie 2021 pronunțate de Tribunalul Suceava – secția I civilă în dosarul nr. x/2019 în raport de decizia civilă nr. 131 din 8 februarie 2019, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2016, prin care s-au menținut, în parte, dispozițiile sentinței civile nr. 675 din 15 mai 2018 pronunțate de Judecătoria Fălticeni.

Aplicând, în acest context, prevederile art. 510 alin. (2) teza I C. proc. civ., Tribunalul Suceava – secția I civilă a constatat că art. 509 alin. (1) pct. 8 din același cod prevede că cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre, identificată în speță, ca fiind Curtea de Apel Suceava, în favoarea căreia a dispus declinarea de competență.

Raportând succesiunea actelor procedurale la criticile invocate de recurent, din perspectiva incidenței motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte nu poate reține aplicabilitatea acestuia.

Conform art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., casarea hotărârii intervine în cazul în care aceasta a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii.

Or, în situația de față nu sunt întrunite condițiile prevăzute de această normă legală. Astfel, se constată că însuși recurentul a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Suceava, considerând că nu este competent să soluționeze cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și afirmând că, în raport de hotărârile a căror contrarietate o invocă, este competentă să o soluționeze Curtea de Apel Suceava.

În condiții de legalitate, cu respectarea normelor de procedură prevăzute de art. 129 alin. (2) raportate la cele ale art. 130 alin. (2) C. proc. civ., a fost soluționată excepția de necompetență, Tribunalul Suceava examinând-o cu prioritate, conform dispozițiilor art. 248 alin. (1) raportate la cele ale art. 131 și art. 132 C. proc. civ., întrucât era obligată să se pronunțe "mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond, care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei."

Potrivit art. 129 și 130 alin. (2) C. proc. civ. excepția de necompetență materială (când procesul este de competența unei instanțe de alt grad) este de ordine publică și trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Se constată că revizuentul nu a invocat excepția necompetenței materiale, de care se prevalează în prezentul recurs, în fața Curții de Apel, in limine litis, astfel că nu poate formula o critică omisso medio direct în fața instanței de control judiciar, controlul de legalitate în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., neputând fi exercitat decât dacă necompetența de ordine publică a instanței anterioare ar fost invocată în condițiile legii.

Cum în fața Curții de Apel revizuentul nu a invocat această excepție, motivul de casare prevăzut de punctul 3 al art. 488 C. proc. civ. nu poate fi analizat.

Ca atare, competența materială fiind câștigată cauzei, Înalta Curte constată că în mod corect și legal a fost invocată și soluționată excepția tardivității căii extraordinare de atac a revizuirii de către Curtea de Apel Suceava.

Rămânând competentă să soluționeze cererea de revizuire, Curtea de Apel Suceava era, de asemenea, competentă să invoce excepții și să procedeze, conform art. 22 C. proc. civ., la aplicarea tuturor mijloacelor legale, în scopul prevenirii oricărei greșeli privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în vederea pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Ca atare, nu se poate reține încălcarea principiului rolului activ al judecătorului, reglementat de normele anterior menționate.

Chiar dacă recurentul este nemulțumit de soluția pronunțată asupra cererii de revizuire (de anulare a acesteia, ca tardivă), potrivit dispozițiilor reglementate art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Curtea de Apel Suceava era ținută să se pronunțe, prioritar, asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care ar fi făcut inutilă, în tot sau în parte, cercetarea fondului căii extraordinare de atac.

Procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de formă ale cererii de revizuire (care coincid cu cele ale oricărei cereri formulate în justiție, din perspectiva timbrajului, termenului de formulare, al calității, capacității și interesului părților etc.), Curtea de Apel Suceava a constatat că cererea de revizuire nu a fost promovată în termenul prevăzut imperativ de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (de o lună de la rămânerii definitive a deciziei nr. 1095 din 8 octombrie 2021 a Tribunalului Suceava – secția I civilă), procedând la aplicarea sancțiunii prevăzute de lege, respectiv decăderea revizuentului din dreptul procesual de a promova această cale de atac, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Prin prisma acestor împrejurări, nu se poate reține că instanța de revizuire a încălcat normele de procedură prevăzute de art. 5 alin. (2) C. proc. civ. (refuzul de a judeca pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă), întrucât, în cauză, nu se identifică această ipoteză.

De asemenea, Înalta Curte nu poate primi susținerile recurentului cu privire la încălcarea prevederilor art. 509 alin. (2) și art. 510 alin. (2) C. proc. civ., de vreme ce nu s-a pus problema revizuirii unei hotărâri care nu evocă fondul (prin decizia supusă revizuirii fiind analizată situația de fapt cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafețelor de teren de 9.000 mp și 50 de hectare), instanța procedând la examinarea cererii de revizuire potrivit regulilor procedurale stabilite de legiuitor în această materie.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 686 din 31 mai 2022 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 686 din 31 mai 2022 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 26 ianuarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.