ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1410/2022

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Fălticeni la 14 ianuarie 2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând să se dispună obligarea pârâtei de a lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 500 mp teren arabil intravilan situat la locul numit "în grădină" evidențiat în titlul de proprietate nr. x din 13 martie 1995 emis pe numele A. învecinat cu: drum comunal, C., D.., E.. În drept, s-au invocat dispozițiile art. 630 C. civ.

Sentința pronunțată de judecătorie Prin sentința civilă nr. 1429 pronunțată la 4 octombrie 2019, Judecătoria Fălticeni a respins ca nefondată cererea de suspendare a judecății formulată de mandatarul pârâtei după închiderea dezbaterilor; a admis acțiunea în revendicare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B.; a obligat pe pârâtă să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 500 mp teren identificată cu S2: 219 mp curți-construcții și 281 mp arabil, pe aliniamentul 16-54-61-53-50-11-12-13-14-15-16 (hașură punctată), în anexa 2 a raportului de expertiză ing. F.; a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 1.213 RON cheltuieli de judecată.

Decizia pronunțată de tribunal Prin decizia civilă nr. 549 din 8 iulie 2020, Tribunalul Suceava a respins apelul formulat de pârâta B., prin împuternicit G., în contradictoriu cu reclamantul A., împotriva sentinței civile nr. 1429 din 4 octombrie 2019 pronunțate de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr. x/2016, ca nefondat; a obligat pe apelantă să achite intimatului suma de 800 RON cheltuieli de judecată. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B., solicitând admiterea recursului și desființarea sentinței civile nr. 549 din 8 iulie 2020 pronunțată de Tribunalul Suceava.

Hotărârea atacată cu recurs Prin încheierea din 10 martie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Suceava a suspendat judecarea recursului în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., urmare a decesului recurentei.

Calea de atac exercitată Împotriva încheierii din 10 martie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2016 de Curtea de Apel Suceava a declarat recurs reclamantul A.. Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a solicitat desființarea încheierii din 10 martie 2021 și repunerea cauzei pe rol pentru continuarea judecății, formulând următoarele critici: A arătat că a invocat, în principal, excepția lipsei capacității de folosință a recurentei B., în raport cu data decesului (2 august 2020) și data declarării căii de atac (16 octombrie 2020) în numele acesteia prin reprezentant legal G. și excepția lipsei calității de reprezentant al mandatarului, cu consecința constatării nulității absolute a cererii de recurs. Potrivit certificatului de deces, rezultă că recurenta B. a decedat la 2 august 2020, iar la 16 octombrie 2020 mandatarul G. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 549 din 8 iulie 2020 în numele acesteia, în virtutea calității sale de reprezentant în baza procurii judiciare autentificate sub nr. x din 16 martie 2016. A indicat că, potrivit art. 2.030 lit. c) C. civ., mandatul încetează prin moartea, incapacitatea sau falimentul mandantului ori a mandatarului, acestuia rămânându-i doar obligațiile prevăzute de art. 2.037, care nu includ și exercitarea unei căi de atac. În mod greșit instanța de judecată a dispus suspendarea cauzei. În raport cu dispozițiile legale invocate și de situația de fapt, instanța de judecată era ținută să soluționeze cu prioritate cele două excepții, fără a acorda posibilitatea numitului G. să formuleze cerere de introducere în cauză a moștenitorilor, întrucât orice solicitare ce survine din partea acestuia este calificată ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală, mandatul acestuia încetând la data decesului recurentei, respectiv înainte de a se declara calea de atac. Nu a fost indicat temeiul de drept al cererii de recurs. Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

Timbrajul Recursul declarat de recurentul-reclamant A. se timbrează cu suma de 20 RON, în temeiul art. 25 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Recurentul-reclamant nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, deși a fost înștiințat la 29 decembrie 2021 că are obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 RON.

Apărările formulate În cauză nu a fost depusă întâmpinare.

Procedura parcursă în fața instanței de recurs La 12 mai 2022 raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost analizat în completul de filtru, dispunându-se comunicarea acestuia către părțile din cauză. În cuprinsul raportului s-a reținut că urmează a fi analizate cu prioritate excepția netimbrării și excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Constatându-se încheiată procedura de comunicare, a fost stabilit termen, în complet de filtru, fără citarea părților, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare asupra excepției netimbrării recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul în raport cu excepția de netimbrare, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele: În conformitate cu dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum și împuternicirea avocațială sau, după caz, delegația consilierului juridic, sub sancțiunea nulității. Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești (…) sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta ordonanță de urgență. De asemenea, conform dispozițiilor art. 33 alin. (1) din același act normativ, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar potrivit alin. (2), dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. Prin aceeași comunicare instanța îi pune în vedere reclamantului posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării. Dispozițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ. rămân aplicabile în ceea ce privește complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată. Instanța însă nu va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată în condițiile art. 201 alin. (1) din C. proc. civ., decât după soluționarea cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru. În prezenta cauză, în sarcina recurentului A. s-a stabilit obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 RON, calculată în conformitate cu dispozițiile art. 25 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Recurentul a fost înștiințat că are obligația de a achita taxa judiciară de timbru la 29 decembrie 2021, astfel cum rezultă din dovada de comunicare de la dosarul de recurs. De asemenea, în cuprinsul raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, comunicat părții, s-a consemnat faptul că recursul este supus taxei judiciare de timbru, iar recurentul nu a făcut dovada complinirii acestei obligații, astfel încât urmează a fi analizată cu prioritate excepția netimbrării recursului. Totodată, prezintă relevanță împrejurarea că recurentul nu a formulat cerere de reexaminare privind modul de stabilire a taxei judiciare de timbru și nici cerere de ajutor public judiciar. Cum recurentul nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de către instanță, deși a fost legal înștiințat despre obligativitatea timbrării cererii de recurs, în raport cu prevederile legale menționate, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a anula, ca netimbrat, recursul printr-o decizie care nu este supusă niciunei căi de atac.