ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4068/2021

Ședința publică din data de 21 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017 la data de 27.11.2017, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Protecție Internă anularea adresei nr. x, dar și obligarea pârâtei la plata daunelor morale de 100.000 mii de euro.

Prin sentința civilă nr. 3224 din data de 5 iulie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile inadmisibilității și a lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtă ca neîntemeiate.

S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Protecție Internă.

S-a dispus anularea Adresei nr. x/30.06.2017 (înregistrată cu nr. x/04.07.2017) emisă de pârâta Direcția Generală de Protecție Internă.

A fost respinsă în rest acțiunea ca neîntemeiată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017, recurentul-reclamant A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Protecție Internă, a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 3224 din 5 iulie 2018, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii cu consecința obligării Direcției Generale de Protecție Internă la plata daunelor morale în sumă de 100.000 euro și menținerea ca anulată a adresei x/30.06.2017.

Prin cererea depusă în cadrul dosarului nr. x/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, recurentul-reclamant A. a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 191/2005 pentru modificarea și completarea unor acte normative privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor pentru situații de urgență.

În referire la excepția de neconstituționalitate invocată, recurentul a arătat că O.U.G. nr. 191/2005 este neconstituțională și a solicitat obligarea Guvernului României la anularea/abrogarea ordonaței de urgență și demilitarizarea Inspectoratului General pentru Situații de Urgență. Totodată, a solicitat constatarea nulității absolute și anularea ordonanței anterior menționate, aceasta încălcând o serie de prevederi constituționale: art. 1 alin. (5) referitor la statul român, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 115 alin. (6) referitor la delegarea legislativă din Constituția României, Legea nr. 363 din 7 iunie 2002 și Legea nr. 329 din 8 iulie 2004.

Prin decizia nr. 3433 pronunțată în data de 8 iunie 2021 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017 s-a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 3224 din data de 5 iulie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

S-a admis recursul declarat de pârâta Direcția Generală de Protecție Internă împotriva sentinței civile nr. 3224 din data de 5 iulie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

A fost casată în parte sentința recurată și, în rejudecare, a fost respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea având ca obiect anularea adresei nr. x/30.06.2017 emisă de pârâtă.

Au fost menținute în rest celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

In cauză a fost format dosarul asociat nr. x/2017, iar prin încheierea de ședință din data de 8 iunie 2020 s-a respins cererea petentului A. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 191/2005 pentru modificarea și completarea unor acte normative privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor pentru situații de urgență, ca inadmisibilă.

Prin cererea înregistrată în data de 11 iunie 2021 recurentul reclamant A. a formulat recurs împotriva sentinței civile 3224 din 5 iulie 2018 pronunțate de Curtea de apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal în dosarul cu nr. x/2017, recurs împotriva deciziei civile 3433 din 8 iunie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție a României, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul cu nr. x/2017 și împotriva sentinței civile din 8 iunie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul cu nr. x/2017 .

A solicitat instanței admiterea recursului, casarea deciziei civile nr. 3433 din 8 iunie 2021 din dosarul numărul x/2017, casarea sentinței civile din 8 iunie 2021 din dosarul numărul x/2017 și pe cale de consecință, să se dispună obligarea Direcției Generale de Protecție Internă la plata datunelor morale de 100000 mii de euro (o suta de mii de euro); anularea Adresei nr. x a Direcției Generale de Protecție internă; sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a ordonanței de urgență a guvernului României nr. 191 din 22 decembrie2005.

S-a solicitat instanței admiterea recursului și modificarea sentinței civile nr. 3224 din 5 iulie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, urmând a se admite acțiunea.

In motivarea cererii s-a invocat "excepția dreptului la apărare", solicitându-se obligarea pârâtei - sub sancțiunea obligării ca Direcția Generală de Protecție Internă sa plătească daune morale de o suta de mii de euro sau/și sub sancțiunea aplicări art. 13 alin. (4) din legea 554/2004 - sa declasifice adresa (direcției generale de protecție internă) nr. x din 30.06.2017 (clasificat: secret de serviciu), să declasifice raportul (direcției generale de protecție internă) nr. x din 30.05.2017 (nivel de secretizare: strict secret), să depună pentru dosarul cauzei și să fie comunicate și la adresa str. x, apt. 24, București, copii xerox de pe actele solicitate.

A fost reiterată cererea privind sesizarea Curții Constiuționale cu excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 191/22 decembrie 2005, solicitându-se obligarea Guvernului României la anularea/abrogarea ordonanței.

Totodată s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a ordonanței de urgență și să se dispună demilitarizarea serviciului de pompieri din România, în confomitate cu cadrul normativ privind organizarea acestui serviciu.

S-a invocat excepția de nelegalitate a O.U.G. nr. 191 din 22 decembrie 2005 raportat la încălcarea art. 11, art. 12, art. 13 din Legea nr. 24/2000, art. 1, art. 3, art. 6, art. 10 alin. (1), art. 13, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

A mai invocat recurentul - reclamant excepția nulității absolute a adresei nr. x a Direcției Generale de Protecție Internă raportat la prevederile art. 251 alin. (1), art. 252 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 și excepția nulității absolute a Adresei nr. x

Prin întâmpinare intimata - pârâtă Direcția Generală de Protecție Internă a invocat, pe cale de excepție, nulitatea cererii de recurs.

A susținut intimata că, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezlvoltarea lor.

Având în vedere conținutul cererii de recurs, calea de atac putând fi exercitată numai în condițiile expres și limitativ prevăzute de lege, intimata a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., cu privire la sancțiunea nulității.

A fost invocată și excepția inadmisibilității cererii de recurs cu privire la sentința civilă nr. 3224/2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal și cu privire la decizia nr. 3443/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în condițiile în care recurentul - reclamat a uzat de calea de atac a recursului formulat împotriva sentinței, iar decizia Inaltei Curți este definitivă în conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea susținerilor recurentului, care excedează cadrului procesual, reprezentând o reiterare a motivelor de recurs.

In ceea ce privește soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, s-a apreciat că instanța de recurs a respins în mod temeinic cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 191/2005, criticile nefiind motivate sub aspectul pretinsului raport de contrarietate intre textele legale și normele constituționale invocate.

II. Soluția instanței de recurs

In prealabil, sub aspectul cadrului procesual, Înalta Curte reține că, deși prin cererea introductivă recurentul - reclamant a formulat recurs împotriva sentinței nr. 3224 din 5 iulie 2018 a Curții de Apel București, a deciziei nr. 3433 din 8 iunie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017 și a încheierii de ședință din data de 8 iunie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2017, instanța a fost învestită doar cu soluționarea recursului formulat împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.

In aplicarea acestor dispoziții prin art. 21 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 se prevede o situație de excepție, potrivit căreia secția I civilă, secția a II-a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă printr-un complet diferit al acestora recursul formulat împotriva hotărârilor pronunțate de aceste secții, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Totodată, se prevede în art. 148 alin. (12) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție că Pentru cererile de sesizare a Curții Constituționale cu excepții de neconstituționalitate, formulate în dosarele aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, se creează dosar asociat, de la momentul înregistrării lor. Cererile vor fi soluționate prin încheiere, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (4) și (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

In raport cadrul procesual amintit, Înalta Curte constată că este învestită, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 și art. 21 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, cu soluționarea recursului declarat împotriva încheierii de ședință din data de 8 iunie 2021, pronunțată în dosarul asociat nr. x/2017 prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, urmând a înainta, în copie, recursul formulat împotriva deciziei nr. 3433/8.06.21 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal către Serviciul Registratură în vederea luării măsurilor legale.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 din același cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul legal se interpretează în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, susținerile recurentului-reclamant, nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., acesta nedezvoltând critici propriu-zise față de hotărârea atacată, ci doar a reluat argumentele cuprinse în motivele de recurs formulate împotriva sentinței curții de apel.

Referitor la nemulțumirea părții, în sensul instanța nu a constatat nelegalitatea și neconstituționalitatea O.U.G. nr. 191 din 22 decembrie 2005 și a Adresei nr. x din 30.06.2017, se observă că au fost reproduse susținerile formulate în fața instanței de recurs, fără referire la considerentele avute în vedere în respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 191/2005.

Or, simpla expunere a unor texte legale și constituționale pretins încălcate de intimata - pârâtă, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, în condițiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege la art. art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin urmare, susținerile recurentului nu reprezintă critici împotriva incheierii recurate și ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 8 iunie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, având ca obiect respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Dispune înaintarea recursului formulat împotriva deciziei nr. 3433/8.06.21 a Inaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal către Serviciul Registratură în vederea luării măsurilor legale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 septembrie 2021.