ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 792/2023

Ședința publică din data de 15 februarie 2023

Asupra contestației în anulare de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin sentința nr. 3224 din 5 iulie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal:

(1) a respins excepțiile inadmisibilității și lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtă, ca neîntemeiate.

(ii) a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Protecție Internă;

(iii) a anulat adresa nr. x/30.06.2017 (înregistrată cu nr. x/04.07.2017) emisă de pârâta Direcția Generală de Protecție Internă;

(iv) a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată.

1.1 Prin decizia nr. 3433 din 8 iunie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal:

(i) a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 3224/5 iulie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat;

(ii) a admis recursul declarat de pârâta Direcția Generală de Protecție Internă împotriva sentinței civile nr. 3224 din data de 5 iulie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal;

(iii) a casat în parte sentința recurată și, în rejudecare, a respins ca inadmisibilă acțiunea având ca obiect anularea adresei nr. x/30.06.2017 emisă de pârâtă;

(iv) a menținut în rest celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

1.2. Prin încheierea din 8 iunie 2021, pronunțată în dosar nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea petentului A. privind sesizare Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 191/2005 pentru modificarea și completarea unor acte normative privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor pentru situații de urgență, ca inadmisibilă.

1.3. Împotriva deciziei nr. 3433 din 8 iunie 2021 și a încheierii din 8 iunie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. x/2017 și nr. y/2017/a1, precum și împotriva sentinței nr. 3224 din 5 iulie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, A. a formulat contestație în anulare.

Prin decizia nr. 1029 din 22.02.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a anulat contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 3433 din 8 iunie 2021 și a încheierii din 8 iunie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, precum și împotriva sentinței nr. 3224 din 5 iulie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrată.

Împotriva deciziei nr. 1029 din 22.02.2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, contestatorul A. a formulat contestație în anulare, în temeiul art. 503 alin. (2) din C. proc. civ., solicitând să se constate "nulitatea absolută și/sau să anuleze" decizia contestată.

Criticile formulate sunt în sensul celor arătate în continuare: (i) sunt criticate procedurile judiciare și hotărârile pronunțate în etapele procesuale anterioare, pentru necomunicarea actelor administrative ce formează obiectul litigiului în fond (adresa DGPI nr. x/2017 și raportul DGPI nr. x/2017 în variantă declasificată); (ii) au fost încălcate dispozițiile art. 270 din Codul muncii, întrucât cererea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru; (iii) au fost încălcate dispozițiile art. 201 din C. proc. civ., deoarece nu a avut posibilitatea reală de a formula răspuns la întâmpinarea intimatei în dosarul nr. x/2017; (v) decizia nr. 3433/08 iunie 2021 pronunțată de ÎCCJ în dosarul nr. x/2017 este nulă, deoarece instanța a respins recursul ca tardiv formulat, fără semnătură de primire a sentinței nr. 3224 din 5 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și, totodată, este și discriminatorie, deoarece recurenta Direcția Generală de Protecție Internă nu a fost obligată la plata taxei judiciare de timbru.

Prin întâmpinare, intimata Direcția Generală de Protecție Internă a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare, întrucât contestatorul a atacat o hotărâre definitivă pronunțată tot într-o contestație în anulare. De asemenea, a solicitat să se constate că aceleași hotărâri definitive au fost atacate prin mai multe căi de atac inadmisibile (recurs, revizuire), ceea ce constituie un abuz de drept care se impune a fi sancționat.

Pe fondul cauzei, a arătat că susținerile contestatorului excedează cadrul contestației în anulare.

Prin notele scrise, contestatorul A. a solicitat respingerea cererii de amendare pentru abuz de drept, arătând că, în conformitate cu art. 503 C. proc. civ., instanța nu poate dispune amendarea celui care formulează contestație în anulare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Analizând, cu prioritate, excepția inadmisibilității contestației în anulare de față, invocată prin întâmpinare, prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, care poate fi exercitată numai în cazurile strict și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 503 C. proc. civ.

Obiectul contestației în anulare este reglementat diferit în funcție de motivele pentru care se poate exercita această cale extraordinară de atac.

Astfel, art. 503 alin. (1) C. proc. civ. deschide calea extraordinară a contestației în anulare împotriva hotărârilor definitive, când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii.

De asemenea, alin. (2) al art. 503 C. proc. civ. face referire la hotărârile instanței de recurs și motivele pentru care acestea pot fi atacate cu contestație în anulare.

Este necesar, însă, ca aspect de admisibilitate, ca pe lângă motivele expres și limitativ prevăzute de lege, hotărârea împotriva căreia se îndreaptă contestația în anulare să fie susceptibilă de exercițiul acestei căi de atac.

În susținerea contestației în anulare de față, contestatorul a invocat generic dispozițiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ.

În speță, se constată că prin decizia nr. 1029 din 22.02.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, supusă contestației în anulare, a fost anulată ca netimbrată o altă contestație în anulare formulată de același contestator.

Înalta Curte constată că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ., întrucât contestația în anulare este îndreptată împotriva unei hotărâri pronunțate în soluționarea unei alte contestații în anulare, hotărâre care nu se circumscrie condițiilor de admisibilitate prevăzute de textul de lege, nefiind pronunțată de o instanță care a soluționat cauza în recurs.

Or, obiectul contestației în anulare reglementate de dispozițiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ.- hotărârea dată în recurs și motivele pentru care aceasta poate fi retractată nu pot fi extinse, prin analogie, la alte situații decât cele conținute expres în dispozițiile textului de lege.

Pe de altă parte, prevederile art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., care stipulează că "Hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată" reprezintă o aplicație a principiului unicității dreptului de a folosi o cale de atac și are ca finalitate tocmai evitarea reiterării unei căi de atac.

Pe cale de consecință, în raport de dispozițiile art. 503 alin. (2) coroborat cu art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., contestatorul nu are deschisă calea contestației în anulare împotriva unei hotărâri pronunțate în urma soluționării unei contestații în anulare, o astfel de cale de atac fiind inadmisibilă.

Din această perspectivă, este de remarcat și faptul că demersul procesual al contestatorului se situează în mod sensibil la limita prevederilor art. 12 alin. (1) C. proc. civ., care impun exercitarea drepturilor procesuale cu bună credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege și fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părți.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare de față, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1029 din 22.02.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2021, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.