ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6177/2021

Ședința publică din data de 8 decembrie 2021

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin sentința civilă nr. 3224 din 5 iulie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: "Respinge excepțiile inadmisibilității și a lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtă ca neîntemeiate.

Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Protecție Internă.

Anulează adresa nr. x/30.06.2017 (înregistrată cu nr. x/04.07.2017) emisă de pârâta Direcția Generală de Protecție Internă.

Respinge în rest acțiunea ca neîntemeiată."

1.2. Prin decizia civilă nr. 3433 din 8 iunie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a decis următoarele:

"Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 3224 din data de 5 iulie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală de Protecție Internă împotriva sentinței civile nr. 3224 din data de 5 iulie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și, în rejudecare, respinge ca inadmisibilă acțiunea având ca obiect anularea adresei nr. x/30.06.2017 emisă de pârâtă.

Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței recurate."

1.3. Prin încheierea din 8 iunie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea petentului A. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 191/2005 pentru modificarea și completarea unor acte normative privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor pentru situații de urgență, ca inadmisibilă.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 11 iunie 2021, sub nr. x/2021, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Protecție Internă, a formulat contestație în anulare împotriva:

- deciziei nr. 3433 din 8 iunie 2021, pronunțată de ÎCCJ - SCAF în dosarul nr. x/2017;

- încheierii din 8 iunie 2021, pronunțată de ÎCCJ - SCAF în dosarul nr. x/2017;

- sentinței civile nr. 3224 din 5 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017.

De asemenea, contestatorul a invocat și excepția de nelegalitate a O.U.G. nr. 191/2005.

Contestația în anulare a fost întemeiată pe art. 503 alin. (2) și art. 508 alin. (3) din C. proc. civ., însă, fără a se indica în concret vreunul dintre cele patru motive prevăzute la alin. (2) al art. 503.

Contestatorul a arătat, în esență, că hotărârile atacate sunt nelegale, solicitând anularea lor și obligarea intimatei să îi plătească daune morale în cuantum de 100.000 euro, pentru că i-a încălcat dreptul la apărare.

Intimata Direcția Generală de Protecție Internă a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare, întrucât, contestatorul se întemeiază pe art. 503 alin. (2) C. proc. civ., fără însă a indica și argumenta vreunul din motivele limitativ enumerate de articolul menționat anterior.

a) În ceea ce privește contestația în anulare formulată împotriva deciziei nr. 3433 din 8 iunie 2021 a ÎCCJ-SCAF

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare și nesuspensivă de executare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătorești definitive date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greșite din cauza unor inadvertențe de ordin formal.

Ea poate fi exercitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de art. 503 C. proc. civ., potrivit cărora (1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor legale care reglementează contestația în anulare, prin această cale de atac se tinde la desființarea unei hotărâri, nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, întrucât prin aceste dispoziții legale nu s-a urmărit să se pună la dispoziția părților calea recursului la recurs.

În cauză, în raport de maniera în care a fost formulată această cale extraordinară de atac, Înalta Curte constată, în primul rând, că partea contestatoare nu a înțeles să menționeze, în sensul dispozițiilor legale indicate mai sus, motivul pe care înțelege să-și întemeieze prezenta contestație în anulare raportat la prevederile art. 503 alin. (1) sau (2) din C. proc. civ.

În al doilea rând, analizând decizia atacată, prin prisma dispozițiilor care reglementează contestația în anulare, Înalta Curte constată că decizia în cauză nu se circumscrie ipotezelor legale, iar aspectele sesizate de contestator nu sunt susceptibile să fie încadrate nici măcar formal pe dispozițiile art. 503 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.

Așadar, ținând cont de faptul că partea contestatoare nu a respectat exigențele aferente formulării unei acțiuni în contestație în anulare, neîncadrând corespunzător motivele invocate în unul din cazurile enumerate la art. 503 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 3433 din 8 iunie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, ca nemotivată.

b) În ceea ce privește contestația în anulare formulată împotriva încheierii din 8 iunie 2021, pronunțată de ÎCCJ-SCAF în dosarul nr. x/2017

Conform dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, "(2) Hotărârea de respingere a cererii de înaintare a excepției de neconstituționalitate, pronunțată de ultima instanță, este supusă căii de atac a recursului."

În speță, hotărârea atacată de către contestator reprezintă o încheiere a instanței de recurs prin care a fost soluționată, în sensul respingerii, solicitarea petentului A. de înaintare a excepției de neconstituționalitate invocată de acesta în dosarul nr. x/2017.

Împotriva acestei soluții, așa cum rezultă și din dispozitivul încheierii, partea avea posibilitatea să formuleze recurs în termen de 48 de la pronunțare.

Înalta Curte constată că încheierea atacată prin contestație în anulare nu este definitivă, ci supusă căii de atac a recursului.

În atare condiții, rezultă că partea contestatoare a formulat o cale de atac neprevăzută de lege, motiv pentru care, Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii din 8 iunie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, ca inadmisibilă.

c) În ceea ce privește contestația în anulare formulată împotriva sentinței civile nr. 3224 din 5 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017

Potrivit dispozițiilor art. 505 alin. (1) din C. proc. civ., "(1) Contestația în anulare se introduce la instanța a cărei hotărâre se atacă."

În cauză, contestatorul a formulat cerere de contestație în anulare împotriva unei sentințe de fond, pronunțată de Curtea de Apel București, astfel încât, raportat la dispozițiile procedurale menționate anterior, competența de soluționare a prezentei contestații în anulare revine acestei instanțe, ca instanță care a pronunțat sentința civilă nr. 3224 din 5 iulie 2018 a cărei anulare se solicită, sens în care va fi declinată în favoarea acesteia.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va declina competența de soluționare a contestației în anulare formulată de contestatorul A. împotriva sentinței civile nr. 3224 din 5 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

c) În ceea ce privește excepția de nelegalitate a O.U.G. nr. 191/2005, invocată în cauză de contestatorul A., Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, în raport de dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "Actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepției de nelegalitate. Controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare, în condițiile prevăzute de lege."

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 3433 din 8 iunie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, ca nemotivată.

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii din 8 iunie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, ca inadmisibilă.

Declină competența de soluționare a contestației în anulare formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Protecție Internă, împotriva sentinței civile nr. 3224 din 5 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de nelegalitate a O.U.G. nr. 191/2005, invocată în cauză de contestatorul A..

Fără cale de atac în ceea ce privește soluția de declinare și definitivă, în rest.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 decembrie 2021.