Decizia nr. 5160/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — revizuire împotriva sentinței nr. 3224/2018 a Curții de Apel București

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017 la data de 27.11.2017, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Protecție Internă anularea adresei nr. x, dar și obligarea pârâtei la plata daunelor morale de 100.000 mii de euro.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 3224 din data de 5 iulie 2018, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile inadmisibilității și a lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtă ca neîntemeiate. A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Protecție Internă. A anulat adresa nr. x/30.06.2017 (înregistrată cu nr. x/04.07.2017) emisă de pârâta Direcția Generală de Protecție Internă. A respins în rest acțiunea ca neîntemeiată.

Cererea de recurs și soluția instanței de recurs Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul A. și pârâta Direcția Generală de Protecție Internă. Prin decizia nr. 3433 din 08 iunie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017 a fost respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 3224 din data de 5 iulie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat. A fost admis recursul declarat de pârâta Direcția Generală de Protecție Internă împotriva sentinței civile nr. 3224 din data de 5 iulie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. A fost casată în parte sentința recurată și, în rejudecare, a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea având ca obiect anularea adresei nr. x/30.06.2017 emise de pârâtă. Au fost menținute în rest celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Cererea de revizuire formulată în cauză Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, împotriva deciziei nr. 3433 din 08 iunie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal a formulat cerere de revizuire A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 5, 8, 9 din C. proc. civ., solicitând admiterea acesteia.

Apărările intimatei Intimata Direcția Generală de Protecție Internă a depus întâmpinare la dosarul cauzei, solicitând respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.

Alte aspecte procesuale În cuprinsul cererii de revizuire a fost invocată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și O.U.G. nr. 191/2005, excepție ce a fost soluționată în cadrul dosarului nr. x/2022 al Înaltei Curți de Casație și Justiție. II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire În ceea ce privește verificarea aspectelor procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a revizuirii, Înalta Curte reține că revizuentul și-a întemeiat cererea de revizuire a deciziei nr. 3433 din 08 iunie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5, 8, 9 din C. proc. civ. Conform dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, rezultând că activitatea instanței învestite cu această cale extraordinară de atac este limitată la verificarea aspectelor procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate. Revizuentul a invocat faptul că a fost încălcat art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., arătând că nu i-au fost comunicate adresa nr. x/30.06.2017 în varianta declasificată, nesecret, precum și raportul DGPI nr. x/30.05.2017, în variantă declasificată, nesecret. În ceea ce privește art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a arătat faptul că acesta a fost încălcat întrucât decizia atacată cu revizuire este potrivnică cel puțin uneia dintre următoarele decizii: nr. 2390/2016 pronunțată în dosarul nr. x/2012 de Curtea de Apel București, sentința civilă nr. 2180/2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017 de Tribunalul București, sentința sau decizia din 28.11.2019 din dosarul nr. x/2017 pronunțată de Curtea de Apel București. În ceea ce privește art. 509 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., a arătat revizuentul că a fost încălcat întrucât nu i-au fost comunicate de nicio instanță adresa nr. x/30.06.2017 și raportul DGPI nr. x/30.05.2017, astfel că nu a fost un proces corect. Potrivit art. 509 alin. (1) din C. proc. civ.: "Art. 509. - (1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 5. după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri; 9. partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa;" Pentru invocarea motivului de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. trebuie îndeplinite anumite condiții, respectiv: partea interesată să prezinte un înscris nou care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, înscrisul să aibă forța probantă prin el însuși fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă, înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită, înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de către partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința pârții care-l invocă, înscrisul nou să fie determinant în cauza soluționată cu hotărârea atacată în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de către instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată. În conformitate cu dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. În ceea ce privește motivul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., acesta presupune că partea a fost legal citată, dar dintr-o împrejurare mai presus de voința sa nu s-a putut înfățișa la judecată și nici nu a putut înștiința instanța despre aceasta, din reglementarea conținută de text rezultând că cele două condiții sunt cumulative, astfel încât dacă una dintre ele lipsește, revizuirea nu poate fi primită. Înalta Curte reține că pe calea revizuirii - cale extraordinară de atac de retractare - se verifică îndeplinirea condițiilor expres și limitativ prevăzute de C. proc. civ., fără a se putea proceda la o rejudecare a cauzei, prin reaprecierea probatoriului administrat și reanalizarea modului de aplicare a dispozițiilor incidente cauzei, întrucât, în cadrul acestei căi de atac, nu se verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate. Prin urmare, toate aserțiunile revizuentului cu privire la situația de fapt, redarea unor texte de lege, precum și aprecierile privind modul în care instanța de recurs a interpretat și aplicat normele de drept material în cauză nu pot fi reținute în cadrul analizei condițiilor de admisibilitate a revizuirii. Înalta Curte mai reține că, în raport cu toate alegațiile revizuentului vizând aspectele de fond și temeiurile de fapt și de drept expuse prin cererea formulată, respectivele cazuri de revizuire invocate în speță nu atribuie instanței care soluționează cererea de revizuire competența de a analiza pe fond temeinicia hotărârii atacate, de a exercita un control judiciar asupra hotărârii judecătorești apreciate a fi netemeinice, ci doar de a verifica îndeplinirea cumulativă a condițiilor menționate. Condițiile impuse de art. 509 alin. (1) pct. 5, 8, 9 din C. proc. civ. au în vedere tocmai caracterul forței obligatorii a unei hotărâri judecătorești, pe calea extraordinară a revizuirii putând fi schimbată o hotărâre judecătorească definitivă numai în condițiile și cazurile expres prevăzute de lege, în caz contrar aducându-se atingere principiului securității raporturilor juridice, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Cu privire la această chestiune, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat asupra faptului că instituirea normelor privind revizuirea răspunde acestui imperativ al respectării autorității de lucru judecat, dar și celui al asigurării securității raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-o cale de atac de natură a permite rejudecarea cauzei. În virtutea acestui principiu, nicio parte nu este abilitată să solicite repunerea în discuție a unei hotărâri definitive și executorii cu unicul scop de a obține o reexaminare a cauzei și o nouă hotărâre, în privința sa (Cauza Șerbănescu împotriva României). De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, referitor la introducerea căilor de recurs extraordinare (Cauza Sebastian Taub împotriva României, Hotărârea din 12 octombrie 2006), a mai reținut că "(...) instanțele superioare nu trebuie să-și folosească puterea de supervizare decât pentru a corecta erorile de fapt sau de drept și erorile judiciare și nu pentru a proceda la o nouă analiză. Supervizarea nu trebuie să devină un apel deghizat, iar simplul fapt că ar putea exista două puncte de vedere diferite asupra subiectului nu reprezintă un motiv suficient pentru a rejudeca o cauză. Nu se poate deroga de la acest principiu decât atunci când o cer motive substantiale si imperioase (Riabykh împotriva Rusiei)." Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 3433 din 08 iunie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, ca inadmisibilă.