ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3998/2021

Ședința publică din data de 16 septembrie 2021

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 4786 din 1 octombrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, s-a constatat nulitatea recursului formulat de reclamanta Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Dobrogea Litoral împotriva sentinței nr. 8 din 17 ianuarie 2018 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

A fost respins recursul incident, formulat de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene împotriva aceleiași sentințe, ca rămas fără efect.

Prin calea de atac extraordinară declarată împotriva deciziei nr. 4786 din 1 octombrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, contestatoarea Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Dobrogea Litoral a invocat incidența prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

În motivare, a arătat că decizia este criticabilă întrucât dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, întrucât cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate. Motivele de recurs, astfel cum au fost dezvoltate, fac posibilă încadrarea acestora în dispozițiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ. care privesc greșita interpretare și aplicarea a normelor de drept material.

Prin întâmpinare, intimatul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a solicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, susținând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

A susținut intimata că interpretarea legală și ulterior soluția dată de instanța de recurs nu pot fi considerate o eroare materială a acesteia doar pentru faptul că partea interesată nu este de acord cu modul de soluționare a cauzei.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare formulate în cauză

Examinând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate și a înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte reține caracterul său nefondat, pentru următoarele considerente.

II.1 Argumente de fapt și de drept relevante

Sub aspectul admisibilității căii de atac extraordinare declarate împotriva deciziei nr. 4786 din 1 octombrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, reține instanța de control judiciar că motivul privind faptul că dezlegarea recursului este rezultatul unei erori materiale este reglementat de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Regimul juridic al contestației în anulare este acela al unei căi de atac extraordinare, de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute de normele procedurale ce o reglementează, iar motivele invocate de către contestatori sunt unele dintre acestea.

Prin urmare, este admisibilă contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., pentru motivul privind faptul că dezlegarea recursului este rezultatul unei erori materiale.

În privința verificării pe fond a acestor motive, Înalta Curte reține că este nefondată contestația în anulare, pentru considerentele ce urmează:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, prin care se cere instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile limitativ prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.

Prezenta cale de atac este formulată în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., conform căruia:

"Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când …. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale."

Motivele contestației în anulare sunt expres și limitativ prevăzute de lege, iar textele care o reglementează sunt de strictă interpretare. În cadrul contestației în anulare nu se analizează temeinicia soluției cu privire la drepturile subiective deduse judecății, ci se verifică incidența vreunuia dintre motivele prevăzute de dispozițiile procedurale.

Ipoteza textului invocat de contestatoare vizează numai erorile materiale cu caracter procedural, care să fi condus la pronunțarea unei soluții greșite, erori comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecății, cum ar fi anularea unei cereri ca netimbrată, deși era atașată dovada achitării taxei de timbru, greșita respingere a unui recurs ca fiind tardiv formulat etc.

Fiind un text de excepție, noțiunea de "eroare materială" nu poate fi interpretată extensiv. Greșeala instanței de recurs trebuie să fie una de fapt și nu una de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.

În speță, se constată că eroarea materială invocată de către contestatoare ca fiind săvârșită de instanță nu poate fi încadrată în prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., întrucât constatarea recursului ca nul nu este rezultatul unei simple și evidente erori materiale, ci a modului în care instanța a înțeles să aplice dispozițiile 489 alin. (2) din C. proc. civ.

De asemenea, constatând că în cuprinsul motivelor contestației în anulare sunt reiterate și argumente expuse în fața instanțelor de fond și de recurs, Înalta Curte apreciază că, în realitate, contestatoarea tinde să obțină o reapreciere a probelor și o rejudecare a recursului, ceea ce excede controlului realizat de instanță pe calea contestației în anulare.

O nouă apreciere a fondului cauzei contravine normelor procedurale interne, dar și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului. În mod constant, Curtea a reamintit faptul că nicio parte a unui proces soluționat definitiv nu poate determina redeschiderea acestuia, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei; contestația în anulare nu poate avea semnificația unui "apel/recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative, condiție care, în prezenta cauză, nu este realizată.

Principiul securității raporturilor juridice implică respectarea principiului res judicata, care exclude posibilitatea de desființare a unei hotărâri definitive și irevocabile în absența unui "defect fundamental" (cauza Mitrea contra României, hotărârea din 29.07.2008, cauza Lungoci contra României, hotărârea din 26.01.2006, etc).

II.2 Temeiul legal al soluției pronunțate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Dobrogea Litoral împotriva deciziei nr. 4786 din 1 octombrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Dobrogea Litoral împotriva deciziei nr. 4786 din 1 octombrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 16 septembrie 2021.