ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4100/2020

Ședința publică din data de 3 septembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea formulată la data de 17.08.2017 și înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. x/2017, reclamanta Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Dobrogea Litoral, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale - Administrația Publică A Fondurilor Europene a solicitat:

- anularea Deciziei nr. 53438/27.06.2016, prin care s-a respins Contestația formulata de către Administrația Naționala "Apele Romane" Administrația Bazinală de Apă Dobrogea Litoral;

- admiterea contestației în sensul anulării Notei de Constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/11.05.2016 și a Revenirii nr. 4985/14.06.2016 la Nota de Constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/11.05.2016, emise de Ministerul Fondurilor Europene prin Direcția Generala Programe Infrastructura Mare- Autoritatea de Management POS Mediu.

Prin sentința civilă nr. 281 din 21 decembrie 2017, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității formulată de pârât și a respins ca tardiv formulată acțiunea promovată de reclamanta Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Dobrogea Litoral, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice în numele și pentru Ministerul Dezvoltării Regionale - Administrația Publică a Fondurilor Europene.

Împotriva sentinței civile nr. 281 din 21 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Administrația Naționala Apele Romane - Administrația Bazinală de Apă Dobrogea Litoral, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, solicitând casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, recurenta-reclamantă a formulat următoarele critici de nelegalitate:

La data de 16.06.2016, prin Contestația nr. 12424 a criticat neregulile transmise de Autoritatea de Management POS Mediu, Direcția Generala Programe Infrastructura Mare din cadrul Ministerului Fondurilor Europene, considerând ca procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, în conformitate cu art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, finalizată cu încheierea Actului Adițional nr. 6/15.12.2015 la contractul de lucrări nr. x/02.07.2013, a fost corect raportat la legislația care guvernează atât condițiile tehnice de proiectare cât și cele de achiziții publice.

La data de 20.02.2017 s-a înregistrat la registratura ABADL, Decizia privind soluționarea contestației nr. 53.438/27.06.2016 formulata de AN "Apele Romane"- Administrația Bazinală de Apa Dobrogea Litoral împotriva Notei de Constatare a neregulilor si de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/11.05.2016 privind Actul Adițional nr. 6/15.12.2015, la contractul de lucrări nr. x/02.07.2013, "Protecția si reabilitarea parții sudice a litoralului romanesc al Marii Negre in zona Municipiului Constanta - Tomis Nord- lot 2", din cadrul proiectului "Protecția si reabilitarea părții sudice a litoralului romanesc al Marii Negre in zona Municipiului Constanta si Eforie Nord".

In data de 17.08.2017, în termen legal ABADL a formulat și a depus cererea de chemare în judecată prin care solicită anularea Deciziei privind soluționarea contestației nr. 53438/27.06.2016 și admiterea Contestației formulată de AN "Apele Romane"- Administrația Bazinală de Apa Dobrogea Litoral împotriva Notei de Constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/11.05.2016.

Prin întâmpinarea depusă, pârâtul a susținut că Decizia de soluționare a Contestației nr. 53438/27.06.2016 a fost transmisă în data de 27.06.2016, menționând în acest sens un borderou de corespondență, care nu există atașat la acest dosar.

Prin Borderoul despre care a luat la cunoștința în dosarul x/2017, se poate observa că Decizia 53438/27.06.2016 este cuprinsă în documentele care sunt menționate a fi transmise, însa nu se demonstrează că ea a fost și primită.

Recurenta susține că se află în termenul legal de 6 luni prevăzut de lege, având în vedere că la data de 20.02.2017 s-a înregistrat la registratura ABADL, Decizia nr. 53438/27.06.2016 privind soluționarea Contestației formulate, iar cererea de chemare in judecata a fost depusă în data 17.08.2017.

Potrivit art. 44 din Codul de procedură fiscală, (1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat…(2) Actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. (2

1

) Actul administrativ fiscal poate fi comunicat și prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru.

Conform prevederilor art. 15 -Date de contact și Adrese x din Contractul de Finanțare x/29.04.2013, părțile au stabilit ca toate notificările prevăzute în contract sa fie transmise prin fax, urmate ulterior de transmiterea originalului prin curier cu confirmare de primire sau prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Așadar, Comunicarea Deciziei nr. 53438/27.06.2016 privind soluționarea Contestației, așa cum susține autoritatea publică emitentă a titlului de creanță că a fost făcută, respectiv prin posta militară(borderou) nu este o comunicare valabilă, întrucât aceasta nu a fost făcută prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, încălcând astfel dispozițiile art. 44, alin. (2) din Codul de procedură fiscală și nici nu a solicitat niciodată comunicarea actului administrativ prin alte mijloace.

Față de cele menționate, consideră că a formulat Contestația în termenul legal prevăzut de lege.

Concluzionând, una din cerințele obligatorii ce trebuie cuprinse intr-o hotărâre judecătorească este reprezentată de indicarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, cu arătarea atât a motivelor pentru care s-au admis cât și pentru cele care s-au înlăturat cererile părților.

Deși la prima vedere raționamentul instanței pare corect, acesta trebuia raportat la o alta dată, respectiv data de 20.02.2017, la care s-a înregistrat Decizia de soluționare a Contestației nr. 53438/27.06.2016.

Ca atare, este evident că interpretarea dată de instanța de fond cu soluționarea excepției, a fost una eronată, instanța dând o interpretare greșită unor comunicări, care nu au fost valabile, având în vedere prevederile legale menționate.

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 26 martie 2018, intimatul-pârât a invocat excepția nulității recursului și, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Asupra excepției nulității recursului:

Înalta Curte constată că este nefondată excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare de către intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene.

Este evident că potrivit prevederilor art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate solicita numai pentru motivele de nelegalitate expres enumerate la punctele 1-8 din acest text de lege.

Însă, în cauză, argumentele recurentei-reclamante pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv atunci când hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material.

Astfel, se constată că susținerile recurentei, în sensul că sentința a fost pronunțată cu încălcarea normelor prevăzute de art. 11 din Legea nr. 554/2004 și de art. 44 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, pot fi analizate din perspectiva motivului de casare indicat.

Asupra recursului declarat

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material este nefondat, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Astfel, prin Decizia nr. 53438/27.06.2016 s-a respins contestația formulată de către Administrația Națională Apele Romane - Administrația Bazinală de Apă Dobrogea Litoral împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/2016, emisă de Ministerul Fondurilor Europene prin Direcția Generală Programe Infrastructura Mare - Autoritatea de Management POS Mediu.

Recurenta-reclamantă susține prin cererea de recurs că, la data de 20 februarie 2017, a fost înregistrată la registratură Decizia nr. 53438/27.06.2016 privind soluționarea contestației sale și, având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost depusă în data de 17 august 2017, se încadrează în termenul legal de 6 luni.

Contrar susținerilor recurentei-reclamante, analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține că, în fapt, decizia de soluționare a contestației a fost comunicată reclamantei sub semnătură de primire la data de 27.06.2016, astfel cum rezultă din adresa x/06.12.2017 și borderoul anexă nr. 143/27.06.2016, depuse la dosarul de fond, iar acțiunea împotriva acesteia a fost depusă la instanța de contencios administrativ la data de 17 august 2017.

În raport de aceste aspecte, Înalta Curte constată că momentul la care recurenta-reclamantă a luat cunoștință de decizia contestată nu este cel indicat în cererea de recurs, respectiv luna februarie 2017, dovezile depuse la dosarul cauzei confirmând comunicarea acestor acte la un moment temporal anterior, în luna iunie 2016, în raport de care cererea de chemare în judecată este depusă cu nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, Înalta Curte va respinge ca nefondată și critica recurentei-reclamante potrivit căreia comunicarea deciziei contestate s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 44 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, având în vedere că, astfel cum rezultă din adresa x/06.12.2017 și borderoul anexă nr. 143/27.06.2016, depuse la dosarul de fond, actul administrativ fiscal a fost comunicat contribuabilului căruia îi era destinat, iar pentru primirea acestuia a semnat angajatul Administrației Naționale Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Dobrogea Litoral, respectiv domnul A..

În cauza de față, reclamanta nu a formulat apărări referitoare la realitatea datelor înscrise în cuprinsul borderoului de corespondență, rezumându-se la a invoca că acest tip de comunicare nu reprezintă o comunicare valabilă, întrucât aceasta nu a fost făcută prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Pe cale de consecință, Înalta Curte apreciază că prima instanță a făcut o corectă analiză și interpretare a dispozițiilor Legii nr. 554/2004, concluzia tardivității cererii de chemare în judecată fiind susținută de probatoriul administrat în cauză.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Dobrogea Litoral, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul Ministerul Fondurilor Europene.

Respinge recursul formulat de reclamanta Administrația Națională Apele Române - Administrația Bazinală de Apă Dobrogea Litoral împotriva sentinței civile nr. 281 din 21 decembrie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 septembrie 2020.