ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3815/2021

Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată formulată de societatea falită A. S.R.L. prin lichidator judiciar, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamala București anularea, în parte, a Deciziei de soluționare a contestațiilor nr. 1/05.01.2015 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, precum și a Deciziei de impunere nr. x/18.11.2011 a Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale București și a Raportului de inspecție fiscală nr. x/17.11.2011 pentru suma de 3.759.256 RON.

Soluția instanței de fond Cauza aflându-se în rejudecare, după casare, la termenul de judecată din data 23 septembrie 2020, instanța de fond a pus în discuția părților cererea de chemare în garanție formulată de contestatoarea A. S.R.L., iar prin încheierea de ședință pronunțată la acea dată, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în garanție ca inadmisibilă. Curtea de Apel București pentru a se pronunța în acest sens, a reținut în esență, că litigiul se află la al doilea ciclu procesual, în etapa rejudecării în fond după casarea cu trimitere dispusă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dosarul nr. x/2015, situație în care apreciază că dispozițiile art. 73 alin. (2) din C. proc. civ. trebuiesc coroborate cu dispozițiile art. 478 alin. (1) și (3) raportate la cele ale art. 494 din același cod, dispoziții care dispun că, în condițiile în care normele de procedură privind judecata în primă instanță și în apel se aplică și în instanța de recurs, și cum prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe și nici nu se pot formula cereri noi, cererea de chemare în garanție este inadmisibilă. În susținerea acestei opinii, invocă instanța de fond dispozițiile art. 501 alin. (3) din C. proc. civ. care dispun că instanța de fond, după casare, va judeca din nou în limitele casării.

Cererea de recurs Împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 23 septembrie 2020 a formulat recurs contestoarea A. S.R.L. societate aflată în faliment prin lichidator judiciar B. întemeiat în drept pe dispozițiile art. 483 C. proc. civ. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate, cu consecința admiterii cererii de chemare în garanție ca fiind înntemeiată. În motivarea recursului, a arătat că cererea de chemare în garanție îndeplinește toate condițiile de admisibilitate cerute de norma dispoziilor art. 72 C. proc. civ. susținând în plus că în situația în care una dintre părțile litigiului se află în raporturi cu o terță persoană există posibilitatea prevăzută de lege de a chema în garanție terța persoană, situație în care este stabilit un echilibru procesual în sensul că se realizează astfel o mai bună administrare a justiției prin aprecierea în ansamblu a tuturor determinărilor litigiului, critici prin care instanța de control judiciar stabilește că se circumscriu dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Prin Memoriul la recurs, se aduc critici Încheierii atacate și în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. susținând că instanța de fond a făcut o interpretare și aplicare eronată a dispozițiilor art. 72 și art. 501 din C. proc. civ., sens în care arată că prin Decizia nr. 5684/2020 Înalta Curte a casat sentința instanței de fond întrucât aceasta a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, situație în care concluzionează că devin incidente cauzei dispozițiile art. 501 alin. (4) C. proc. civ. în conformitate cu care în situația rejudecării după casare, cu reținere sau cu trimitere, sunt admisibile orice probe prevăzute de lege. Susține, de asemenea, că cererea de chemare în garanție poate fi formulată în fața primei instanțe până la terminarea cercetării procesului.

Apărările intimatei Intimatul-pârât Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. În motivare, se susține că cererea de chemare în garanție este tardiv formulată atâta vreme cât prezentul litigiu se află la al doilea ciclu procesual cand cererea de chemare în judecată nu mai poate fi modificată cu noi petite sau extinderea cadrului procesual pasiv. În plus, se susține de către intimatul-pârât împrejurarea că cererea de chemare în garanție este formulată "în sensul schimbării titularului obligației de a achita sumele de bani cu titlu de taxe și impozite, din S.C. A. S.R.L. în S.C. C. S.A., deși obligația era stabilită în sarcina recurentei."

Alte aspecte Prin încheierea de ședință din data de 12 martie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost respinsă ca fiind neîntemeiată excepția tardivității recursului formulat de recurenta A. S.R.L. prin lichidator judiciar B., excepție invocată de intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională a Finanțelor Publice București. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte va admite prezentul recurs, va casa Încheierea atacată și în rejudecare va admite, în principiu, cererea de chemare în garanție formuată de recurenta, și cererea de intervenție accesorie formulată în interesul recurentului, pentru următoarele considerente. 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante. Înalta Curte constată că cererea de intervenție formulată de intervenientul D. la termenul de judecată din data de 12 martie 2021 este legală în raport de dispozițiile art. 61 alin. (1) și (3) C. proc. civ. în conformitate cu care oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare, intervenția fiind accesorie atunci când sprijină numai apărarea uneia dintre părți. Prin urmare, pentru a fi admisibilă o cerere de intervenție accesorie, trebuie îndeplinite următoarele condiții: existența unui proces în curs de desfășurare; inițiativa introducerii în proces a terțului să aparțină acestuia; terțul să invoce un interes propriu; lipsa calității de parte originară a terțului intervenient. Înalta Curte apreciază că, în cauză, toate aceste condiții de admisibilitate în principiu a cererii de intervenție accesorie formulată de terțul D. sunt îndeplinite. Astfel, există un proces în curs de desfășurare, între recurenta-reclamantă A. S.R.L. și intimatele pârâte Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamala București. De asemenea, inițiativa participării în proces aparține terțului, care a formulat cerere de intervenție. În ceea ce privește interesul propriu al terței persoane, acesta există și este actual, având în vedere împrejurarea că intervenientul are calitatea de creditor în procedura de faliment a recurentei reclamante A. S.R.L. și ca atare are interes de a înlătura de la masa credală creditorul fiscal, situație în care înțelege să sprijine în cauză apărările recurentei reclamante cu scopul anulării actelor întocmite de intimatele pârâte. În ce privește ultima condiție, aceasta este, de asemenea, îndeplinită, întrucât terțul intervenient D. nu are calitatea de parte originară în cauză. Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 63 alin. (2) C. proc. civ. conform cărora cererea de intervenție accesorie poate fi formulată chiar și în căile extraordinare de atac. În consecință, Înalta Curte va admite cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul D.. Cu referire la criticile aduse prin încheierea de ședință din data de 23 septembrie 2020, cu prioritate, Înalta Curte constată ca prezentul litigiu se află în rejudecare, în fond după casare, în primul ciclu procesual hotârarea primei instanțe fiind casată, în totalitate, prin Decizia nr. 5684/19 noiembrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2015 de către Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin recursul declarat împotriva încheierii de ședință din data de 29 septembrie 2020 a Curții de Apel București recurenta a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând faptul că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept incidente în cauză. Din perspectiva incidenței în cauză a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va avea în vedere principalele critici invocate atât prin recursul declarat în cauză cât și prin cererea de intervenție accesorie încuviințată în principiu. Potrivit dispozițiilor art. 73 alin. (1) și (2) C. proc. civ.: "(1) Cererea va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată. (2) Cererea făcută de reclamant sau de intervenientul principal se va depune cel mai târziu până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanțe". Norma juridică stabilește un termen limită pentru a formula cererea de chemare în garanție de către reclamant sau de către intervenientul principal, respectiv până cel mai târziu la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanțe, fără a face distincție cu privire la soluționarea cauzei în primul ciclu procesual sau într-un al doilea ciclu procesual, în fond, după casare. Cu alte cuvinte, dacă legea nu distinge nici interpretul nu trebuie să distingă - "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus" Dacă legiuitorul ar fi dorit ca cererea de chemare în garanție să fie formulată până la terminarea procesului înaintea primei instanțe doar în primul ciclu procesual atunci ar fi prevăzut în mod expres acest aspect. Cum, însă, textul de lege nu prevede în mod expres o astfel de interdecție, per a contrario Înalta Curte reține că cererea de chemare în garanție poate fi formulată până la terminarea procesului îniantea primei instanțe indiferent dacă litigiul se află în primul ciclu procesual sau în al doilea ciclu procesual. Atunci când legiuitorul a dorit să stabilească un termen limită până la care cererea de chemare în garanție poată fi formulată a prevăzut în mod expres acest aspect, a se vedea în acest sens dispozițiile art. 73 alin. (3) C. proc. civ. prin care s-a stabilit că cererea de chemare în garanție formulată de pârât poată fi depusă "în termenul prevăzut pentru depunerea întâmpinării inaintea primei instanțe". Cum întâmpinarea este actul de procedură ce se depune în primul ciclu procesul rezultă că pârâtul nu poate formula cererea de chemare în garanție decât în primul ciclu procesul, odată cu întâmpinarea. Înalta Curte constată că și dispozițiile art. 494 coroborat cu dispozițiile art. 478 alin. (1) și (3) C. proc. civ. au fost aplicate în mod eronat de instanța de fond. Înalta Curte nu contestă aspectul că în temeiul acestor norme legale, prin apel, nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe și nici nu se pot formula pretenții noi, însă aceste norme juridice devin incidente doar în situația în care cererea de chemare în garanție ar fi fost formulată în calea de atac - apel sau recurs. Cum însă, în prezenta cauză, cererea de chemare în garanție a fost formulată chiar dacă în al doilea ciclu procesual, dar în fața primei instanțe înainte de terminarea cercetării procesului, dispozițiile art. 494 coroborat cu art. 478 alin. (1) și (3) C. proc. civ. nu sunt incidente cauzei. De altfel, în doctrină s-a arătat: "Chemarea în garanție poate fi depusă și cu ocazia rejudecării fondului în primă instanță, după anularea sau casarea cu trimitere, în nicio situație chemarea în garanție neputând fi depusă direct în căile de atac, de vreme ce este o adevărată acțiune și, cu referire la această formă de intervenție, nu există un text similar celui înscris în art. 62 alin. (3)". Înalta Curte nu împărtășește opinia primei instanțe nici în ceea ce privește interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 501 C. proc. civ. - normă juridică invocată de Curtea de Apel București în susținerea tezei conform căreia cererea de chemare în garanție poate fi formulată doar în primul ciclu procesual. Prioritar, Înalta Curte observă că prin Decizia nr. 5684 din data de 19 septembrie 2019 hotărârea primei instanțe pronunțată în primul ciclu procesual a fost casată în totalitate, întrucât prima instanță nu a intrat în judecata fondului cauzei "deoarece nu a făcut aplicarea art. 13 din Legea nr. 554/2004 neexistând la dosarul de fond toate actele care au stat la baza emiterii deciziei de soluționare a contestației", instanța de recurs casând hotărârea primei instanțe si trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. În cauză, fiind vorba despre o casare totală, procesul se va rejudeca din nou, în întregime, fiind admisibile orice probe prevăzute de lege, conform art. 501 alin. (4) C. proc. civ. În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că în mod greșit a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție formulată de recurenta A. S.R.L. Ținând cont de faptul că potrivit art. 61 alin. (3) C. proc. civ. cererea de intervenție voluntară accesorie formulată de intervenient D. are natura juridică a unei simple apărări în folosul recurentei, soluția ce urmează a fi dată asupra recursului promovat de recurenta-reclamantă va determina, conform art. 67 C. proc. civ., admiterea cererii de intervenție accesorie. 2. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În baza dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite cererea de intervenție accesorie în favoarea recurentei și admite recursul, va modifica Încheierea atacată, în sensul admiterii, în principiu, a cererii de chemare în garanție formulată de recurenta A. S.R.L.