ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5684/2020

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 4098 din 19 septembrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității recursului și a respins recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 4777 din 21 noiembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Împotriva 4098 din 19 septembrie 2019 A. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2001.

Analizând cu prioritate, conform dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată de intimata-pârâtă Inspecția judiciară prin întâmpinare, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța de control judiciar a avut în vedere considerentele în continuare expuse.

Înalta Curte reține că prezenta cerere de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ. "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

În sensul dispozițiilor citate, ca reflectare a principiului disponibilității, pretinsa pronunțare a instanței extra petita/minus petita se analizează în raport cu obiectul litigiului, astfel cum acesta este delimitat prin cererea de chemare în judecată.

Din considerentele de fapt și de drept ale deciziei criticate, rezultă fără echivoc faptul că au fost analizate toate motivele invocate de revizuent, precum și întreg materialul probator administrat în cauză de către toate părțile din proces.

Înalta Curte constată că aceste motive au fost invocate de către revizuent atât în cererea formulată inițial cât și în prezenta cerere.

Din analiza motivelor invocate de către revizuient rezultă în mod evident faptul că acestea nu conțin elemente care sa aibă vreo relevanță în cauză, și nici nu au calitatea de a modifica hotărârea instanței.

Pe de altă parte, revizuentul critică soluția dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul unor aspecte procedurale (modalitatea comunicării deciziei nr. 4777/21.11.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, aceasta efectuându-se cu încălcarea dispozițiilor art. 286 alin. (4). Art. 425 alin. (3) art. 426 alin. (3), art. 427 alin. (1) și art. 538 alin. (2) C. proc. civ., pretinsa constituire nelegală a completului de recurs, modalitatea de administrare a probelor pe parcursul procesului, semnarea și comunicarea deciziei nr. 4098/19.09.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Reiese foarte clar că revizuentul încearcă, pe cale revizuirii, să obțină rejudecarea cauzei, reaprecierea probelor, și reinterpretarea dispozițiilor legale aplicabile în cauza dedusă judecății, ceea ce este inadmisibil pe calea revizuirii.

În ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ se reține că revizuentul invocă încălcarea prevederilor Cartei Internaționale a Drepturilor Omului, Pactul internațional de la New York 1966, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu referire la dreptul la un proces echitabil, Tratatul privind uniunea Europeană și Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene având în vedere că instnața nu ar fi interpretat și aplicat prevederile pertinente din legislația națională în corelația cu principiile enunțate în jurisprudența internațională anterior menționată.

Potrivit art. 21 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare,

"(1) Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunțarea hotărârilor rămase definitive prin încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată.

(2) Sunt supuse revizuirii, pentru motivul prevăzut la alin. (1), și hotărârile definitive care nu evocă fondul.

(3) Cererea de revizuire se introduce în termen de o lună de la data comunicării hotărârii definitive și se soluționează de urgență și cu precădere".

Prima condiție de admisibilitate a revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care rezultă implicit și indubitabil din textul legal menționat, este aceea a aplicabilității dreptului Uniunii Europene în raportul juridic dedus judecății

În cauză, se reține că decizia atacată a fost criticată pentru încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material în ceea ce privește "modul în care judecătorii au administrat probele, au analizat situația de fapt (au refuzat de fapt analiza), ... încălcând cu bună știință normele de drept procesual civil, golind efectiv de conținut Dreptul Internațional și Tratatele Internaționale la care România este parte, ...".

În aceste condiții și în raport cu prevederile legale citate, Înalta Curte remarcă împrejurarea că motivul de revizuire întemeiat pe prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu îndeplinește cerințele de admisibilitate specifice.

Astfel, se constată că în cauză nu s-a făcut trimitere la vreo hotărâre a Curții de Justiție a Uniunii Europene și nici nu este incident un alt text din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Or, motiv al revizuirii întemeiate pe art. 21 din Legea nr. 554/2004 îl constituie calificarea juridică a faptelor prin prisma normei de drept european incidente sau a interpretării acesteia rezultate dintr-o hotărâre a Curții de Justiție a Uniunii Europene și nicidecum aspectele invocate de revizuent.

Caracterul revizuirii, de cale extraordinară de atac, presupune că aceasta poate fi exercitată exclusiv pentru motivele prevăzute de lege, care sunt de strictă interpretare și aplicare. Aceste limitări sunt de ordine publică.

Totodată, instanței de judecată îi revine obligația să verifice admisibilitatea revizuirii, raportat la cazul concret dedus judecății.

Prin urmare, nemulțumirea revizuentului de modul cum a fost soluționată cauza nu poate constitui motiv de revizuire concretizat în încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, care presupune că cererea de revizuire este admisibilă în baza unor decizii ale Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Raportat la anterior menționata condiție de admisibilitate, revizuentul se rezumă să susțină că exercitarea competențelor completelor de judecată ar trebui să aibă loc cu respectarea dreptului unional. Nu indică, însă, nicio normă din dreptul Uniunii aplicabilă cauzei, cu excepția principiilor deduse din jurisprudența CJUE (priorității, loialității, efectivității) sau a unor drepturi care se regăsesc și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (egalitate, nediscriminare, echitate), pe care revizuentul le apreciază a fi fost încălcate prin decizia supusă revizuirii.

Or, principiile de drept unional sau drepturile fundamentale prevăzute în Cartă sunt incidente numai în situațiile în care o altă normă de drept unional este, de asemenea, aplicabilă raportului juridic dedus judecății întrucât protecția acestor principii generale ca și a drepturilor fundamentale prevăzute de Cartă este asigurată când statele membre acționează în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii Europene.

Când o situație juridică nu intră în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii Europene, nu își găsesc aplicabilitatea nici principiile generale de drept unional, nici drepturile fundamentale garantate prin Cartă.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte va constata inadmisibilitatea cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 4098 din data de 19 septembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 4098 din data de 19 septembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2018, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 noiembrie 2020.