Decizia nr. 2469/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — revizuire

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 la data de 15 aprilie 2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Președintele României, Administrația Prezidențială, Guvernul României, Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale, Ministerul Finanțelor, Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 și B., în calitate de consilier de stat, să se constate că reclamantul a fost prejudiciat prin publicarea în Monitorul Oficial a decretelor Președintelui României nr. 719/2015; nr. 215/2016 și nr. 286/2016 și în consecință să se anuleze decretele Președintelui României menționate, să se pună în vedere pârâților să depună la dosarul cauzei întreaga documentație care a stat la baza emiterii decretelor contestate și să fie obligați pârâții la plata daunelor morale.

Soluția primei instanțe Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3133 din 19 octombrie 2016 a respins excepția necompetenței materiale a instanței, a respins ca inadmisibilă acțiunea în ceea ce privește cererea de anulare a decretelor nr. 719/2015; nr. 215/2016; nr. 286/2016, a respins în rest acțiunea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâții Președintele României, Administrația Prezidențială prin Președintele României, B., Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei Și Protecției Sociale, Ministerul Finanțelor Publice și Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. - când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești - și pct. 5 C. proc. civ. - când prin hotărârea data, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Decizia a cărei revizuire se solicită Prin Decizia nr. 728 din 22 februarie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 3133 din 19 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Cererea de revizuire Împotriva deciziei de la punctul 5 a formulat cerere de revizuire pârâtul A. indicând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. La data de 14 martie 2019, revizuentul A. a depus, la dosar, completare la cerere de revizuire.

Apărări formulate în cauză Intimata Administrația Prezidențială a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire și a cererii de sesizare a CJUE iar în situația respingerii excepțiilor invocate a solicitat respingerea căii de atac, ca neîntemeiată. S-a depus întâmpinare din partea intimatului Ministerul Muncii și Justiției Sociale, cuprinsul căreia a invocat excepția nulității cererii de revizuire, pentru nemotivare și excepția lipsei calității procesuale pasive. Intimatul Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în Romania în perioada 1945-1989 a depus întâmpinare cuprinsul căreia a invocat excepția inadmisibilității căii de atac promovate. Revizuentul A. a depus la dosar răspuns la întâmpinările formulate. S-a depus întâmpinare din partea intimatei Administrația Prezidențială, în cuprinsul căreia a solicitat a invocat excepția inadmisibilității completării la cererea de revizuire. II. Considerentele Înaltei Curți cu privire la cererea de revizuire Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității, invocată de intimați prin întâmpinări, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă, pentru considerentele în continuare arătate. Revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare ce poate fi exercitată în termenele și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ. Ca atare, prin intermediul acestei căi de atac nu se deschide calea unui control judiciar al hotărârii a cărei revizuire se solicită și, prin urmare, nici nu se poate tinde Ia reformarea hotărârii atacate. Revizuentul A. a promovat prezenta revizuire împotriva deciziei nr. 728 din data de 22 februarie 2018 pronunțată de Înalta Curie de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016 prevalându-se de ipoteza normativă reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Potrivit textului menționat: "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 1. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.". Din perspectiva cerințelor de admisibilitate a cererii de revizuire de față, întemeiate pe această normă și, implicit, a celor impuse de verificarea admisibilității cererii de revizuire în conformitate cu art. 513 alin. (3) C. proc. civ., se constată că trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: - revizuirea sa fie îndreptată împotriva unei decizii a instanței de recurs atunci când aceasta evocă fondul; - prin decizia supusă revizuirii, instanța de recurs să fi dat ceea ce nu s-a cerut (ultra petita), să nu fi dat ceea ce s-a cerut (minus petita) sau să fi dat mai mult decât s-a cerut (plus petita). Referitor la evocarea fondului, înalta Curte constată că pentru a fi îndeplinită această condiție în ceea ce privește o decizie dată în recurs, instanța de recurs, prin soluția pronunțată, trebuia să fi dat o dezlegare pe fondul raportului juridic litigios dedus judecății în cadrul procesual fixat la prima instanță, prin cererile formulate de părțile cauzei: cererea de chemare în judecată și, eventual, cereri incidentale - cerere reconvențională ori cereri de intervenție voluntară ori forțată, fiecare dintre acestea putând să aibă unul sau mai multe capete de cerere. Ca atare, soluționând recursul, instanța de recurs, în analiza criticilor susținute prin motivele de recurs, pe care le găsește întemeiate în tot sau în parte, procedează la casarea hotărârii recurale și, în consecință, rejudecă procesul dând o soluție pe fondul oricăreia dintre cererile formulate în fața instanțelor de fond, iar în această rejudecare, fie acordă altceva decât s-a cerut (ultra petita), omite să soluționeze o cerere sau un capăt de cerere (minus petita), fie acordă mai mult decât s-a solicitat (plus petita). Este adevărat că art. 509 alin. (2) C. proc. civ. reglementează unele excepții de la regula potrivii căreia hotărârile ce fac obiectul revizuirii trebuie sa vizeze fondul, însă motivul de revizuire invocat în prezenta cauză nu se regăsește printre situațiile de excepție enumerate în textul menționat. Astfel, prin decizia nr. 728 din data de 22 februarie 2018 pronunțată de Înalta Curie de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, a cărei revizuire se cere, s-a respins recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 3133 din 19 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Instanța supremă constată că în speță, ipoteza reglementată de textul de lege nu este respectată sub acest aspect, și anume prin decizia atacată s-a respins, ca nefondată, o cerere de recurs și, prin urmare, nu s-a evocat fondul. Evocarea fondului, ca expresie a uneia dintre condițiile prealabile de admisibilitate a cererii de revizuire, presupune fie stabilirea unei alte situații de fapt decât cea care a fost reținută în etapele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale, la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății. Așadar, raportând cererea de revizuire la cerințele impuse de dispozițiile art. 509 C. proc. civ., Înalta Curte constată că în cauza dedusă judecății, aceste condiții nu sunt îndeplinite, astfel încât cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.