ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4023/2013

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 4819 din 5 decembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a fost respinsă cererea completatoare a motivelor de recurs formulată de recurenta-pârâtă SC E.A. SA București, ca tardiv formulată. A fost respins recursul declarat de recurenta-reclamantă SC C. SA Sibiu - prin administrator judiciar S.E. împotriva Deciziei civile nr. 59 din 6 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. 24947/3/2007, ca nefondat. A fost respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă SC E.A. SA București împotriva aceleiași decizii. Împotriva acestei decizii, contestatoarea SC E.A.

SA București a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. În motivarea contestației în anulare, SC E.A. SA București arată că, hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu recurs atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, iar în prezenta cauză, greșeala materială o reprezintă neobservarea de către instanța de recurs a înscrisurilor constând în Condițiile Generale ale Asigurării C. și Procesul-verbal de conciliere încheiat între C. și I. din data de 17 martie 2003, înscrisuri aflate la dosarul cauzei. În acest sens, contestatoarea SC E.A. SA apreciază că sunt întrunite condițiile speciale pentru exercitarea căii extraordinare de atac a contestației în anulare speciale reglementată de art. 318 alin. (1) C. proc.

civ., având în vedere că, motivul invocat privește existența unei greșeli materiale, respectiv omisiunea instanței de recurs de a observa înscrisurile menționate și că, pentru verificarea acestei greșeli nu se impune ca instanța să reexamineze fondul cauzei sau să aprecieze probele. Ca urmare a acestei omisiuni, care a avut drept consecință neluarea în seamă a prevederilor contractuale, contestatoarea consideră că, instanța supremă a pronunțat o hotărâre nelegală, întrucât neobservarea înscrisurilor aflate la dosar reprezintă o greșeală de ordin material esențială, în contextul în care, în lipsa acesteia, respectiv dacă ar fi fost observate înscrisurile, soluția ar fi fost cu totul alta, astfel că, unul dintre argumentele principale care au condus la respingerea recursului și menținerea deciziei din apel l-a reprezentat împrejurarea că instanța de recurs nu a observat cele două înscrisuri.

Pentru aceste considerente, contestatoarea SC E.A. SA solicită admiterea prezentei căi extraordinare de atac, desființarea deciziei din recurs, în sensul rejudecării recursului formulat împotriva Deciziei civile nr. 59 din 6 februarie 2012 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă. Contestația în anulare este nefondată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente: În ceea ce privește temeiul invocat de contestator - art. 318 C. proc. civ. - acesta prevede într-adevăr, în prima teză că hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu recurs atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale. Având în vedere caracterul de excepție al textului de mai sus, analiza susținerilor privind existența unei "greșeli materiale" presupune o interpretare restrictivă în sensul că trebuie avute în vedere numai acele greșeli materiale care au caracter procedural și care au dus în mod necesar la pronunțarea unei soluții eronate.

Este de observat că o astfel de eroare trebuie să fie în legătură cu aspectele formale ale judecății pentru verificarea căreia să nu fie necesară reexaminarea fondului cauzei sau o reapreciere a probelor. Față de aceste precizări prealabile, din motivele dezvoltate de contestator, rezultă că s-au formulat critici pe alte chestiuni decât cele procedurale, tinzând în realitate la o reformare a soluției, printr-o rediscutare a probelor. Contestația în anulare fiind o cale de atac extraordinară de retractare a fost creată de lege doar pentru remedierea unor greșeli materiale și nu pentru reformarea unor greșeli de fond, iar în aceste condiții, aceasta nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural.

Astfel, motivele invocate de către contestator privind "greșeala materială" a instanței supreme constând în neobservarea de către instanța de recurs a înscrisurilor constând în Condițiile Generale ale Asigurării C. și Procesul-verbal de conciliere încheiat între C. și I. din data de 17 martie 2003, se constată că nu pot fi primite atâta timp cât s-a făcut dovada, prin încheierea de amânare a pronunțării din data de 4 decembrie 2012 cât și prin Decizia nr. 4819/2012, că instanța de recurs a cunoscut existența celor două înscrisuri în cauză, astfel că nu se poate reține că s-a săvârșit o greșeală materială, de natura celei prevăzută de lege spre a fi sancționată cu admiterea contestației în anulare.

Această pretinsă neobservare a celor două înscrisuri nu poate fi primită, având în vedere că instanța de recurs s-a pronunțat punctual, cu privire la acestea, apreciind că nu înlătură, în nici un mod, incidența legii speciale în materia asigurărilor, respectiv nu pot schimba soluția instanței de apel, sens în care se constată că, nu numai că cele două acte nu au fost neobservate de instanța de recurs, dar aceasta s-a și pronunțat în mod expres cu privire la înscrisul "Condiții Generale", reținând, în același timp, că acesta nu a fost depus la instanța de fond și nici la instanța de apel. În acest context, motivele invocate privind considerentele deciziei a cărei anulare se solicită, se constată că nu sunt specifice contestației în anulare, prevăzută de dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte urmând a respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC E.A. SA București, pe care o va obliga, în temeiul art. 274 C. proc. civ., să-i achite intimatei SC C. SA Sibiu prin administrator judiciar S.E. suma de 5.000 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC E.A. SA București împotriva Deciziei nr. 4819 din 5 decembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă. Obligă contestatoarea SC E.A. SA București să-i achite intimatei SC C. SA Sibiu prin administrator judiciar S.E. suma de 5.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2013. Procesat de GGC - CL