ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4023/2013

Asupra contestației

în anulare de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 4819 din 5 decembrie 2012

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a fost

respinsă cererea completatoare a motivelor de recurs formulată de

recurenta-pârâtă SC E.A. SA București, ca tardiv formulată.

A fost respins

recursul declarat de recurenta-reclamantă SC C. SA Sibiu - prin administrator

judiciar S.E. împotriva Deciziei civile nr. 59 din 6 februarie 2012, pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. 24947/3/2007,

ca nefondat.

A fost respins ca

nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă SC E.A. SA București împotriva

aceleiași decizii.

Împotriva acestei

decizii, contestatoarea SC E.A. SA București a înregistrat pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, contestație în anulare, întemeiată

pe dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

În motivarea

contestației în anulare, SC E.A. SA București arată că, hotărârile instanței de

recurs pot fi atacate cu recurs atunci când dezlegarea dată este rezultatul

unei greșeli materiale, iar în prezenta cauză, greșeala materială o reprezintă

neobservarea de către instanța de recurs a înscrisurilor constând în Condițiile

Generale ale Asigurării C. și Procesul-verbal de conciliere încheiat între C.

și I. din data de 17 martie 2003, înscrisuri aflate la dosarul cauzei.

În acest sens,

contestatoarea SC E.A. SA apreciază că sunt întrunite condițiile speciale

pentru exercitarea căii extraordinare de atac a contestației în anulare

speciale reglementată de art. 318 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că,

motivul invocat privește existența unei greșeli materiale, respectiv omisiunea

instanței de recurs de a observa înscrisurile menționate și că, pentru

verificarea acestei greșeli nu se impune ca instanța să reexamineze fondul

cauzei sau să aprecieze probele.

Ca urmare a acestei

omisiuni, care a avut drept consecință neluarea în seamă a prevederilor

contractuale, contestatoarea consideră că, instanța supremă a pronunțat o

hotărâre nelegală, întrucât neobservarea înscrisurilor aflate la dosar

reprezintă o greșeală de ordin material esențială, în contextul în care, în

lipsa acesteia, respectiv dacă ar fi fost observate înscrisurile, soluția ar fi

fost cu totul alta, astfel că, unul dintre argumentele principale care au

condus la respingerea recursului și menținerea deciziei din apel l-a

reprezentat împrejurarea că instanța de recurs nu a observat cele două

înscrisuri.

Pentru aceste

considerente, contestatoarea SC E.A. SA solicită admiterea prezentei căi

extraordinare de atac, desființarea deciziei din recurs, în sensul rejudecării

recursului formulat împotriva Deciziei civile nr. 59 din 6 februarie 2012

pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Contestația în

anulare este nefondată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește

temeiul invocat de contestator - art. 318 C. proc. civ. - acesta prevede

într-adevăr, în prima teză că hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu

recurs atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.

Având în vedere

caracterul de excepție al textului de mai sus, analiza susținerilor privind

existența unei "greșeli materiale" presupune o interpretare

restrictivă în sensul că trebuie avute în vedere numai acele greșeli materiale

care au caracter procedural și care au dus în mod necesar la pronunțarea unei

soluții eronate.

Este de observat că o

astfel de eroare trebuie să fie în legătură cu aspectele formale ale judecății

pentru verificarea căreia să nu fie necesară reexaminarea fondului cauzei sau o

reapreciere a probelor.

Față de aceste

precizări prealabile, din motivele dezvoltate de contestator, rezultă că s-au

formulat critici pe alte chestiuni decât cele procedurale, tinzând în realitate

la o reformare a soluției, printr-o rediscutare a probelor.

Contestația în anulare

fiind o cale de atac extraordinară de retractare a fost creată de lege doar

pentru remedierea unor greșeli materiale și nu pentru reformarea unor greșeli

de fond, iar în aceste condiții, aceasta nu poate fi exercitată pentru

remedierea unor greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de

interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural.

Astfel, motivele

invocate de către contestator privind "greșeala materială" a

instanței supreme constând în neobservarea de către instanța de recurs a

înscrisurilor constând în Condițiile Generale ale Asigurării C. și

Procesul-verbal de conciliere încheiat între C. și I. din data de 17 martie

2003, se constată că nu pot fi primite atâta timp cât s-a făcut dovada, prin

încheierea de amânare a pronunțării din data de 4 decembrie 2012 cât și prin

Decizia nr. 4819/2012, că instanța de recurs a cunoscut existența celor două

înscrisuri în cauză, astfel că nu se poate reține că s-a săvârșit o greșeală

materială, de natura celei prevăzută de lege spre a fi sancționată cu admiterea

contestației în anulare.

Această pretinsă

neobservare a celor două înscrisuri nu poate fi primită, având în vedere că

instanța de recurs s-a pronunțat punctual, cu privire la acestea, apreciind că

nu înlătură, în nici un mod, incidența legii speciale în materia asigurărilor,

respectiv nu pot schimba soluția instanței de apel, sens în care se constată

că, nu numai că cele două acte nu au fost neobservate de instanța de recurs,

dar aceasta s-a și pronunțat în mod expres cu privire la înscrisul

"Condiții Generale", reținând, în același timp, că acesta nu a fost

depus la instanța de fond și nici la instanța de apel.

În acest context,

motivele invocate privind considerentele deciziei a cărei anulare se solicită,

se constată că nu sunt specifice contestației în anulare, prevăzută de

dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmând a respinge

contestația în anulare formulată de contestatoarea SC E.A. SA București, pe

care o va obliga, în temeiul art. 274 C. proc. civ., să-i achite intimatei SC

C. SA Sibiu prin administrator judiciar S.E. suma de 5.000 RON cheltuieli de

judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

în anulare formulată de contestatoarea SC E.A. SA București împotriva Deciziei

nr. 4819 din 5 decembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția a II-a civilă.

Obligă contestatoarea

SC E.A. SA București să-i achite intimatei SC C. SA Sibiu prin administrator

judiciar S.E. suma de 5.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - CL