ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4819/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Titu, prin primar, a chemat în judecată Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția de Control Verificare Utilizare Fonduri Comunitare, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună suspendarea executării notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, încheiată la data de 1 februarie 2012 sub nr. CA 9314 din 8 februarie 2012. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin titlul executoriu reprezentat de Nota de constatare sus-menționată, înregistrată la Registratura Primăriei orașului Titu sub nr. 1414 din 10 februarie 2012, privind proiectul cod SMIS intitulat ”Extindere Școală Generală nr. 1 Titu” beneficiar UAT Titu, a fost obligată la plata sumei de 43.580,93 RON și a contestat Nota la MDRT, contestația fiind înregistrată la nr. 17607 din 7 martie 2012. Referitor la aplicarea prevederilor O.U.G.

nr. 66/2011, se arată că la data de 19 martie 2010 a fost încheiat contractul de lucrări nr. 3019 cu Asociația SC ”E.C.C.” SRL și SC ”R.” SRL, având un preț de 723.928 RON fără TVA și o durată de 12 luni de la data constituirii garanției de bună execuție și predarea amplasamentului pentru execuția obiectivului. Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal prin Sentința civilă nr. 1970 din 17 mai 2012 a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și în baza art. 334 raportat la art. 158 alin. (1) C. proc. civ. a declinat competența în favoarea Curții de Apel Ploiești.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că în cauză se solicită suspendarea executării notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, încheiată la data de 1 februarie 2012 sub nr. CA 9314 din 8 februarie 2012 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția de Control Verificare Utilizare Fonduri Comunitare, care este autoritate publică centrală. La rândul său, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal prin Sentința nr. 247 din 18 iulie 2012 a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Ploiești și a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal.

Totodată, a constatat ivit conflict negativ de competență și a înaintat cauza pentru soluționarea acesteia ÎCCJ. Adoptând această soluție Curtea de Apel Ploiești a reținut că în cauză este vorba de un litigiu având ca obiect o creanță bugetară, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011, în sumă de 43.580,93 RON, deci sub 500.000 RON, creanță fiscală în sensul prevederilor Codului procedură fiscală care atrage competența Secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului și care se stabilește în funcție de criteriul valoric. Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Așa cum rezultă din lucrările dosarului, Înalta Curte reține că litigiul are ca obiect o creanță bugetară în sumă de 43.580,93 RON, creanță fiscală în sensul prevederilor Codului de procedură fiscală, așa încât competența materială a instanței se stabilește conform art. 10 alin. (1) din legea contenciosului administrativ. În interpretarea și aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut, cu caracter unitar, că aceste dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează: 1. criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat; 2. criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.

Cu alte cuvinte, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de 500.000 RON, fără a avea relevanță rangul autorității publice emitente a actului contestat sau care este parte în contractul administrativ. În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect suspendarea executării notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare vizând o creanță în valoare de 43.580,93 RON, aferentă fondului UE - conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric și revine, în speță, Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Dâmbovița.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Titu prin Primar și pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2012. Procesat de GGC - LM