ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4819/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4819/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială
Titu, prin primar, a chemat în judecată Ministerul Dezvoltării Regionale și
Turismului - Direcția de Control Verificare Utilizare Fonduri Comunitare,
solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună
suspendarea executării notei de constatare a neregulilor și de stabilire a
corecțiilor financiare, încheiată la data de 1 februarie 2012 sub nr. CA 9314
din 8 februarie 2012.
În motivarea
acțiunii, reclamanta a arătat că prin titlul executoriu reprezentat de Nota de
constatare sus-menționată, înregistrată la Registratura Primăriei orașului Titu
sub nr. 1414 din 10 februarie 2012, privind proiectul cod SMIS intitulat
”Extindere Școală Generală nr. 1 Titu” beneficiar UAT Titu, a fost obligată la
plata sumei de 43.580,93 RON și a contestat Nota la MDRT, contestația fiind
înregistrată la nr. 17607 din 7 martie 2012.
Referitor la
aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, se arată că la data de 19 martie
2010 a fost încheiat contractul de lucrări nr. 3019 cu Asociația SC ”E.C.C.”
SRL și SC ”R.” SRL, având un preț de 723.928 RON fără TVA și o durată de 12
luni de la data constituirii garanției de bună execuție și predarea
amplasamentului pentru execuția obiectivului.
Tribunalul Dâmbovița,
secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal prin Sentința civilă
nr. 1970 din 17 mai 2012 a admis excepția necompetenței materiale a acestei
instanțe și în baza art. 334 raportat la art. 158 alin. (1) C. proc. civ. a
declinat competența în favoarea Curții de Apel Ploiești.
Pentru a pronunța
această sentință, instanța a reținut că în cauză se solicită suspendarea
executării notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor
financiare, încheiată la data de 1 februarie 2012 sub nr. CA 9314 din 8
februarie 2012 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului -
Direcția de Control Verificare Utilizare Fonduri Comunitare, care este
autoritate publică centrală.
La rândul său, Curtea
de Apel Ploiești, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal
prin Sentința nr. 247 din 18 iulie 2012 a admis excepția necompetenței
materiale a Curții de Apel Ploiești și a declinat competența materială de
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă
de contencios administrativ și fiscal.
Totodată, a constatat
ivit conflict negativ de competență și a înaintat cauza pentru soluționarea
acesteia ÎCCJ.
Adoptând această
soluție Curtea de Apel Ploiești a reținut că în cauză este vorba de un litigiu
având ca obiect o creanță bugetară, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011,
în sumă de 43.580,93 RON, deci sub 500.000 RON, creanță fiscală în sensul
prevederilor Codului procedură fiscală care atrage competența Secției de
contencios administrativ și fiscal a tribunalului și care se stabilește în
funcție de criteriul valoric.
Înalta Curte,
constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art.
22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport
cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.
Așa cum rezultă din
lucrările dosarului, Înalta Curte reține că litigiul are ca obiect o creanță
bugetară în sumă de 43.580,93 RON, creanță fiscală în sensul prevederilor
Codului de procedură fiscală, așa încât competența materială a instanței se
stabilește conform art. 10 alin. (1) din legea contenciosului administrativ.
În interpretarea și
aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Înaltei
Curți de Casație și Justiție s-a reținut, cu caracter unitar, că aceste
dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a
instanței de fond, după cum urmează:
criteriul
poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității
centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat;
criteriul valoric,
stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei
vamale care face obiectul actului administrativ contestat.
Cu alte cuvinte, dacă
litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite,
contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește
în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru
departajarea competenței tribunalului de cea a curții de apel fiind suma de
500.000 RON, fără a avea relevanță rangul autorității publice emitente a
actului contestat sau care este parte în contractul administrativ.
În cauză, fiind vorba
de un litigiu având ca obiect suspendarea executării notei de constatare a
neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare vizând o creanță în
valoare de 43.580,93 RON, aferentă fondului UE - conform art. 10 alin. (1) din
Legea nr. 554/2004, competența materială a instanței de contencios
administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric și revine, în
speță, Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Dâmbovița.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ
Teritorială Titu prin Primar și pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și
Turismului - Direcția Control și Verificare Utilizare Fonduri Comunitare în
favoarea Tribunalului Dâmbovița, secția contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 15 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - LM