ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3109/2013

Asupra cererii de recurs de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.A. Municipal Construct a formulat contestație administrativ-fiscală împotriva Deciziei de impunere din 28 iunie 2011 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița pentru o obligație fiscala însumând 4.752.226 lei, aferentă operațiunilor executate în perioada 01 ianuarie 2006 - 21 iunie 2011, din care TVA lunar 2.820.766 și majorări de întârziere 1.931.460 iei, sume stabilite prin raportul de inspecție fiscală întocmit la 28 iunie 2011 și înregistrat la D.G.F.P.

Dâmbovița din 28 iunie 2011. 2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 10 din 16 ianuarie 2012, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a hotărât următoarele: - a respins cererea de suspendare a cauzei până la soluționarea contestației formulată de D.G.F.P. Dâmbovița, ca neîntemeiată; - a admis excepția prematurității acțiunii invocată din oficiu; - a respins acțiunea formulată, potrivit Legii contenciosului administrativ, de reclamantă, ca fiind prematur introdusă. Pentru pronunța această hotărâre, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Obiectul acțiunii îl reprezintă contestația împotriva Deciziei de impunere emisă de D.G.F.P. Dâmbovița pentru o obligație fiscală în sumă de 4.752.222 lei stabilită în sarcina reclamantei, în temeiul art. 205 C. proc.

fisc. Pârâta a formulat contestație la data de 19 iulie 2011 la Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, organ competent să o soluționeze, iar, până la data pronunțării hotărârii, contestația nu a fost soluționată. Potrivit art. 218 alin. (2) C. proc. fisc. deciziile emise în soluționarea contestațiilor de către organele fiscale pot fi atacate de contestator la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă. În privința cererii de suspendare a cauzei formulată de pârâtă, până la soluționarea contestației, Curtea de apel a reținut că nu sunt incidente prevederile art. 244 C. proc. civ., deoarece nu se poate pune problema existenței sau neexistenței unui drept ce face obiectul altei judecăți, fiind în fapt vorba despre o procedură prealabilă administrativă.

3. Calea de atac exercitată Împotriva sentinței nr. 10 din 16 ianuarie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta S.A. Municipal Construct, fără a-și încadra expres criticile în motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Recurenta-reclamantă invocă încălcarea dreptului de acces la justiție consacrat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție, arătând că, în condițiile în care Codul de procedură fiscală nu prevede expres un termen pentru soluționarea contestației administrative, contestația administrativă se soluționează în termen de 30 de zile de la data înregistrării conform art. 8 alin. (1) din O.G.

nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, iar, în speță, au trecut 7 luni de la înregistrarea contestației. Totodată, recurenta arată că, potrivit art. 1, art. 8 și art. 11 lit. c) din Legea nr. 554/2004, acțiunea în contencios administrativ poate fi introdusă în termen de 6 luni de la data expirării termenului legal de soluționare a contestației administrative. II. Considerentele Înaltei Curți Examinând cauza, prin prisma criticilor formulate de recurentă, în raport cu prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ. și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune în anularea Deciziei de impunere din 28 iunie 2011 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița pentru o obligație fiscala însumând 4.752.226 lei, aferentă operațiunilor executate în perioada 01 ianuarie 2006 - 21 iunie 2011, din care TVA lunar 2.820.766 și majorări de întârziere 1.931.460 iei, sume stabilite prin raportul de inspecție fiscală întocmit la 28 iunie 2011 și înregistrat la D.G.F.P. Dâmbovița sub nr. 32063 din 28 iunie 2011. Conform art. 218 alin. (2) C. proc. fisc., „Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii”.

În aceste condiții, parcurgerea procedurii contestației administrative în reglementarea art. 205-218 C. proc. fisc. are caracterul unei proceduri administrative prealabile, obligatoriu de urmat anterior sesizării instanței de contencios administrativ cu acțiune în anularea actului administrativ-fiscal. În acest sens, este avută în vedere jurisprudența Curții Constituționale în care s-a reținut că dispozițiile C. proc. fisc. referitoare la „Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale” reglementează proceduri de recurs administrativ, prin care se lasă posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate sau organelor superioare acestora de a reveni asupra măsurilor luate sau de a le redimensiona în limitele prevăzute de lege, iar actele de soluționare de către organele administrative a contestațiilor, respectiv a reclamațiilor formulate potrivit dispozițiilor C. proc.

fisc., sunt acte administrative supuse cenzurii instanței de judecată, motiv pentru care nu se poate reține încălcarea dreptului de acces liber la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție (Decizia Curții Constituționale nr. 409 din 12 octombrie 2004, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 1.063 din 16 noiembrie 2004). Cu referire la susținerile recurentei privind intervalul de timp scurs între data introducerii contestației administrative și data soluționării acesteia, Înalta Curte reține că întârzierea în soluționarea contestației nu este de natură a lipsi de eficiență prevederile citate și a considera că este facultativă definitivarea procedurii administrative de contestare a actului administrativ-fiscal (decizia de impunere), anterior introducerii acțiunii la instanța de contencios administrativ.

În funcție de conduita instituției administrative, persoana vătămată are la dispoziție remedii administrative și judiciare, înainte de a proceda la introducerea acțiunii în anularea deciziei de impunere. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.A. Municipal Construct.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.A. Municipal Construct împotriva Sentinței nr. 10 din 16 ianuarie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 martie 2013.