ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3109/2013

Asupra cererii de recurs de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.A. Municipal Construct a

formulat contestație administrativ-fiscală împotriva Deciziei de impunere din

28 iunie 2011 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița pentru

o obligație fiscala însumând 4.752.226 lei, aferentă operațiunilor executate în

perioada 01 ianuarie 2006 - 21 iunie 2011, din care TVA lunar 2.820.766 și

majorări de întârziere 1.931.460 iei, sume stabilite prin raportul de inspecție

fiscală întocmit la 28 iunie 2011 și înregistrat la D.G.F.P. Dâmbovița din 28

iunie 2011.

instanțe

Prin sentința nr. 10

din 16 ianuarie 2012, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a hotărât următoarele:

- a respins cererea

de suspendare a cauzei până la soluționarea contestației formulată de D.G.F.P.

Dâmbovița, ca neîntemeiată;

- a admis excepția

prematurității acțiunii invocată din oficiu;

- a respins acțiunea

formulată, potrivit Legii contenciosului administrativ, de reclamantă, ca fiind

prematur introdusă.

Pentru pronunța

această hotărâre, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Obiectul acțiunii îl

reprezintă contestația împotriva Deciziei de impunere emisă de D.G.F.P.

Dâmbovița pentru o obligație fiscală în sumă de 4.752.222 lei stabilită în

sarcina reclamantei, în temeiul art. 205 C. proc. fisc.

Pârâta a formulat

contestație la data de 19 iulie 2011 la Ministerul Finanțelor Publice -

Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, organ competent să o

soluționeze, iar, până la data pronunțării hotărârii, contestația nu a fost

soluționată.

Potrivit art. 218 alin.

(2) C. proc. fisc. deciziile emise în soluționarea contestațiilor de către

organele fiscale pot fi atacate de contestator la instanța judecătorească de

contencios administrativ competentă.

În privința cererii

de suspendare a cauzei formulată de pârâtă, până la soluționarea contestației,

Curtea de apel a reținut că nu sunt incidente prevederile art. 244 C. proc.

civ., deoarece nu se poate pune problema existenței sau neexistenței unui drept

ce face obiectul altei judecăți, fiind în fapt vorba despre o procedură prealabilă

administrativă.

exercitată

Împotriva sentinței nr.

10 din 16 ianuarie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta S.A. Municipal

Construct, fără a-și încadra expres criticile în motivele prevăzute de art. 304

C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă

invocă încălcarea

dreptului de acces la justiție consacrat de art. 6 din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de art. 21 alin. (1)

și (2) din Constituție, arătând că, în condițiile în care Codul de procedură

fiscală nu prevede expres un termen pentru soluționarea contestației

administrative, contestația administrativă se soluționează în termen de 30 de

zile de la data înregistrării conform art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002

privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, iar, în speță,

au trecut 7 luni de la înregistrarea contestației.

Totodată, recurenta

arată că, potrivit art. 1, art. 8 și art. 11 lit. c) din Legea nr. 554/2004,

acțiunea în contencios administrativ poate fi introdusă în termen de 6 luni de

la data expirării termenului legal de soluționare a contestației

administrative.

II. Considerentele

Înaltei Curți

Examinând cauza, prin

prisma criticilor formulate de recurentă, în raport cu prevederile art. 304 și art.

304

1

C. proc. civ. și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte

constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în

continuare.

Reclamanta a învestit

instanța de contencios administrativ cu o acțiune în anularea Deciziei de

impunere din 28 iunie 2011 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice

Dâmbovița pentru o obligație fiscala însumând 4.752.226 lei, aferentă

operațiunilor executate în perioada 01 ianuarie 2006 - 21 iunie 2011, din care

TVA lunar 2.820.766 și majorări de întârziere 1.931.460 iei, sume stabilite

prin raportul de inspecție fiscală întocmit la 28 iunie 2011 și înregistrat la

D.G.F.P. Dâmbovița sub nr. 32063 din 28 iunie 2011.

Conform art. 218 alin.

(2) C. proc. fisc., „Deciziile emise în soluționarea

contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele

introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la

instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile

legii”.

În aceste condiții,

parcurgerea procedurii contestației administrative în reglementarea art. 205-218

C. proc. fisc. are caracterul unei proceduri administrative prealabile,

obligatoriu de urmat anterior sesizării instanței de contencios administrativ

cu acțiune în anularea actului administrativ-fiscal.

În acest sens, este

avută în vedere jurisprudența Curții Constituționale în care s-a reținut că

dispozițiile C. proc. fisc. referitoare la „Soluționarea contestațiilor

formulate împotriva actelor administrative fiscale”

reglementează

proceduri de recurs administrativ, prin care se lasă posibilitatea organelor

care au emis actele administrative atacate sau organelor superioare acestora de

a reveni asupra măsurilor luate sau de a le redimensiona în limitele prevăzute

de lege, iar actele de soluționare de către organele administrative a

contestațiilor, respectiv a reclamațiilor formulate potrivit dispozițiilor C.

proc. fisc., sunt acte administrative supuse cenzurii instanței de judecată,

motiv pentru care nu se poate reține încălcarea dreptului de

acces liber

la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție (Decizia Curții

Constituționale nr. 409 din 12 octombrie 2004, publicată în M.

Of. al României, Partea I, nr. 1.063 din 16 noiembrie 2004).

Cu referire la

susținerile recurentei privind intervalul de timp scurs între data introducerii

contestației administrative și data soluționării acesteia, Înalta Curte reține

că

întârzierea în soluționarea contestației nu este

de natură a lipsi de eficiență prevederile citate și a considera că este

facultativă definitivarea procedurii administrative de contestare a actului

administrativ-fiscal (decizia de impunere), anterior introducerii acțiunii la

instanța de contencios administrativ. În funcție de conduita instituției

administrative, persoana vătămată are la dispoziție remedii administrative și judiciare,

înainte de a proceda la introducerea acțiunii în anularea deciziei de impunere.

Pentru

considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art.

312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta S.A. Municipal Construct.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de S.A. Municipal Construct împotriva Sentinței nr. 10 din 16 ianuarie

2012 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 8 martie 2013.