ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 265/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, Înalta Curte constată următoarele:

instanțe

Prin sentința nr. 174 din data de 10 iulie 2013,

Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC M.C. SA, în contradictoriu

cu pârâții M.F.P. - A.N.A.F. și D.G.F.P. Dâmbovița și, pe cale de consecință, a

dispus anularea Deciziei de impunere nr. F/DB/840 din 28 iunie 2011 emisă de D.G.F.P.

Dâmbovița (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „D.G.F.P.

Dâmbovița”) și anularea Deciziei nr. 151 din 29 martie 2012 emisă de M.F.P.-A.N.A.F.-D.G.S.C.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut următoarele:

În baza R.I.F. nr. F/DB/532

din 28 iunie 2011 întocmit de D.G.F.P. Dâmbovița a fost emisă Decizia de impunere

nr. F/DB/840 din 28 iunie 2011, fiind impusă D.C.E.G. Târgoviște suma de 4.752.226

lei, reprezentând T.V.A. în sumă de 2.820.766 lei și 1931.460 lei majorări de

întârziere aferente T.V.A.

Prin Hotărârea Consiliului

Local al Municipiului Târgoviște nr. 246 din 22 decembrie 1998, s-a procedat la

reorganizarea și la restructurarea R.A.G.C. Târgoviște începând cu data de 1

ianuarie 1999, astfel că, potrivit art. 4 din această hotărâre, toate lucrările

de investiții contractate de D.C.M., se vor executa în continuare de direcția

nou creată în cadrul Primăriei, cu respectarea prevederilor contractuale.

Potrivit

Regulamentului de organizare și funcționare a D.C.E.G. Târgoviște, aprobat prin

Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Târgoviște nr. 113 din 24 aprilie 2003,

D.C.E.G. este parte componentă a Primăriei Târgoviște cu statut juridic propriu

conform Hotărârii Consiliului Local nr. 264/11/12/1998.

Prin Hotărârea

Consiliului Local al Municipiului Târgoviște nr. 29 din 31 ianuarie 2011, a fost

aprobată înființarea SC M.C. SA Potrivit art. 8 și 9 din această hotărâre, SC M.C.

SA este succesorul universal al D.C.E.G. și continuă derularea tuturor contractelor

și litigiilor acestora, având calitatea de creditor sau debitor, după caz,

precum și calitate procesuală pasivă sau activă, după caz.

SC M.C. SA preia

toate drepturile și obligațiile ce decurg din raporturile juridice ale D.C.E.G.

Târgoviște cu terții, inclusiv cele decurgând din raporturile juridice fiscale,

în măsura în care, până la data preluării acestora, potrivit reglementărilor

legale sau contractuale, acestea nu se sting.

Așadar, potrivit hotărârilor

și regulamentelor sus-menționate, D.C.E.G. nu este persoană juridică,

funcționând în cadrul Primăriei Municipale, ca o direcție de specialitate, nefiind

persoană juridică, în sensul Decretului nr. 31/1954.

Potrivit art. 127 alin.

(4) din C. fisc., Primăria Târgoviște nu este persoană impozabilă pentru

lucrările edilitar gospodărești executate prin D.C.E.G., fiind considerată

activitate desfășurată în calitate de autoritate publică.

Chiar M.F.P., prin

adresa din 20 decembrie 2005, a comunicat reclamantei că, având în vedere dispozițiile

art. 127 alin. (4) din C. fisc., „Primăria Târgoviște nu este persoană

impozabilă pentru lucrările edilitar gospodărești executate prin Direcția

Construcții edilitar gospodărești fără personalitate juridică, fiind considerată

activitate desfășurată în calitate de autoritate publică”, interpretare corect

însușită și de expertul contabil judiciar desemnat în cauză.

Conform raportului de

expertiză efectuat în cauză, pentru activitatea de prestări servicii constând

în operațiuni pentru care avea calitatea de persoană impozabilă (cea prestată

către terți purtătoare de T.V.A.), calculul T.V.A. a fost corect determinat, T.V.A.-ul

fiind declarat și plătit în termen legal.

Fără îndoială, SC

M.C. SA este persoană juridică, însă, imputația respectivă provine anterior

datei înființării acesteia, fiind succesorul universal al D.C.E.G., aceasta din

urmă neavând personalitate juridică în sensul legii.

exercitată

Împotriva sentinței

pronunțate de Curtea de apel, a declarat recurs reclamanta A.N.A.F., în temeiul

art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În esență, în raport

cu actele reținute și de prima instanță, recurenta-pârâtă susține că SC M.C. SA

este succesoarea universală a D.C.E.G. și continuă derularea tuturor

contractelor și litigiilor acesteia, inclusiv de natură fiscală, iar, atât la

data demarării inspecției fiscale, cât și pe perioada supusă controlului, aceasta

a funcționat sub această denumire.

Recurenta-pârâtă

susține că instanța

de fond a înlăturat fără nicio motivare apărările sale referitoare la

legalitatea și temeinicia sumelor stabilite prin decizia de impunere

contestată. În acest sens, recurenta-pârâtă reia apărările formulate în fața

instanței de fond, arătând, în esență, că pentru lucrările efectuate în

perioada ianuarie 2006 - februarie 2011 (lucrări de construcție, întreținere și

reparații către diverși beneficiari), reclamanta a înregistrat profit,

respectiv valoare adăugată și a solicitat și a obținut codul de înregistrare în

scopuri de T.V.A. începând cu data de 4 noiembrie 1999, fiind persoană

impozabilă din punct de vedere al T.V.A., conform art. 127 alin. (1) și (2) din

C. fisc.. Pentru aceste motive, a fost stabilită T.V.A. suplimentar în

cuantumul prevăzut în decizia de impunere, având în vedere că, în sensul

dispozițiilor menționate, a obținut venituri cu caracter de continuitate din

desfășurarea unor activități economice, devenind persoană impozabilă din

perspectiva T.V.A.

Înaltei Curți

Examinând cauza, prin

prisma motivelor invocate de recurenta-pârâtă, în raport cu art. 304 pct. 9 și art.

304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat

pentru considerentele arătate în continuare.

În cauză, reclamanta

SC M.C. SA a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune în

anulare care vizează, în principal, Decizia de impunere nr. F/DB/840 din 28

iunie 2011, D.G.F.P. Dâmbovița, prin care a fost stabilită în sarcina D.C.E.G.

obligații fiscale suplimentare de plată reprezentând T.V.A. în sumă de

2.820.766 lei și majorări de întârziere în sumă de 1.931.460 lei pentru

operațiuni desfășurate cu instituții publice efectuate în perioada 01 ianuarie 2006-28

februarie 2011.

Se constată că,

într-adevăr, prin decizia de impunere de impunere au fost stabilite obligațiile

fiscale suplimentare reprezentând T.V.A. în sarcina D.C.E.G. Târgoviște,

antecesoarea reclamantei din prezenta cauză, SC M.C. SA.

Cu referire la

calitatea D.C.E.G. de persoană impozabilă din punct de vedere al T.V.A., chiar M.F.P.,

prin adresa din 20 decembrie 2005, reținută și de prima instanță, a comunicat

faptul că, „având în vedere prevederile art. 127 alin. (4) din C. fisc.,

Primăria Târgoviște nu este persoană impozabilă pentru lucrările edilitar

gospodărești executate prin D.C.E.G. fără personalitate juridică, fiind considerată

activitate desfășurată în calitate de autoritate publică”, „nu se înregistrează

ca plătitor de T.V.A. și nu are dreptul de deducere a T.V.A. pentru achizițiile

de bunuri și/sau servicii efectuate în scopul realizării acestor lucrări”.

Or, atâta timp cât

dreptul de deducere este un drept corelativ obligației de colectare,

înregistrare și virare la bugetul de stat a T.V.A., îndrumarea dată de organul

de specialitate al administrației publice centrale, care are rolul

de control al aplicării unitare și respectării

reglementărilor legale în domeniul său de activitate, precum și al funcționării

instituțiilor care își desfășoară activitatea în subordinea sau sub autoritatea

sa, privită prin prisma principiului coerenței, stabilității și

predictibilității în domeniul finanțelor publice pe termen mediu, conferă

consistență concluziei că în mod corect entitatea verificată nu a procedat la

colectarea, înregistrarea și virarea T.V.A., operațiune care ar fi avut drept

consecință atât obligația fiscală de plată a T.V.A. (stabilită prin decizia de

impunere contestată), cât și exercitarea dreptului de deducere a T.V.A., a

cărui legalitate este, însă, infirmată prin adresa menționată. Per a contrario,

inexistența dreptului de deducere a T.V.A. confirmă lipsa de temei legal a

impunerii obligației fiscale corelative de plată a T.V.A.

Fiind

necontestat faptul că D.C.E.G., în perioada supusă controlului, a funcționat ca

entitate fără personalitate juridică, parte componentă a Primăriei Târgoviște

(conform Regulamentului de organizare și funcționare - filele 54-62 la dosarul

de fond), rezultă că sunt aplicabile prevederile art. 127 alin. (4) din C.

fisc., indicate de M.F.P. în adresa susmenționată, conform cărora „Instituțiile

publice nu sunt persoane impozabile pentru activitățile care sunt desfășurate

în calitate de autorități publice, chiar dacă pentru desfășurarea acestor

activități se percep cotizații, onorarii, redevențe, taxe sau alte plăți, cu

excepția acelor activități care ar produce distorsiuni concurențiale dacă

instituțiile publice ar fi tratate ca persoane neimpozabile, precum și a celor

prevăzute la alin. (5) și (6)”.

Astfel fiind, prima

instanță cu just temei a dispus anularea actelor administrativ-fiscale

contestate, întrucât, chiar dacă intimata-reclamantă SC M.C. SA este succesorul

universal al D.C.E.G. și continuă derularea tuturor contractelor și litigiilor acestora,

având calitatea de creditor sau debitor, după caz, precum și calitate

procesuală pasivă sau activă, după caz, atâta timp cât D.C.E.G. nu are calitate

de persoană impozabilă din punct de vedere al T.V.A., este lipsită de temei

legal impunerea stabilită prin decizia de impunere.

Având în

vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, neexistând motive de reformare

a hotărârii atacate, în sensul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art.

304 sau art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de A.N.A.F., împotriva sentinței nr. 174 din 10 iulie 2013 a Curții de

Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 22 ianuarie 2014.