ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1600/2017

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin Cererea înregistrată sub nr. x/284/2014 pe rolul Tribunalului Ilfov, secția civilă, ca urmare a declinărilor succesive de la Judecătoria Răcari și Tribunalul Dâmbovița, reclamanta D.G.F.P. Ploiești - A.J.F.P. Dâmbovița a formulat acțiune pauliană, în contradictoriu cu pârâții A., B. și C., prin care a solicitat să se dispună revocarea (desființarea) Contractului de donație autentificat din 26 iunie 2014 de B.N.P. D.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, la data de 18 martie 2014 sub nr. x a fost înregistrată la E., Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii din 17 martie 2014, transmisă de către organele de control ale A.J.F.P. Dâmbovița - Serviciul Inspecție Fiscală persoane fizice, prin care au fost stabilite obligațiile de plată în sumă de 4.251.828 RON, prin Actul administrativ fiscal din 17 martie 2014 în sarcina debitorului A. Totodată, s-a mai reținut că inspecția fiscală s-a desfășurat în perioada 11 - 17 martie 2014, fiind încheiat Raportul de Inspecție Fiscală din 17 martie 2014.

Prin Sentința civilă nr. 460 din 24 februarie 2016, Tribunalul Ilfov, secția civilă, în Dosarul nr. x/93/2015, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta D.G.R.F.P. Ploiești prin A.J.F.P. Dâmbovița.

În motivarea sentinței, Tribunalul Ilfov a reținut că, la data de 17 martie 2014, a fost întocmit de către reclamantă raportul de inspecție fiscală încheiat la persoana fizică neautorizată A., prin care s-a constatat existența unei obligații de plată a diferenței de TVA în sumă de 1.879.865 RON, sumă la care au fost calculate accesorii în cuantum de 2.371.963 RON, din care 2.089.983 RON dobânzi de întârziere și 281.980 RON penalități de întârziere.

În plus, Tribunalul Ilfov a constatat că, prin Sentința civilă nr. 143 din 12 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost anulată Decizia de impunere pentru obligațiile fiscale suplimentare de plată din 17 martie 2014, emisă de A.J.F.P. Dâmbovița, în baza Raportului de inspecție fiscală din 17 martie 2014, în ceea ce privește obligațiile fiscale de plată reprezentând TVA și accesorii care depășesc valoarea totală de 21.976 RON. În consecință, s-a apreciat că nu mai subzistă temeiul în baza căruia reclamanta a solicitat anularea contractului de donație.

Împotriva acestei decizii, reclamanta D.G.R.F.P. Ploiești prin A.J.F.P. Dâmbovița a formulat apel.

Prin Încheierea din 12 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus suspendarea judecării apelului formulat de reclamantă, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/42/2014 al Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În motivarea acestei încheieri de suspendare, Curtea de Apel București a reținut că soluția adoptată prin sentința apelată este fundamentată pe hotărârea ce a fost pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. x/42/2014, iar această hotărâre nu are caracter definitiv, precum și faptul că în litigiul ce formează obiectul respectivului dosar se analizează însăși existența și întinderea creanței pe care apelanta-reclamantă și-a fundamentat acțiunea. În consecință, instanța a apreciat că justa soluționare a Dosarului nr. x/93/2015 depinde de stabilirea, în litigiul ce formează obiectul Dosarului nr. x/42/2014, a dreptului de creanță pretins de reclamantă, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute la art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

La data de 14 octombrie 2016, recurenta-reclamantă D.G.R.F.P. Ploiești prin A.J.F.P. Dâmbovița a formulat recurs împotriva încheierii de suspendare.

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta a precizat că instanța de apel a dispus în mod eronat suspendarea cauzei având în vedere că soluția ce se va pronunța în Dosarul nr. x/93/2015 al Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, nu depinde de soluția ce se va pronunța în Dosarul nr. x/42/2014 aflat în prezent pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Recurenta a mai susținut că acțiunea pauliană pe care a promovat-o are la bază prejudiciul stabilit de organele de inspecție fiscală și evidențiat în Raportul de inspecție fiscală din 17 martie 2014.

În plus, s-a arătat că în cadrul Dosarului nr. x/42/2014 pârâtul a solicitat anularea acestui raport de inspecție fiscală, dosar care a fost soluționat în mod definitiv prin Decizia nr. 1.864 din 9 iunie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

În consecință, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului și repunerea cauzei pe rol în vederea continuării judecății, susținând că instanța de judecată s-a pronunțat definitiv prin respingerea contestației administrativ fiscale formulată de C., reținerile din cuprinsul Raportului de inspecție fiscală din 17 martie 2014 rămânând valabile.

Intimații-pârâți nu au depus întâmpinare.

Prin raportul întocmit la data de 22 martie 2017, asupra admisibilității în principiu a recursului declarat de reclamanta D.G.R.F.P. Ploiești prin A.J.F.P. Dâmbovița împotriva Încheierii din 12 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a constatat îndeplinirea cerințelor de formă prevăzute sub sancțiunea nulității, conform art. 486 alin. (1), lit. a)-e) C. proc. civ. Totodată, magistratul-asistent raportor a apreciat că recursul este admisibil în principiu.

Prin Încheierea din 4 aprilie 2017, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu mențiunea că părțile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare. Deși au fost încunoștințate în acest sens, părțile nu au înțeles să-și exercite acest drept.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Încheierea din 20 iunie 2017, a admis în principiu recursul și a acordat termen pentru judecarea căii extraordinare de atac la data de 7 noiembrie 2017.

Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate și a actelor dosarului, Înalta Curte a constatat că recursul nu este fondat, pentru argumentele ce se vor arăta în continuare:

Critica recurentei-reclamante vizează, în esență, faptul că, în speță, Curtea de Apel București, prin Încheierea din 12 septembrie 2016 în mod greșit a dispus suspendarea judecării cauzei, conform art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât, în opinia sa, soluționarea litigiului ce formează obiectul Dosarului nr. x/93/2015 nu depinde de soluția ce se va pronunța în Dosarul nr. x/42/2014 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte reține că, suspendarea legală prevăzută de art. 413 C. proc. civ. reprezintă un incident ivit în derularea activității de judecată de natură a temporiza curgerea firească a activității de judecată care trebuie să se caracterizeze prin continuitate; ea poate interveni în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, având însă un caracter facultativ.

Prin urmare, instanța sesizată cu soluționarea unei astfel de cereri, chiar dacă va constata îndeplinirea cerințelor normei, are puterea de apreciere asupra utilității (chiar a necesității), dar și asupra oportunității măsurii în ansamblul raporturilor juridice dintre părți, astfel încât măsura să nu permită concluzia unui abuz de drept procesual al părții care o invocă.

Suspendarea reglementată de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. implică cercetarea următoarelor cerințe legale: dezlegarea pricinii cu care este învestită instanța în fața căreia se invocă acest incident să depindă în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept ce face obiectul unei alte judecăți.

Aplicând aceste criterii legale la speța dedusă judecății, rezultă că instanța a reținut legal că modul de judecată a apelului depinde de soluționarea recursului declarat de recurenta D.G.R.F.P. Ploiești prin A.J.F.P. Dâmbovița împotriva Sentinței nr. 143 din 12 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/42/2014.

Cu alte cuvinte, Curtea de Apel a considerat, în aplicarea art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., că este cel puțin inoportună soluționarea pricinii cu care este învestită (aflată în etapa procesuală a apelului) și că aceasta depinde de soluționarea prioritară a recursului ce formează obiectul Dosarului nr. x/42/2014. În consecință, s-a reținut că decizia pe care o va pronunța Curtea de Apel București, în apel, depinde de judecarea definitivă a celuilalt proces aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, având în vedere că în ambele dosare se analizează existența și întinderea creanței pe care reclamanta și-a fundamentat acțiunea ce formează obiectul Dosarului nr. x/93/2015.

În Dosarul nr. x/42/2014, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost învestită cu acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele M.F.P. - A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Ploiești și A.J.F.P. Dâmbovița, în temeiul dispozițiilor art. 218 C. proc. fisc. , prin care s-a solicitat anularea Deciziei de soluționare a contestației din 12 august 2014 a D.G.R.F.P. Ploiești prin Biroul de soluționare a contestațiilor, anularea Deciziei de impunere emisă de A.J.F.P. Dâmbovița/Activitatea de inspecție fiscală în sumă de 1.879.865 RON TVA, din care 2.089.983 RON dobânzi și 281.980 RON reprezentând penalități de întârziere și Anularea Raportului de inspecție fiscală (RIF) din 17 martie 2014 emis de aceeași autoritate.

Prin Sentința nr. 143 din 12 iunie 2015, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele M.F.P. - A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Ploiești și A.J.F.P. Dâmbovița și, în consecință, a anulat în parte Decizia de soluționare a contestației din 12 august 2014.

Totodată, a fost admisă în parte contestația formulată de reclamant, fiind anulată în parte Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată din 17 martie 2014 emisă de A.J.F.P. Dâmbovița, în baza Raportului de inspecție fiscală F-DB din 17 martie 2014, în ceea ce privește obligațiile de plată fiscale reprezentând TVA și accesorii care depășesc valoarea totală de 21.976 RON.

Prin aceeași sentință, au fost menținute actele administrativ fiscale mai sus menționate pentru obligațiile de plată fiscale reprezentând TVA și accesorii stabilite în sarcina reclamantului în valoare totală de 21.976 RON.

În Dosarul nr. x/93/2015, în care s-a dispus măsura suspendării, reclamanta a solicitat revocarea pauliană a unui contract de donație, cu scopul ca bunurile să se întoarcă în patrimoniul pârâților, pentru a forma obiectul executării silite, în vederea recuperării unei creanțe fiscale în cuantum de 1.879.865 RON, născută în temeiul actului administrativ fiscal din 17 martie 2014.

Analizând cele două acțiuni în comparație, Înalta Curte constată că raționamentul Curții de Apel București de a suspenda judecarea apelului este corect, în speță fiind întrunite condițiilor prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere că ambele litigii vizează aceeași creanță în sumă de 1.879.865 RON, pretinsă de reclamantă, prin raportare la Decizia de impunere privind taxa pe valoare adăugată și alte obligații fiscale și Raportul de Inspecție Fiscală din 17 martie 2014.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că încheierea recurată este legală, motiv pentru care va respinge recursul, în aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta D.G.R.F.P. Ploiești prin A.J.F.P. Dâmbovița împotriva Încheierii din 12 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2017.

Procesat de GGC - N