ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1816/2022

Ședința publică din data de 6 octombrie 2022

Deliberând, asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la 3 noiembrie 2021, contestatoarea Curtea de Apel Iași a solicitat, în contradictoriu cu intimații A., Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea procesului-verbal de constatare din 8 octombrie 2021 și a încheierii din 11 octombrie 2021, emise de Biroul executorilor judecătorești "B." în dosarul nr. x/2020.

În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 712 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 2243 din 9 martie 2022, Judecătoria Iași, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamț.

În motivare, prima instanță sesizată a reținut că regula de competență prevăzută de art. 127 alin. (1) C. proc. civ. este una de ordine publică, aplicându-se cu prioritate față de dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

De asemenea, instanța a mai notat că dispozițiile art. 127 derogă inclusiv de la competența teritorială exclusivă, luând în considerare scopul reglementării, și anume asigurarea judecății în deplină imparțialitate.

Astfel, raportat la împrejurarea că în cauză este contestator Curtea de Apel Iași, s-a apreciat că sunt aplicabile prevederile art. 127 alin. (1) raportat la art. 127 alin. (2)

1

C. proc. civ., reținându-se totodată că încuviințarea executării silite de către Judecătoria Iași nu poate prima.

Prin sentința civilă nr. 3208 din 9 septembrie 2022, Judecătoria Piatra-Neamț, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat în favoarea Judecătoriei Iași competența de soluționare a cauzei și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului instanței supreme în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că sunt aplicabile prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 20/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Contrar celor reținute de prima instanță sesizată, Judecătoria Piatra-Neamț a apreciat că dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu au prioritate, deși au caracter de ordine publică.

Astfel, a constatat că executarea silită în cadrul dosarului nr. x/2020 al Biroului executorilor judecătorești "B." a fost încuviințată prin decizia nr. 2393 din 26 noiembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2020, prin care a fost admis apelul declarat împotriva încheierii nr. 2514/CS din 8 septembrie 2020 a Judecătoriei Iași, această din urmă instanță fiind instanța de executare.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competență privește contestația la executare formulată de contestatoarea Curtea de Apel Iași în contradictoriu cu intimații A., Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Conflictul negativ de competență este generat de modul de aplicare a dispozițiilor art. 651 alin. (1) prin raportare la 127 alin. (1) C. proc. civ., pentru a determina instanța competentă să soluționeze contestația la executare, față de calitatea Curții de Apel Iași de contestator.

Înalta Curte reține că, în conformitate cu prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare.

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

De asemenea, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

În cauză, încuviințarea executării silite a fost dispusă prin decizia nr. 2393 din 26 noiembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2020, prin care a fost admis apelul declarat împotriva încheierii nr. 2514/CS din 8 septembrie 2020 a Judecătoriei Iași.

Prin urmare, din perspectiva exigențelor art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ. odată ce instanța de executare a fost stabilită ca fiind Judecătoria Iași, acesteia îi revine competența soluționării contestației la executare.

În sprijinul raționamentului expus sunt și statuările Înaltei Curți de Casație și Justiție din decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată în recurs în interesul legii, în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, în sensul că, "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Astfel, în motivarea deciziei menționate, s-a reținut principiul unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

Cum principiul unicității instanței de executare reclamă observarea regulilor de determinare a competenței teritoriale a instanței care încuviințează executarea, cu luarea în considerare a tuturor aspectelor relevante din această perspectivă, inclusiv acela care se circumscrie incidenței art. 127 C. proc. civ., încă din această fază, Înalta Curte reține că stabilirea instanței competente în vederea soluționării oricăror incidente ce se pot ivi în procedura de executare silită, inclusiv cu referire la dispozițiile art. 127 C. proc. civ., s-a realizat la momentul învestirii Judecătoriei Iași cu soluționarea cererii de încuviințare a executării silite.

Față de statuările obligatorii din Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, instanța de executare la care se referă prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. este Judecătoria Iași.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea dedusă judecății este Judecătoria Iași, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 octombrie 2022.