ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1051/2022

Ședința publică din data de 12 mai 2022

Deliberând, asupra cauzei constată următoarele:

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la 21 aprilie 2021, sub nr. x/2021, contestatorul Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. și M., a solicitat anularea încheierii nr. 7374/CS din 24 iulie 2020 pronunțată de Judecătoria Iași, a încheierii nr. 823/T/2020 din 6 aprilie 2021, a somațiilor din 6 aprilie 2021 și a raportului de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expert N., acte din dosarul de executare silită nr. x/2020 de pe rolul B.E.J.A. O.. Se asemenea, a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare formulate.

Prin sentința civilă nr. 7580 din 29 iunie 2021, Judecătoria Iași a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamț, reținând că Tribunalul Iași este contestatorul-debitor, instanța ierarhic superioară Judecătoriei Iași ce este instanța de executare potrivit dispozițiilor art. 651 C. proc. civ. În consecință, a apreciat că devin incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) raportat la alin. (2)

1

C. proc. civ., care sunt imperative, în sensul că se interzice contestatorului, instanță ierarhic superioară instanței competente (Judecătoria Iași) să introducă contestația la executare la această instanță."

Prin sentința civilă nr. 2988 din 5 octombrie 2021, Judecătoria Neamț a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Piatra-Neamț, invocată din oficiu, și a declinat în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București competența de soluționare a contestației la executare formulate de contestatorul Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimații M., K., H., D., G., A., J., I., B., C., L., F., E..

În considerente, instanța a reținut că debitori, potrivit titlului executoriu invocat de creditoare, sunt Tribunalul Iași, Ministerul Justiției și Curtea de Apel Iași.

Fiind mai mulți debitori, se aplică regula de drept comun stabilită de art. 112 din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia; în cazul în care printre pârâți sunt și obligați accesoriu, cererea se introduce la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali."

Coroborând cele două texte legale, prezenta instanță reține că Tribunalul Iași nu se poate prevala de dispozițiile art. 127 din C. proc. civ. pentru a alege o altă instanță decât aceea determinată de sediul debitorilor în cauză, ci acesta este obligat să se adreseze instanței de la sediul debitorului Ministrul Justiției, cu atât mai mult cu cât acesta este obligat în calitate de ordonator principal de credite, iar ceilalți doi debitori în calitate de ordonatori secundari și terțiari de credite.

III. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 5 București:

Prin sentința civilă nr. 2612 din 25 martie 2022, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare cererii de chemare în judecată formulată de contestatorul Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamț.

Constatând ivit un conflict negativ de competență, a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În considerente a reținut că Judecătoria Iași a fost instanța sesizată cu soluționarea prezentei cauze, astfel încât Judecătoria Piatra-Neamț, prin aplicarea prevederilor imperative ale art. 127 alin. (1) C. proc. civ., ca instanță aflată în circumscripția unei curți de apel învecinate (Curtea de Apel Bacău) cu curtea de apel în a cărei rază teritorială se află instanța care ar fi fost competentă (Curte de apel Iași), a devenit unica instanță de executare competentă exclusiv să o judece. Cum prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. sunt clare sub aspectul determinării instanței competente, a constatat că Judecătoria Sectorului 5 București nu este o instanța din circumscripția unei curți de apel învecinate cu Curtea de Apel Iași.

Prin urmare, având în vedere și Decizia nr. 20/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, precum și faptul că Judecătoria Piatra-Neamț este instanță de executare, Judecătoria Sectorului 5 București a reținut că devine irelevant sediul debitorului Ministerul Justiției.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competență privește contestația la executare formulată de debitorul Tribunalul Iași în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. și M..

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) și (3) din același act normativ.

Contestația la executare se introduce la instanța de executare, astfel cum stipulează prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ.

Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

În conformitate cu alin. (3) al aceluiași text de lege, instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Rezultă că în cazul contestației la executare competența este exclusivă, o astfel de cerere adresându-se judecătoriei în cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, dacă nu există reglementări derogatorii. Astfel, sub aspectul criteriului teritorial, competența instanței de executare este una exclusivă, fiind reglementată prin norme de ordine publică, de la care părțile nu pot deroga.

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință, s-a stabilit că: în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Deși executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare, conform art. 622 alin. (2) C. proc. civ., prin cererea formulată de creditor, totuși, încuviințarea executării silite este procedura care marchează trecerea acestei etape a procesului civil într-o nouă fază, aceea a efectuării actelor de executare în condițiile în care niciun act de executare nu poate fi înfăptuit decât după obținerea încuviințării. Drept urmare, elementul care condiționează sine qua non întreaga fază procesuală execuțională este procedura încuviințării executării silite.

Din momentul încuviințării executării silite este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport de criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

În cauză, încuviințarea executării silite a fost dispusă prin încheierea nr. 7374/CS din 24 iulie 2020 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. x/2020.

Pe cale de consecință, ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale, astfel încât, exceptând derogările anume prevăzute, toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare.

Atâta timp cât a fost încuviințată executarea silită de către o anumită instanță de judecată, aceasta din urmă devine instanță competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă, formulată de debitorul la care se referă titlul executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Cum în speță cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea nr. 7374/CS din 24 iulie 2020 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. x/2020, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare urmează a se stabili în favoarea judecătoriei care a încuviințat cererea de executare silită, ca instanță de executare.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 mai 2022.