ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 937/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 937/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Asupra conflictului negativ de competență de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamț, la data de 19 noiembrie 2019, sub nr. x/2020, petentul A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Neamț, a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție nr. x/05.11.2019.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Hotărârea Judecătoriei Piatra-Neamț, secția civilă
Prin sentința civilă nr. 1894 din 17 iulie 2020, Judecătoria Piatra-Neamț a admis excepția necompetenței sale teritoriale exclusive, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, reținând că, prin raportare la calitatea petentului de judecător în cadrul instanței superioare în grad față de Judecătoria Piatra-Neamț, anume în cadrul Tribunalului Neamț, sunt aplicabile dispozițile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., care instituie un caz un caz de competență teritorială exclusivă a instanței de judecată.
Instanța de declinare a menționat în considerentele sale că plângerea contravențională a fost repartizată spre soluționare acestui complet, compus din judecător stagiar, care nu a cunoscut între termenul de judecată din data de 22 mai 2020 și până la termenul din data de 3 iulie 2020 calitatea petentului de judecător în cadrul Tribunalului Neamț.
Totodată, a apreciat că acest complet poate fi imparțial în soluționarea cauzei, însă, pentru a garanta publicului o lipsă reală a părtinirii, se impune a se face aplicarea dispozițiilor naționale referitoare la invocarea și soluționarea excepției de necompetență (facultativă) - chiar în această etapă procesuală -, dispoziții care au ca scop remedierea unor situații în care ar fi pusă la îndoilă imparțialitatea instanței de judecată.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, secția civilă, la data de 24.09.2020, sub același număr de dosar.
2.2. Hotărârea Judecătoriei Iași, secția civilă
Prin sentința civilă nr. 10187 din 18 noiembrie 2020, Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra-Neamț, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că, față de obiectul acțiunii - plângere contravențională -, sunt incidente prevederile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, care instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția (fapta contravențională a fost săvârșită pe raza municipiului Piatra-Neamț, localitate aflată în jurisdicția Judecătoriei Piatra-Neamț) și de la care nu se poate deroga, dispoziția legală menționată constituind o normă atributivă de competență teritorială absolută, de ordine publică, în accepțiunea prevederilor art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.
Cu toate că Judecătoria Piatra-Neamț s-a declarat deja competentă să soluționeze litigiul, prin încheierea interlocutorie din 10 februarie 2020, a încălcat caracterul interlocutoriu al acestei încheieri, invocând excepția necompetenței teritoriale la termenul din data de 3 iulie 2020.
De asemenea, Judecătoria Piatra-Neamț nu a respectat dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., invocând excepția necompetenței la al treilea termen de judecată, după administrarea unor probe.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.
Argumente de fapt și de drept relevante
Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., forma în vigoare la data introducerii plângerii contravenționale - 19.11.2019, "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea."
Textul de lege reglementează un caz de competență facultativă pentru ipoteza în care judecătorul are calitatea de reclamant, norma interzicând sesizarea instanței competente, dacă aceasta este instanța inferioară celei la care acesta își desfășoară activitatea.
Aceste dispoziții au caracter special, derogatoriu și se aplică cu prioritate în domeniul competenței teritoriale atunci când reclamantul îndeplinește condițiile prevăzute în textul de lege enunțat.
Așadar, în analiza competenței instanței judecătorești la care trebuie introdusă cererea, în cazul în care calitatea de reclamant o are un judecător de la o instanță, nu trebuie să ne raportăm la dispozițiile de drept comun, ci la dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.
În cauză, petentul A., judecător în cadrul Tribunalului Neamț, a ales să învestească Judecătoria Piatra-Neamț cu soluționarea plângerii contravenționale formulate împotriva procesului-verbal de contravenție nr. x/05.11.2019, emis de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Neamț.
Judecătoria Piatra-Neamț a reținut corect incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., față de calitatea petentului de judecător la instanța superioară celei pe care a învestit-o și căreia i-ar fi revenit, potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, competența materială de a judeca plângerea contravențională formulată de petent, în raport cu locul săvârșirii faptei.
Astfel, având în vedere limitele impuse în art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., Judecătoria Piatra-Neamț a dispus în mod corect declinarea competenței teritoriale în favoarea Judecătoriei Iași, deoarece această instanță se află în circumscripția Curții de Apel Iași care se învecinează cu Curtea de Apel Bacău în a cărei circumscripție se află instanța în cadrul căreia își desfășoară activitatea petentul.
Cât privește invocarea art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, ca temei al declinării cauzei de la Judecătoria Iași la Judecătoria Piatra-Neamț, Înalta Curte reține că este adevărat că aceste dispoziții instituie un caz de competență teritorială exclusivă, însă, dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. instituie un caz de prorogare legală a competenței teritoriale după calitatea persoanei, derogând, în mod expres, de la normele ce stabilesc competența teritorială în mod uzual pentru cauzele având un anumit obiect, din rațiuni ce privesc asigurarea imparțialității judecătorului chemat să soluționeze cauza, rațiuni ce au prioritate, potrivit noii reglementări procedurale.
Împrejurarea că Judecătoria Piatra-Neamț s-a declarat deja competentă să soluționeze litigiul, prin încheierea interlocutorie din 10 februarie 2020, nu înlătură de la aplicare prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.. Rațiunea acestui text legal constă în asigurarea unei proceduri echitabile, în sensul că la judecarea unei pricini în care un judecător are calitate de reclamant să nu existe niciun element de natură a putea altera garanțiile de imparțialitate ce trebuie să însoțească orice procedură judiciară, ori de a crea vreo aparență de soluționare părtinitoare a cauzei.
În fine, deși este adevărată susținerea celei de a doua instanțe aflate în conflict, că Judecătoria Piatra-Neamț nu a respectat dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., invocând excepția necompetenței abia la al treilea termen de judecată, Înalta Curte constată că nici aceste argumente nu sunt apte să înlăture de la aplicare prederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât regulatorul de competență nu își propune sancționarea judecătorului cauzei, ci să stabilească instanța competentă în raport de obiectul litigiului și de dispozițiile legale incidente.
Cu toate că acest articol poartă denumirea marginală "competența facultativă", în realitate, dispozițiile acestui articol sunt imperative, textul de lege utilizând expresia "va sesiza".
Totodată, prin reglementarea acestui articol, legiuitorul nu a avut în vedere doar instanța de același grad cu cea la care funcționează reclamantul, ci a avut în vedere și posibilitatea exercitării căilor de atac, aceasta fiind rațiunea pentru care a făcut trimitere la circumscripția curții de apel în care se află instanța unde se introduce cererea.
Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A., pe intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Neamț și pe intervenientul B., în favoarea Judecătoriei Iași, secția civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 februarie 2021.