ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2379/2023

Ședința publică din data de 28 noiembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

I.1. Obiectul cauzei.

La data de 19 octombrie 2022 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, sub nr. de dosar x/2022, contestația la executare promovată de contestatorul Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimații Curtea de Apel Iași, Ministerul Justiției, A., B., C. și D., împotriva încheierii nr. 7522/CS/2021, a somației din data de 03.10.2022 și a tuturor actelor de executare din dosarul nr. x/2021 alin. Biroul Executorilor Judecătorești Asociați E., F. și G..

La termenul de judecată din data de 12.04.2023, instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Iași.

I.2. Hotărârile care au generat conflictul.

I.2.1. Prin sentința civilă nr. 3958/2023 din 12 aprilie 2023, Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 127 din C. proc. civ. și a reținut că, în cauza cu nr. x/2022, calitatea de contestator o deține Tribunalul Iași, instanța ierarhic superioară Judecătoriei Iași, astfel că excepția de necompetență este întemeiată.

Instanța a apreciat că, prin admiterea excepției, nu se încalcă cele statuate prin decizia nr. 20/2021 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, în condițiile în care, în această decizie, nu a fost analizată situația reglementată de art. 127 alin. (2) indice 1 raportat la alin. (1) din C. proc. civ., ci s-a stabilit instanța de executare competentă să soluționeze contestația la executare, în cazul în care există mai mulți debitori.

În consecință, instanța a admis excepția și a declinat competența de soluționare a contestației la executare către Judecătoriei Piatra Neamț, ca instanță judecătorească de același grad aflată în circumscripția Curții de Apel Bacău, învecinată cu Curtea de Apel Iași, în acord și cu solicitarea contestatoarei.

I.2.2. Prin sentința nr. 2442/2023 pronunțată la data de 20 septembrie 2023, Judecătoria Piatra Neamț a admis excepția necompetenței teritoriale, excepție invocată din oficiu de instanță, și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Iași, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., precum și Decizia nr. 20 din data de 27.09.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii și a conchis că, în cauza dedusă judecății, ca urmare a faptului că cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea din data de 17.08.2021 a Judecătoriei Iași, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare aparține judecătoriei care a încuviințat executarea silită, respectiv Judecătoriei Iași. Această apreciere dă eficiență principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, ca instanță de executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

Instanța a considerat că nu au prioritate dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., deși au caracter de ordine publică, întrucât trebuie să aibă prioritate necesitatea asigurării unicității instanței de executare, astfel încât toate incidentele care pot apărea pe parcursul derulării executării silite să primească o singură soluție, mai ales în cazul în care executarea silită este pornită față de mai mulți debitori.

Judecătoria a reținut că stabilirea instanței competente în vederea soluționării oricăror incidente ce se pot ivi în procedura de executare silită, inclusiv cu referire la dispozițiile art. 127 din C. proc. civ., s-a realizat la momentul învestirii Judecătoriei Iași cu soluționarea cererii de încuviințare a executării silite. Or, ca urmare a încheierii de încuviințare a executării silite, Judecătoria Iași rămâne competentă să soluționeze orice alte incidente care se pot ivi în procedura executării silite.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență.

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În speță, Înalta Curte constată că instanțele aflate în conflict au stabilit în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei.

Astfel, Judecătoria Iași a reținut că principiul unicității instanței de executare nu poate fi aplicabil, având prioritate normele imperative de ordine publică prevăzute de art. 127 din C. proc. civ.

Pe de altă parte, Judecătoria Piatra Neamț a reținut incidența art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., precum și a Deciziei nr. 20 din data de 27.09.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii și a constatat că instanța de executare a fost deja stabilită ca fiind Judecătoria Iași, aspect care nu mai poate fi repus în discuție în cursul executării silite.

Înalta Curte constată că, prin cererea formulată de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați E., F. și G. și înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, s-a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat prin sentința civilă nr. 1268 din 10.11.2015 pronunțată de Judecătoria Bacău, schimbată în parte prin decizia civilă nr. 222/13.03.2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, la cererea creditoarelor A., B., C. și D., în contradictoriu cu debitorii Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași și Ministerul Justiției.

La termenul de judecată din data de 17 august 2021, Judecătoria Iași, prin încheierea nr. 7522/CS/2021, a admis cererea, a încuviințat executarea silită și a autorizat creditoarea să treacă la executarea silită a titlului executoriu menționat mai sus, în vederea recuperării creanței de 3.978,88 RON.

Instanța competentă să soluționeze contestația la executare este, potrivit dispozițiilor art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., instanța de executare care, în conformitate cu dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I din același cod, este judecătoria în circumscripția căreia se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În cazul de față, instanța de executare a fost stabilită prin efectul pronunțării încheierii de încuviințare a executării silite, încheierea nr. 7522/CS/2021 din 17 august 2021 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. x/2021.

În procedura de încuviințare a executării silite, în situația în care ar fi fost sesizată o instanță necompetentă teritorial cu o cerere de încuviințare a executării silite, făcând în mod obligatoriu aplicarea dispozițiilor art. 529 alin. (1) din C. proc. civ., privitoare la verificarea competenței sub toate aspectele și în raport cu toate criteriile, această instanță necompetentă teritorial este ținută să trimită dosarul instanței competente, care devine astfel instanță de executare.

În cauză nu este însă incidentă o astfel de ipoteză, astfel încât, încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

Pe cale de consecință, ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestației la titlu, spre exemplu - toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare.

Aceste principii au fost expuse de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021).

De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat, prin decizia nr. 27 din 06 decembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 135 din 10 februarie 2022) că, ulterior dezlegărilor date prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, instanțele de judecată nu vor mai putea face abstracție de considerentele care au justificat pronunțarea acestei decizii menite să unifice jurisprudența divergentă existentă anterior în ceea ce privește determinarea instanței de executare (paragraful 68).

Ca atare, deciziile nr. 20/2021 și nr. 27/2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii sunt aplicabile în cauza pendinte, întrucât ele stabilesc instanța competentă pentru orice incident intervenit în cursul executării silite, cum este și cazul contestației la executare.

Prin urmare, Judecătoria Iași, care a încuviințat executarea silită, și-a stabilit astfel calitatea de instanță de executare, competența sa teritorială fiind stabilită la acel moment și nemaiputând fi pusă în discuție ulterior, situație în care calitatea sa de instanță de executare nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale.

În consecință, Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea având ca obiect contestație la executare este Judecătoria Iași, urmând ca, în temeiul art. 135 din C. proc. civ., să stabilească competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 noiembrie 2023.