ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.10.2022

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1814/2022

HOTĂRÂRE
06.10.2022
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1814/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 6 octombrie 2022

Deliberând, asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la 16 mai 2022 contestatorul A., în contradictoriu cu intimata B., a solicitat instanței suspendarea executării silite pornită la cererea intimatei în dosarul nr. x/2022 până la soluționarea contestației la executarea silită.

În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 719 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 4407 din 16 iunie 2022, Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cererii de suspendare executare silită în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu-Severin.

Instanța a reținut aplicabilitatea prevederilor art. 719 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea.

De asemenea, a arătat că potrivit art. 651 C. proc. civ., competența de soluționare a cererii de suspendare a executării silite revine instanței de executare, care este judecătoria în a cărei circumscripție se află la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Constatând că, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului era în județul Mehedinți, municipiul Drobeta Turnu Severin, astfel cum rezultă din verificările efectuate în baza de date a DEPABD, atașate la dosar, instanța a apreciat că revine Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin competența de soluționare a cauzei, ca instanță de executare.

Instanța a mai reținut că art. 651 C. proc. civ. vizează strict domiciliul debitorului, nu și reședința acestuia, norma fiind de strictă interpretare. Astfel, pentru stabilirea competenței în prezenta cauză relevanță prezintă domiciliul debitorului contestator, iar nu reședința acestuia.

Mai mult, a constatat că Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a încuviințat executarea silită împotriva contestatorului prin încheierea din 26 aprilie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022.

Prin sentința civilă nr. 3329 din 21 iulie 2022, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de contestator, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sector 6 București.

Instanța a constatat că domiciliul contestatorului este în Drobeta-Turnu Severin, iar reședința în Sector 6, București, iar prin încheierea nr. 1759 din 26 aprilie 2022 pronunțată de Judecătoria Drobeta-Turnu Severin în dosarul nr. x/2022 s-a dispus încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de descoperit de cont nr. x din 2 mai 2017, la cererea creditoarei B. S.A. privind pe debitorul A..

Raportat la considerentele Deciziei nr. x din 6 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din 10 februarie 2022, instanța a arătat că soluționarea cererii de suspendare provizorie a executării silite aparține instanței competente să soluționeze, în abstract, contestația la executare, iar, ca regulă generală, instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, dacă nu există reglementări derogatorii.

Totodată, a reținut că particularitățile procedurii execuționale conduc la concluzia unei competențe teritoriale exclusive a instanței de executare, potrivit criteriilor prevăzute de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.

De asemenea, a reținut că noțiunea de "domiciliu" menționată în art. 651 C. proc. civ. are semnificația domiciliului debitorului menționat în cartea de identitate, chiar în situația în care acesta nu corespunde locuinței principale de fapt, cu excepția situației în care aceasta a fost cunoscută prin alte mijloace creditorului (sarcina probei revenind debitorului) situație în care domiciliul are semnificația locuinței principale de fapt a debitorului, opinie ce a fost exprimată în unanimitate și la Întâlnirea președinților secțiilor civile ale ÎCCJ și curților de apel/26-27 mai 2022, Craiova.

S-a reținut că instanța de executare este Judecătoria Sectorului 6 București, în acord cu prevederile exprese ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., întrucât locuința de fapt a debitorului era în Sector 6 București, situație cunoscută de creditor.

În ceea ce privește Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a menționat că nu are aplicabilitate în prezenta cauză, având în vedere că această decizie are ca premisă (considerentul nr. 48) situația în care există un titlu executoriu, iar în respectivul titlu figurează mai mulți debitori care au domicilii sau sedii diferite, situate în raza de competență a mai multor judecătorii, instanța supremă stabilind că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel". Rațiunea stabilirii acestei soluții este explicată în considerentul de la punctul 85 din decizie, unde se arată că "se elimină riscul de a se ajunge la situația în care, cu privire la același raport juridic, să fie pronunțate soluții contrare de către instanțe diferite", fiind imaginat și un exemplu concret.

Or, în prezenta cauză, titlul executoriu vizează un singur debitor, contestatorul din prezenta cauză, motiv pentru care nu se poate interpreta că instanța de executare este cea care a încuviințat executarea silită în cadrul dosarului de executare nr. 195/E/2022.

Instanța a notat că există o unică instanță de executare, respectiv instanța competentă teritorial în raport cu specificul cauzei și cu elementele conturate de art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

A mai reținut că același raționament al Înaltei Curți de Casație și Justiție este reluat și în Decizia nr. 27 din 6 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 135 din data de 10 februarie 2022, care face trimitere la Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, dată în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competență privește cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executarea silită formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimata B. S.A..

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 719 și art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) și (3) din același act normativ.

Contestația la executare se introduce la instanța de executare, astfel cum stipulează prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., iar potrivit art. 719 alin. (1) din același cod, până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea.

Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

În conformitate cu alin. (3) al aceluiași text de lege, instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Rezultă că în cazul cererii de suspendare competența este exclusivă, o astfel de cerere adresându-se judecătoriei în cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, dacă nu există reglementări derogatorii. Astfel, sub aspectul criteriului teritorial, competența instanței de executare este una exclusivă, fiind reglementată prin norme de ordine publică, de la care părțile nu pot deroga.

Prin Decizia nr. 27 din 6 decembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii s-a stabilit că instanța învestită cu o cerere de suspendare provizorie a executării silite este obligată să își verifice competența cu privire la cererea cu care a fost sesizată, în temeiul art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., analizându-și competența în funcție de art. 714 din același cod.

Totodată, prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii s-a stabilit, în considerarea principiului unicității instanței de executare, că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., respectiva instanță fiind calificată drept instanță de executare de către legiuitor.

Din momentul încuviințării executării silite este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport de criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

În cauză, încuviințarea executării silite a fost dispusă prin încheierea nr. 1759 din 26 aprilie 2022 pronunțată de Judecătoria Drobeta-Turnu Severin în dosarul nr. x/2022.

Pe cale de consecință, ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, instanța care a încuviințat executarea are calitatea de instanță de executare pe întreaga durată a procedurii execuționale, astfel încât, exceptând derogările anume prevăzute, toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare.

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea nr. 1759 din 26 aprilie 2022 pronunțată de Judecătoria Drobeta-Turnu Severin în dosarul nr. x/2022, competența de soluționare a cauzei având ca obiect cererea de suspendare a executării silite urmează a se stabili în favoarea judecătoriei care a încuviințat cererea de executare silită, ca instanță de executare.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 octombrie 2022.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2023-10-09
0,98
ÎCCJ, Decizia nr. 206/2023
Ședința publică din data de 9 octombrie 2023 Asupra cauzei de față, reține următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la 16 mai 2022, contestatorul A., în contradictoriu cu
ÎCCJ 2023-04-04
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 531/2023
Ședința publică din data de 04 aprilie 2023 Asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 16 mai 2022, contestato
ÎCCJ 2024-11-19
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2561/2024
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2024 Asupra conflictului negativ, constată următoarele: I. Cererea: Prin cererea înregistrată la 29 mai 2023 pe rolul Judecătoriei Sector 6 București, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata
ÎCCJ 2023-02-16
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 303/2023
București, nu prezintă relevanță, pentru stabilirea competenței, împrejurarea că, în perioada 21 aprilie 2022 – 31 decembrie 2022, debitorul a figurat cu reședința în București, str. x. Legiuitorul a avut drept criteriu de stabilire a compe
ÎCCJ 2023-03-01
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 375/2023
72, art. 219, art. 252, art. 1349-1350, art. 1357 C. civ., O.G. nr. 137/2000, Constituția României, Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și dispozițiile Codul de procedură fiscală. 2
Sursă