AFFAIRE BOZGAN c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

11.10.2007

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 11

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE BOZGAN c. ROUMANIE (CtEDO, 2007)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA BOZGAN c. ROMÂNIA (Cercetarea nr. 35097/02) HOTĂRÂREA STRASBURG 11 octombrie 2007 DEFINIF 11/01/2008 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă în cauza Bozgan c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a treia secțiune), care se află într-o cameră compusă din dnii. B.M. Zupančič, președinte, C. Bîrsan, E. Fura-Sandström, A. Gyulumyan, dnii E. Myjer, David Thór Björgvinsson, I. Ziemele, judecătorii mei, și al dlui S. Quesada, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 20 septembrie 2007, Rend hotărârea pe care ați adoptat-o aici, adoptată la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere (n 35097/02) îndreptat împotriva României și al cărui resortisant al acestui stat, dl Gheorghe Bozgan ( Reclamantul, care a fost admis pentru asistență judiciară la 7 ianuarie 2005, este reprezentat, începând cu 29 septembrie 2006, de către M Elmrini, avocat la Strasbourg. Cu toate acestea, reclamantul care a prezentat el însuși observațiile ca răspuns la observațiile guvernului înainte de numirea avocatului, nu a fost efectiv plătită nicio sumă în cadrul asistenței judiciare. Guvernul român ( Recurentul susținea că refuzul instanțelor naționale de a-și accepta cererea de înscriere a asociației pe numele acesteia, și anume Garda Națională Antimafia În conformitate cu art. 11 din Convenție, în absența unei astfel de înscrieri, acesta nu putea constitui în mod legal această asociație. Prin decizia din 11 iulie 2006, Curtea a declarat cererea admisibilă. Atât reclamantul, cât și guvernul au prezentat observații scrise cu privire la fondul cauzei (art. 1 din Regulamentul de procedură). În calitate de președinte desemnat al asociației, el a însoțit cererea sa de statut și de actul constitutiv al asociației, ale cărui dispoziții relevante se citeau astfel. Scopul asocierii este de a orienta cetățenii către forme de autoapărare, în cadrul legislativ existent, împotriva amenințării crimei organizate. Crearea unei astfel de asocieri este necesară, deoarece autoritățile statului specializat în lupta împotriva crimei organizate nu mai pot face față structurilor criminale și nu pot acționa întotdeauna în mod eficient și prompt pentru apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor. Asociația nu va înlocui autoritățile statului specializat în lupta împotriva crimei organizate, va completa activitatea acestora cu mijloace legale și în conformitate cu legea. Asociația va identifica, prin intermediul mass-mediei, persoanele implicate în crima organizată și va constitui o bază de date ; ea va înregistra plângerile privind crima organizată, va sesiza autoritățile și va urmări modul în care acestea le vor instrui; ea va promova încrederea cetățenilor în autoritățile statului implicate în lupta împotriva crimei organizate și le va susține activitatea. Asociația se va baza pe experiența altor organizații similare din țările Europei de Vest, în special din Italia, în care ajutorul lor a fost decisiv în lupta împotriva mafiei. La 24 aprilie 2002, tribunalul a ținut o audiere publică și l-a auzit pe reclamant și pe procuror. Primul a solicitat instanței să înregistreze asociația, condițiile formale prevăzute de lege fiind îndeplinite. Prin hotărârea din 24 aprilie 2002, Tribunalul a respins cererea reclamantului, motivând astfel decizia sa. [Justiția] constată că obiectivele asociației, astfel cum sunt incluse în statutul său, favorizează realizarea unor acțiuni care presupun o interferență în activitatea autorităților judiciare ale statului, urmărind chiar crearea unor structuri paralele care să controleze aceste autorități și, prin urmare, respinge cererea, deoarece scopul asocierii este contrar legii. 10. Reclamantul a formulat o acțiune împotriva acestei hotărâri, respinsă printr-o hotărâre definitivă din 25 iunie 2002 a tribunalului departamental din Arad, care își motivează decizia în termenii care urmează conform statutului, obiectivele asociației sunt de a completa activitatea [autorităților statului specializat în lupta împotriva criminalității organizate] prin mijloace legale și în conformitate cu legea și, de asemenea, înregistrarea plângerilor privind crima organizată de a urmări modul în care autoritățile specializate le vor instrui. Este evident că toate aceste obiective fac parte din atribuțiile Parchetului, astfel cum sunt stabilite în Codul de procedură penală, și că, în plus, asociația dorește să controleze activitatea acestor organisme, deși Constituția și codul respectiv, prin reglementarea strictă a chestiunii, nu conferă unei astfel de asocieri posibilitatea de a-și exercita astfel de atribuții. În plus, asociația va promova încrederea cetățenilor în autoritățile statului implicate în lupta împotriva crimei organizate și va susține activitatea acestora etc., cuvinte exprimate în mod prea general, care nu permit identificarea scopurilor concrete ale asociației. II. DREPTUL INTERN PERTINENT 11. (b) cererea de înscriere va fi însoțită de următoarele documente: (a) actul constitutiv; statutul asociației; (...) art. 8 Asociația dobândește personalitate juridică încă din momentul înscrierii sale în Registrul asociațiilor și fundațiilor. Judecătorul verifică legalitatea cererii de înscriere și a documentelor anexate în conformitate cu art. 7 (a), în termen de trei zile de la data depunerii documentelor și dispune, prin decizie înainte de a spune drept, înscrierea asociației în Registrul asociațiilor și fundațiilor (...) art. 9 În cazul în care nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru constituirea asociației, atunci când termenul prevăzut la art. 8 2 este prelungit, judecătorul convoacă în camera Consiliului reprezentantul asociației și îi solicită în scris să remedieze neregulile, stabilindu-i un termen de mai puțin de o săptămână în acest scop. 2 din Constituție (...) procurorul este citat și (...). Parchetul trebuie să-și dea avizul [cu privire la cererea de înscriere, statutul și actul constitutiv al asociației]. art. 10 Dacă s-a remediat neregulile, (...) judecătorul dispune înscrierea asociației în Registrul asociațiilor și al fundațiilor. În cazul în care neregulile nu au fost remediate (...), judecătorul respinge cererea de înscriere prin decizie înainte de a declara drept motivat. art. 11 Acțiunea [împotriva deciziei respective înainte de a declara drept] se judecă în camera Consiliului (...) art. 56 Asociația se dizolvă, prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărui interesat, dacă scopul sau activitatea sa se dovedesc a fi contrare legii sau ordinii publice dacă scopul este realizat prin mijloace ilegale sau contrare ordinii publice în cazul în care asocierea urmărește un scop diferit de cel stabilit prin statut (...). 12. Articolele relevante din Constituție se citesc după cum urmează art. 37 Libertatea de asociere Partidele și organizațiile care, prin obiectivele sau activitățile lor, acționează împotriva pluralismului politic, principiilor statului de drept sau suveranității, integrității sau independenței României sunt neconstituționale. Invocând art. 11 din Convenție, reclamantul se plânge de o restricție privind dreptul său de a înființa o asociație, din cauza hotărârilor instanțelor naționale care au refuzat înscrierea asociației sale în Registrul asociațiilor și fundațiilor. Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire pașnică și la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a înființa împreună cu alte sindicate și de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restricții decât cele care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, securității naționale, securității publice, apărării ordinii și prevenirii criminalității, protecției sănătății sau moralității sau protecției drepturilor și libertăților altora. Prezentul articol nu interzice impunerea de restricții legitime exercitării acestor drepturi de către membrii forțelor armate, ai poliției sau ai administrației statului. 14. Fără a contesta existența unei intervenții, guvernul consideră că aceasta era prevăzută prin lege, că urmărea un scop legitim și că era necesară într-o societate democratică. În opinia sa, refuzul de a înscrie asociația a fost doar un exercițiu normal al competenței statului de a controla legalitatea statutului, inclusiv de a refuza orice clauză care ar fi conferit dreptul de a utiliza competențe care intră în sfera exclusivă a autorităților publice (Petersen c. Germania (dec.), nr. 39793/98, CEDH 2001-XII, Refah Partsi (Partenul prosperității) și alte c. Turcia [GC], n 413490/98, 41342/98, 41343/98 și 41344/98, CEDO 2003 II. Comitetul consideră că instanțele nu aveau dreptul de a solicita părții interesate să elimine dispozițiile din statut numai pentru motivul că acestea ar fi ilegale. În cele din urmă, guvernul subliniază faptul că reclamantul poate depune din nou o cerere de înscriere de îndată ce a remediat statutul, autoritatea lucrului judecat care nu operează în cazul de față 15. Reclamantul se opune acestei poziții și reamintește că nici instanțele interne, nici guvernul în observațiile sale nu au precizat elementele pe care și-au întemeiat convingerea că asociația ar desfășura activități neconstituționale. Acesta nu constituie o controversă între părți că refuzul de a înregistra asociația în cauză constituia o interferență în dreptul reclamantului la libertatea de asociere, protejat prin art. 11. Acesta este, de asemenea, avizul Curții. 17. Restricția denunțată nu este justificată din perspectiva articolului 11, cu excepția cazului în care, conform legii, În opinia Curții, intervenția era prevăzută prin lege, și anume articolele 9 și 10 din Ordonanța nr. 26/2000 și a urmărit un scop legitim, și anume protecția securității naționale și a securității publice; de aceea, rămâne de stabilit dacă această intervenție era necesară într-o societate democratică 19. Curtea amintește că posibilitatea cetățenilor de a forma o persoană juridică pentru a acționa în mod colectiv într-un domeniu de interes comun constituie unul dintre cele mai importante aspecte ale dreptului la libertatea de asociere, altfel acest drept ar fi lipsit de sens (Gorzelik și alții c. Polonia [GC], n 4415/98, § 88, CEDO 2004 Sidiropulos și alte c. Grecia , Hotărârea din 10 iulie 1998, Rec., 1998, p. 1614, § 40, IPSD și alții, Turcia, nr. 35832/97, § 35, 25 octombrie 2005 20. Deși este adevărat că statul dispune de un drept de control asupra conformității scopului și activităților unei asocieri cu normele prevăzute de legislație, acesta trebuie să utilizeze acest drept într-un mod care să concilieze obligațiile care îi revin în temeiul convenției și sub rezerva controlului riguros al Curții atât asupra legii, cât și asupra deciziilor care îl aplică. O astfel de restricție trebuie să răspundă unei nevoi sociale impetuoase și necesită o interpretare strictă, statul având doar o marjă de apreciere redusă, numai din motive convingătoare și imperative care o pot justifica. 21. (a se vedea Hotărârile Partidului Comunist Unificat din Turcia și alte hotărâri ale Turciei, 30 ianuarie 1998, Recuperarea hotărârilor și a deciziilor din 1998 I, p. 22 95-96, Hotărârile citate anterior. 22. În speță, Curtea constată că includerea asociației a fost refuzată numai pe baza statutului său. Prin urmare, Curtea trebuie să se bazeze pe acest statut pentru a aprecia necesitatea intervenției (IPSD și alte dispoziții menționate anterior, § 34, și Partizanul Comunistilor (Nepeceristi) și Ungureanu c. România, n 46626/99, § 51, CEDH 2005 ... (extracturi) 23. Curtea constată că instanțele interne s-au întemeiat pe o simplă suspiciune că asociația ar avea intenția de a crea structuri paralele cu parchetele. Or, această decizie pare arbitrară în măsura în care o astfel de intenție nu rezultă din statutul care, dimpotrivă, indica faptul că asociația își va desfășura activitatea nu se va substitui autorităților statului 24. Deși nu se poate exclude faptul că o asociație, invocând drepturile consacrate în art. 11 din Convenție, ar putea încerca să obțină dreptul de a se angaja efectiv în activități de distrugere a drepturilor sau libertăților recunoscute în Convenție, nu este mai puțin adevărat că, pentru a se asigura de acest lucru, conținutul programului trebuie comparat cu acțiunile și pozițiile liderilor săi. Refah Partsi (Parteneriatul prosperității) și altele, 99-101 și Partizanul Comunistilor (Nepeceristi) și Ungureanu, punctul 56 de mai sus. În acest caz, asociația nu a desfășurat nicio activitate înainte de cererea sa de înscriere, de natură să furnizeze instanțelor cel puțin indicii că ar avea intenții neconstituționale, contrare celor înscrise în statutul său. 25. În plus, Curtea constată că, prin refuzul înscrierii, autoritățile române au împiedicat constituirea asociației. 26. Curtea observă, de asemenea, că legea aplicabilă în speță recunoaște instanțelor române competența de a dispune dizolvarea unei asociații dacă scopul său se dovedește a fi contrar legii sau diferit de cel indicat în statutul său [a se vedea art. 56 din Ordonanța nr. 266/2000, descris la alineatul (11) de mai sus și, de asemenea, Sidiropulos și alte dispoziții citate anterior, p. 1617 alineatul 46 27. Prin urmare, o măsură la fel de radicală ca respingerea cererii de înscriere, luată chiar înainte ca asociația să fi început să desfășoare activități, pare disproporționată pentru scopul vizat și, prin urmare, nu este necesară într-o societate democratică 28. Curtea nu poate fi de acord cu argumentul guvernului potrivit căruia instanțele nu aveau competența de a solicita reclamantului să remedieze neregulile statutului. În această privință, Curtea constată că art. 9 din Ordonanța nr. 26/2000 solicită tribunalelor să solicite în scris persoanei în cauză să remedieze neregulile, în speță, cererea de înscriere a fost respinsă fără ca reclamantul să fie informat anterior cu privire la presupusele nereguli și fără a i se cere să le remedieze. 29. În mod similar, Curtea consideră că obligarea reclamantului de a relua procedura de înscriere îi va impune o sarcină prea mare, mai ales în măsura în care legea îi permitea să remedieze neregulile în cadrul primei sale cereri de înscriere. Având în vedere cele de mai sus, nu se poate considera în mod rezonabil că refuzul de a înscrie asociația în Registrul asociațiilor și fundațiilor răspundea unei nevoi sociale impetuoase și că aceasta era, prin urmare, necesară într-o societate democratică Există, prin urmare, o încălcare a articolului 11 din Convenție. II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 31. art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 000 EUR (EUR) pentru prejudiciile suferite; această sumă provine din salariul mediu din România care corespunde perioadei în care a fost imposibil să constituie asociația; consideră că acordarea unei sume mai mici ar priva prezenta hotărâre de puterea sa de descurajare și de prevenirea viitoarelor încălcări de către stat. 33. Guvernul consideră că nu s-a stabilit nicio legătură de cauzalitate între pretinsa vătămare și presupusa încălcare a convenției. În opinia sa, o eventuală condamnare a statului de către Curte ar putea constitui o despăgubire satisfăcătoare pentru presupusul prejudiciu suferit de solicitant. 34. Curtea nu se îndoiește că reclamantul a suferit o pagubă. Cu toate acestea, consideră că acesta este compensat suficient prin constatarea încălcării articolului 11 (Sidiropulos și alții), § 57, Partdul Comunistilor (Nepeceristi) și Ungureanu, § 70, menționate anterior. Cheltuieli și cheltuieli de judecată 35. În marja asistenței judiciare acordate reclamantului, dar care nu a fost efectiv plătită din motivele menționate la alineatul (2) de mai sus, reclamantul nu a solicitat o sumă pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. 36. Prin urmare, Curtea consideră că nu este necesar să i se aloce o sumă în acest sens. că a existat o încălcare a articolului 11 din Convenție afirmă că prezenta hotărâre constituie, prin sine, o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul suferit de solicitant respinge cererea de satisfacție echitabilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 11 octombrie 2007 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Boštjan M. Zupančič Modululer