ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1721/2022

HOTĂRÂRE

04.10.2022

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1721/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 04 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență;

I. Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpeni, la data de 11 noiembrie 2021, sub nr. x/2021, contestatorul A. a formulat contestație la executare, prin care a solicitat, în principal, anularea formelor de executare pornite în dosarul execuțional nr. x/2021 al Biroului Executorului Judecătoresc B., iar în subsidiar, lămurirea titlului executoriu, respectiv a deciziei nr. 237/2020, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. x/2017.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1. Prin sentința civilă nr. 381 din 13 aprilie 2022, Judecătoria Câmpeni a admis excepția necompetentei teritoriale, invocată de către intimata C. S.R.L., prin întâmpinare; a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatorul A., împotriva dosarului execuțional nr. x/2021 al Biroului Executorului Judecătoresc B., în favoarea Curții de Apel Oradea pentru lămurirea titlului executoriu.

Pentru a pronunța această hotărâre, raportându-se la dispozițiile art. 714 alin. (3) C. proc. civ., instanța a pornind de la premisa că, "printre altele", se solicită și lămurirea titlului executoriu ce formează obiectul dosarului execuțional nr. x/2021 al Biroului Executorului Judecătoresc B. reprezentat de decizia nr. 237 A din 28 mai 2020 a Curții de Apel Oradea, pronunțată în dosarul nr. x/2017.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, prin decizia civilă nr. 1167 A din 11 iulie 2022, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și, pe cale de consecință, a declinat în favoarea Judecătoriei Câmpeni, județul Alba, competența de soluționare a cauzei; a constatat conflictul negativ de competență și, în baza art. 134 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin cererea cu care a fost învestită, contestatorul a solicitat, în contradictoriu cu intimata C. S.R.L., anularea actelor contestate, și anume somația din 28 octombrie 2021 și încheierea nr. 2 din 28 octombrie 2021, adică o contestație la executare propriu-zisă, de competența judecătoriei, ca instanță de executare, conform art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ. doar pe ultima pagină, contestatorul a arătat:

"dacă nu veți admite prezenta contestație la executare, solicit lămurirea titlului executoriu, prin explicarea către Executorul Judecătoresc a sintagmei de executare silită prin toate modalitățile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului creditorului C. S.R.L rezultat din titlul executoriu, coroborat cu prevederile Codului Muncii."

Așadar, solicitarea contestatorului a constat în lămurirea executorului judecătoresc cu privire la dispozitivul încheierii nr. 638 pronunțate de Judecătoria Câmpeni, în dosarul nr. x/2021, prin care a fost încuviințată executarea silită, întrucât în dispozitivul acelei încheieri s-a dispus:

"executarea silită prin toate modalitățile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului creditorului C. S.R.L." și nicidecum al dispozitivului deciziei civile nr. 237 din 28 mai 2020 a Curții de Apel Oradea, pronunțată în dosarul nr. x/2017.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că Judecătoria Câmpeni și Curtea de Apel Oradea, secția I civilă și-au declinat reciproc competența de soluționare a pricinii, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de constatările diferite ale cele două instanțe cu privire la norma de procedură în temeiul căreia se stabilește instanța competentă a soluționa litigiul.

Astfel, Judecătoria Câmpeni a apreciat asupra competenței teritoriale prin prisma dispozițiilor art. 714 alin. (3) C. proc. civ., reținând că, în cauză, contestatorul a solicitat, printre altele, lămurirea titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 237/2020 a Curții de Apel Oradea, pronunțată în dosarul nr. x/2017, pe când Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a apreciat asupra incidenței art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., având în vedere că cererea cu care a învestit instanța reprezintă o contestație la executare propriu-zisă, de competența judecătoriei, ca instanță de executare.

Obiectul litigiului cu privire la care poartă prezentul conflict negativ de competență îl reprezintă contestația la executare formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata C. S.R.L., prin care a solicitat anularea somației din 28 octombrie 2021 și a încheierii nr. 2 din 28 octombrie 2021, întocmite în dosarul nr. x/2021 al Biroului Executorului Judecătoresc B..

Cu toate că a făcut o referire generică la lămurirea titlului executoriu, în realitate, solicitarea contestatorului inserată pe ultima pagină a cererii deduse judecății vizează lămurirea executorului judecătoresc cu privire la dispozitivul încheierii nr. 638 din 22 septembrie 2021, prin care Judecătoria Câmpeni a încuviințat executarea silită, prin care s-a dispus:

Cu alte cuvinte, în subsidiar, contestatorul a solicitat instanței de executare să explice executorului judecătoresc în ce modalități și în ce limite se poate efectua executarea silită încuviințată prin încheierea pronunțată de Judecătoria Câmpeni.

Dreptul comun în stabilirea competenței teritoriale în ceea ce privește soluționarea contestației la executare este reglementat de dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora contestația se introduce la instanța de executare. Totodată, art. 651 din același act normativ definește instanța de executare astfel:,,(1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

În speță, după cum s-a arătat, Judecătoria Câmpeni, prin încheierea nr. 638 din 22 septembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, a admis cererea de încuviințare a executării silite a debitorului A., formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc B., la cererea creditoarei C. S.R.L.

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ., s-a statuat că încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel (paragraful 70).

Pe cale de consecință, ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestației la titlu, spre exemplu - toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare (paragraful 71).

Așadar, principiul unicității instanței de executare presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanță fiind calificată de legislator drept instanță de executare (paragraful 80).

Față de dezlegările obligatorii ale Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, rezultă că, în speță, instanța care a încuviințat executarea silită, adică Judecătoria Câmpeni, a devenit instanța de executare, în sensul prevederilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., competentă să soluționeze contestația la executare formulată de debitorul A. împotriva executării silite.

Raportat la considerentele expuse, în temeiul art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpeni.