ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1665/2022

Ședința publică din data de 29 septembrie 2022

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov la 11 noiembrie 2021, sub nr. x/2021, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul B., anularea executării silite și a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul nr. x/2021 al C., inclusiv anularea încheierii de încuviințare a executării silite și suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare.

Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Brașov, în raport de domiciliul legal al contestatorului, susținând că acesta nu figurează cu domiciliu sau reședință în România.

Prin sentința civilă nr. 1430 din 1 martie 2022, Judecătoria Brașov a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Brașov a reținut că, potrivit deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, obligatorie pentru instanțele de judecată, inclusiv sub aspectul considerentelor decizorii, ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale.

Astfel, în respectiva executare silită, nicio altă instanță nu va putea fi apreciată ca fiind instanță de executare, motiv pentru care, exceptând derogările anume prevăzute, toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare.

Constatând că Judecătoria sectorului 1 București a încuviințat executarea silită prin încheierea din 14 octombrie 2021, în dosarul nr. x/2021, a apreciat că aceasta este instanța competentă să soluționeze contestația la executare.

Prin sentința civilă nr. 6159 din 21 iunie 2022, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că, la data formulării cererii de executare silită debitorul avea domiciliul în Brașov.

Prin încheierea din 14 octombrie 2021, Judecătoria Sectorului 1 București a încuviințat executarea silită a dispozițiilor titlului executoriu.

Interpretând decizia nr. 20/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, instanța a apreciat că nu se poate stabili că instanța de executare este Judecătoria Sectorului 1 București, întrucât, în cauză, nu este îndeplinită situația premisă expusă de Înalta Curte de Casație și Justiție, în paragr. 48, în sensul că, în titlul executoriu nu figurează mai mulți debitori care au domicilii sau sedii diferite, situate în raza de competență a mai multor judecătorii, ci un singur debitor.

De asemenea, a constatat că, pentru a fi incidente regulile de stabilire a instanței de executare, astfel cum au fost expuse în decizia nr. 20/2021, este necesar ca cel puțin unul dintre debitorii din titlul executoriu, să aibă domiciliul în circumscripția instanței care a încuviințat executarea silită și că nu se poate interpreta că Înalta Curte de Casație și Justiție a dorit extinderea efectelor unicității instanței de executare, în orice situație, ci că a analizat și interpretat doar situația cu care a fost sesizată. Cum în paragr. 48 al deciziei s-a consemnat că debitorii au domicilii sau sedii situate în raza de competență a mai multor judecătorii, sintagma "în raza de competență" înseamnă că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 651 alin. (1) C. proc. civ., dar prin raportare la unul sau unii dintre debitori, nu prin raportare la toți debitorii.

Dacă s-ar admite o asemenea interpretare, s-ar ajunge la o situație de nonsens juridic în cazul invocării necompetenței instanței ce a încuviințat executarea silită, pe calea contestației la executare. Astfel, a apreciat că instanța învestită cu contestația la executare ar trebui să constate că este competentă și că este instanța de executare, în temeiul deciziei nr. 20/2021, pentru ca, ulterior, să rețină că motivul de contestație este întemeiat, respectiv că nu este instanța de executare, pentru că nu sunt incidente dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. pentru niciunul dintre debitori.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Judecătoriei Sectorului 1 București îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov la 11 noiembrie 2021, sub nr. x/2021, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul B., anularea executării silite și a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul nr. x/2021 al C., inclusiv anularea încheierii de încuviințare a executării silite și suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare.

Titlul executoriu în baza căruia a fost declanșată executarea silită este reprezentat de sentința penală nr. 1780 din 4 decembrie 2020, pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia penală nr. 319/Ap din 12 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în același dosar.

Examinând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, se constată că executarea silită a debitorului A. a fost încuviințată prin încheierea din camera de consiliu din 14 octombrie 2021, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2021, la solicitarea petentei Societatea Profesională de Executori Judecătorești C. privindu-l pe creditorul B..

Înalta Curte reține că, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "Contestația se introduce la instanța de executare."

Conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ., "(1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor; (2) Schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenței instanței de executare; (3) Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Scopul urmărit de legiuitor a fost acela de a asigura, în principiu, unicitatea instanței de executare, pentru a elimina procedurile paralele și contrazicerile între hotărârile judecătorești pronunțate în cadrul acestora.

Prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, stabilindu-se că, "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În cuprinsul deciziei (paragr. 47), s-a reținut că problema de drept care a format obiectul recursului în interesul legii, potrivit orientărilor jurisprudențiale relevate, a vizat competența teritorială de soluționare a contestației la executare, în situația în care instanța de la domiciliul debitorului care formulează contestația la executare este o altă instanță decât cea care a încuviințat executarea silită.

Prin urmare, ipoteza analizată în recurs în interesul legii se suprapune situației de fapt deduse judecății, astfel că dezlegările Înaltei Curți vor avea înrâurire asupra determinării instanței de executare competente să soluționeze contestația la executare pendinte.

Prin aceeași decizie, Înalta Curte a reținut (în paragr. 70) că, încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ.. Odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

Reținând decizia pronunțată în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că Judecătoriei Sectorului 1 București îi revine competența de soluționare a cauzei, prin raportare la faptul că aceasta este instanța care a încuviințat executarea silită împotriva debitorului A..

Pentru considerentele expuse și având în vedere dispozițiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ. și art. 714 alin. (1) C. proc. civ. care impun introducerea oricărei contestații la instanța de executare care este, în speță, Judecătoria Sectorului 1 București, Înalta Curte, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a contestației la executare în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 septembrie 2022.