ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2549/2021

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2021

I. Circumstanțele cauzei:

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 29.03.2021, contestatorul A. a chemat în judecată pe intimata Camera de Comerț și Industrie a României, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea popririi înființate asupra pensiei în dosarul de executare nr. 19/2021 al B., precum și lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu

2.1. Prin sentința civilă nr. 8443 din 20 iulie 2021, Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

În motivarea soluției s-a reținut că instanța de executare în competența căreia sunt plasate toate litigiile privind executarea silită, conform alin. (3) din art. 651 C. proc. civ., este determinată de dispozițiile art. 651 alin. (1) din același cod. Astfel, conform art. 666 și art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanța de executare încuviințează executarea silită și își validează implicit, în această procedură, calitatea de instanță competentă să soluționeze litigiile privind contestația la executare, în aplicarea principiului unicității instanței de executare.

În speță, încuviințarea executării silite a fost pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, instanță care, în temeiul obligației legale statuate prin art. 131 alin. (1) C. proc. civ., a procedat la verificarea propriei sale competențe și a constatat că este competentă material să soluționeze cererea ca instanță de executare. În aceste condiții, a apreciat că revine Judecătoriei Sectorului 2 București competența de soluționare a contestației la executare.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 2 București, prin sentința civilă nr. 9042 din 13.09.2021, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

În motivarea soluției de declinare s-a reținut că materia executării silite conține norme cu caracter special care sunt de strictă interpretare, astfel încât noțiunea de "instanță de executare" poate fi interpretată doar în sensul dat de prevederile alin. (1) al art. 651 C. proc. civ., respectiv judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Calificarea instanței de executare prevăzute la art. 651 alin. (3) C. proc. civ. ca fiind instanța care a încuviințat executarea silită se bazează pe o aplicare a regulii de drept comun, conform căreia competența rămâne "câștigată" urmare exercitării de către creditor a dreptului de alegere a instanței care sa încuviințeze executarea silită, în temeiul art. 112 alin. (1) si art. 116 C. proc. civ., la un caz particular.

Așadar, debitorul care având poziția procesuală a pârâtului în cererea de încuviințare a executării silite, menține aceasta poziție procesuală și în contestația la executare. Or, în lipsa unei norme exprese care să reglementeze poziția procesuală a debitorului, acesta ar trebui să fie considerat reclamant în cadrul contestației la executare, având drept de opțiune între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Prin urmare, a apreciat că, în cauză, aparține Judecătoriei Iași competența de soluționare a cauzei, fiind una dintre instanțele de executare competente alternativ să soluționeze contestația la executare.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., "Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare", iar conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 și care prevede că:

"Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.".

Contestația la executare este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016.

Totodată, conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În speță, prin încheierea civilă din 1 februarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Sectorului 2 București a încuviințat executarea silită demarată în dosarul execuțional nr. x/2021 al B. împotriva debitorilor C., A., D., E., F., în baza titlului executoriu constând în sentința penală nr. 165F/03.08.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia penală nr. 325/A/03.11.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală.

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea civilă din 1 februarie 2021 a Judecătoriei Sectorului 2 București, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare, revine acestei instanțe care a încuviințat executarea silită, ca instanță de executare, potrivit principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

În acest sens, s-a pronunțat Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, în dosarul nr. x/2021, de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, prin care s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Câtă vreme nu există o situație de excepție dată de lege în competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., reținând decizia pronunțată în procedura de unificare a practicii judiciare, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 2 București este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare dedusă judecății.

În consecință, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2021.