ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 559/2021

Ședința publică din data de 18 martie 2021

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 28 iulie 2020 pe rolul Judecătoriei Brașov, sub nr. x/2020, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B. S.A., anularea executării silite sau, după caz, constatarea perimării executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 414IC/2012 al Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești "C.", anularea formelor de executare efectuate în dosarul menționat, precum și anularea popririi înființate în raport cu terțul poprit D. S.R.L., poprire înființată de organul de executare prin adresa nr. x/25.06.2020.

În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 399 și următ. C. proc. civ.

Prin sentința nr. 8511 din 16 noiembrie 2020, Judecătoria Brașov a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Brașov a reținut că, potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii executării silite (24.01.2011), instanța de executare este cea în circumscripția căreia se face executarea.

Totodată, a constatat că, prin încheierea din 21 martie 2011, pronunțată în dosarul nr. x/2011, Judecătoria Sectorului 2 București a admis cererea de încuviințare a executării silite formulate de petentul Corpul executorilor bancari al E. și a dispus încuviințarea executării silite pe raza acestei instanțe, împotriva contestatorului A., în baza titlurilor executorii constând în contractele de fidejusiune nr. x/31.05.2010 și nr. 1262 SM/05.02.2010.

Judecătoria Brașov a observat că executarea silită se face în prezent prin înființarea popririi asupra veniturilor dobândite de debitor de la terțul poprit D. S.R.L., măsura executării silite fiind înființată prin adresa nr. x/25.06.2020, emisă de Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești "C.", adresa fiind comunicată terțului poprit la 07.07.2020, iar debitorului la 08.07.2020, care a consemnat suma de 1.000 RON, conform recipisei de consemnare nr. x.

Deși contestatorul a susținut că Judecătoria Brașov este competentă să soluționeze cauza, instanța a reținut că, prin încheierea de încuviințare a executării silite, s-a precizat expres că Judecătoria Sectorului 2 București este judecătoria pe raza căreia urmează a se efectua executarea silită.

Apreciind că această competență teritorială exclusivă nu suferă modificări prin faptul că terțul poprit are sediul într-o altă localitate față de cea menționată în încheierea de încuviințare a executării silite, Judecătoria Brașov a stabilit că sunt incidente prevederile art. 373 alin. (2) C. proc. civ. și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Prin sentința nr. 316 din 20 ianuarie 2021, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata pricinii și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 2 București a reținut, prin raportare la art. 373 C. proc. civ., că instanța de executare este instanța în circumscripția căreia se realizează în concret executarea.

Din acest motiv, o instanță putea încuviința executarea numai în raza sa teritorială, iar, în funcție de forma de executare și de bunurile debitorului, se putea impune emiterea mai multor încheieri de încuviințare a executării silite de către instanțe diferite, în baza aceluiași titlu executoriu, împotriva aceluiași debitor și în cadrul aceluiași dosar de executare.

Or, în cauză, pe raza municipiului București, nu se desfășoară, la acest moment, împotriva contestatorului, nicio executare silită, poprirea contestată fiind dispusă cu referire la veniturile debitorului datorate de terțul poprit F. S.R.L., care are sediul pe raza Judecătoriei Brașov. Faptul că s-a solicitat, de către executorul judecătoresc, la un moment dat, încuviințarea executării silite împotriva debitorului pe raza sectorului 2 București, nu exclude competența unei alte instanțe în ipoteza în care executarea se face în circumscripția respectivei instanțe, cum este cazul de față.

Pentru aceste argumente, a stabilit competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Brașov.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 399 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1856 (aplicabil în cauză în raport de dispozițiile art. 25 alin. (1) din C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010 și de data declanșării executării silite, 24 ianuarie 2011), "Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare."

Alin. (2)

1

al aceluiași articol prevede că, "după ce a început executarea silită, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie, dată fără îndeplinirea condițiilor legale; (3) În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac."

Potrivit normelor legale citate, contestația la executare poate fi formulată împotriva actelor de executare sau executării silite însăși și a încheierilor întocmite de executorul judecătoresc în exercitarea atribuțiilor sale, precum și împotriva încheierii de încuviințare a executării silite, această cale de atac purtând, pentru situațiile enumerate, denumirea de contestație la executare propriu-zisă.

Așadar, ceea ce este determinant pentru stabilirea instanței competente să judece contestația la executare este obiectul acesteia. Reglementări în acest sens sunt conținute de alin. (3) al art. 373 C. proc. civ., fiind de competența instanței de executare soluționarea contestației la executare propriu-zise.

În cauză, prin contestația la executare formulată, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B. S.A., anularea executării silite sau, după caz, constatarea perimării executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 414IC/2012 al Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești "C.", anularea formelor de executare întocmite în acest dosar și a măsurii popririi, dispuse în raport cu terțul poprit D. S.R.L..

Din modalitatea de redactare a cererii deduse judecății, Înalta Curte constată că motivele de nelegalitate expuse de contestator în procedura reglementată de art. 399 și următ. C. proc. civ. (nulitatea, prescripția și perimarea executării silite) vizează însăși executarea silită efectuată împotriva sa prin actele de executare întocmite de Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești "C." în dosarul de executare nr. x.

Conform art. 400 alin. (1) C. proc. civ., "Contestația se introduce la instanța de executare".

În cauză, edificatoare pentru stabilirea instanței competente să judece contestația la executare este încheierea din camera de consiliu din 21 martie 2011, pronunțată în dosarul nr. x/2011, prin care Judecătoria Sectorului 2 București a admis cererea formulată de Corpul de executori bancari ai E. S.A. și a încuviințat, pe raza teritorială a acestei instanțe, executarea silită a debitorului garant A., în baza titlurilor executorii reprezentate de contractele de fidejusiune nr. x/31.05.2010 și nr. y/05.02.2010 și de contractele de credit nr. x/14.05.2007 și nr. y/22.12.2008.

Prin urmare, chiar dacă executarea silită a fost demarată de organul de executare prin poprire, asupra veniturilor obținute de debitor de la angajatorul său, terțul poprit D. S.R.L., care are sediul în municipiul Brașov, acest aspect nu este de natură să atragă competența de soluționare a contestației la executare de către Judecătoria Brașov, câtă vreme prin încheiere irevocabilă, s-a încuviințat executarea silită de către Judecătoria Sectorului 2 București.

Pentru considerentele expuse și în aplicarea dispozițiilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 martie 2021.