ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2802/2021

Ședința publică din data de 15 decembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 17.02.2021, sub nr. x/2021, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata B., a formulat contestație împotriva executării silite, prin care a solicitat admiterea acesteia și, pe cale de consecință, pronunțarea unei hotărâri prin care instanța să dispună anularea executării silite și a formelor de executare întocmite în dosarul nr. x/2020 de Biroul Executorului Judecătoresc C..

În drept, contestația la executare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 192, art. 667 și următoarele din C. proc. civ.

La termenul de judecată din data de 19.05.2021, instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București și a reținut cauza în pronunțare.

2 Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1. Prin sentința civilă nr. 3987 din 19 mai 2021, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, secția civilă s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București, invocată de instanță din oficiu.

A fost declinată competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Braila.

În motivare, această instanță a reținut incidența art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cu care "(1) contestația se introduce la instanța de executare" și a art. 651 din același cod, care arată că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

S-a mai reținut că, în cauza dedusă judecății, domiciliul debitoarei contestatoare era, la data sesizării organului de executare, în Brăila, sens în care instanța competentă este Judecătoria Brăila.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Brăila, secția civilă, prin sentința civilă nr. 4972 din 25 octombrie 2021, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatoarea A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că, potrivit dosarului de executare, sesizarea organului de executare silită cu o cerere de încuviințare a executării silite a fost formulată la data de 11 noiembrie 2020, fiind aplicabile dispozițiile art. 651 din C. proc. civ., care dispun în sensul că:

"Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului."

Conchizând, această instanță a reținut că, la momentul sesizării organului de executare, 11 noiembrie 2020, contestatoarea avea domiciliul pe raza municipiului București, Aleea x, aspect ce atrage competența teritorială a Judecătoriei Sectorului 6 București.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1)din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cererii deduse judecății îl constituie contestația la executare formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimata B., prin care a solicitat anularea executării silite și a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 1631VS/2020 al Biroul Executorului Judecătoresc C..

Se observă că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei în raport de prevederile art. 651 din C. proc. civ., având în vedere domiciliul debitoarei.

În primul rând, este de remarcat că art. 651 din C. proc. civ., la alin. (1), stipulează în sensul că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului.

Ca atare, împrejurarea potrivit căreia debitoarea are în prezent domiciliul în mun. Brăila, jud. Brăila nu poate aduce schimbări în stabilirea instanței competente teritorial a soluționa cauza, în raport de prevederile articolului menționat, care fac referire la domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare.

Relevante în cauză, în sprijinul necesității asigurării unei stabilități și previzibilități a instanței de executare, sunt și dispozițiile cuprinse în alin. (2) al art. 651 din C. proc. civ., potrivit cu care schimbarea domiciliului debitorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenței instanței de executare.

Or, în speță, se constată că domiciliul debitoarei urmărite, la data sesizarii executorului judecătoresc, respectiv la data de 11 noiembrie 2020, era situat în municipiul București, astfel cum rezultă din fișa DEPABD aflată la dosarul Judecătoriei Brăila.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a contestației la executare, în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 decembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.