ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1637/2022

Ședința publică din data de 27 septembrie 2022

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoșani la data de 16.12.2021 sub nr. x/2021, petentul B.E.J. A., în contradictoriu cu debitorul B. și terțul poprit C. S.R.L., a solicitat obligarea acestora la plata sumei de 10963,03 RON, ca urmare a refuzului de a-și executa obligațiile prevăzute în mod imperativ de dispozițiile art. 783 alin. (1) din C. proc. civ., în vigoarea la data înregistrării cererii de executare.

Cu privire la competența de a judeca prezenta cerere de validare a popririi, a arătat că cererea de executare a fost înregistrata de BEJ la data de 08.04.2015, astfel aplicabile sunt dispozițiile C. proc. civ. în vigoare la data înregistrării cererii de executare. Prin urmare dispozițiile art. 651 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. indică instanța de executare ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se afla sediul debitorului, în prezenta cauză Judecătoria Botoșani.

Prin sentința nr. 1170 din 20 aprilie 2022, Judecătoria Botoșani a admis excepția de necompetență teritorială exclusivă a Judecătoriei Botoșani, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

În motivare, a reținut că sunt aplicabile cele stabilite prin Decizia nr. 20/2021 pronunțată Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, față de împrejurarea că executarea silită a fost încuviințată de către Judecătoria Sectorului 2 București, prin încheierea din 12 februarie 2015, prin care a investit cu formulă executorie contractul de credit nr. x/28.05.2009.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 2 București a pronunțat sentința nr. 9073 din 7 iulie 2022, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București, invocată de instanță și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani; a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

În motivare, a reținut că, potrivit art. 790 (fost art. 789) alin. (1) din C. proc. civ., soluționarea cererii de validare a popririi este de competența instanței de executare. Părțile nu pot deroga prin propria voință de la aplicarea acestei norme, întrucât competența teritorială în acest caz are caracter absolut, fiind reglementată de norme de ordine publică.

Totodată, raportat la prevederile art. 651 (fost art. 650) alin. (1) din C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului. Pe cale de consecință, întrucât domiciliul debitoarei, la data formulării cererii de executare silită, cât și în prezent de altfel, se afla în județul Botoșani, instanța de executare este Judecătoria Botoșani căreia îi aparține astfel competența de soluționare, Judecătoria Sectorului 2 fiind necompetentă pentru acest motiv.

Instanța a arătat că decizia în recurs în interesul legii invocată în hotărârea de declinare anterioară nu este aplicabilă, fiindcă Judecătoria Sectorului 2 București a învestit cu formulă executorie un contract de credit, în dosarul execuțional nr. x/2015, pe motiv că s a avut în vedere sediul ales al creditorului de la acel moment. Or, învestire cu formulă executorie nu reprezintă încuviințarea executării silite.

II. Considerentele Înaltei Curți

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 650 alin. (1) din C. proc. civ., varianta în vigoare la data cererii de executare silită, 08.04.2015, "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Art. 640 indice 1 alin. (2) din C. proc. civ., varianta în vigoare la data cererii de executare silită, 8 aprilie 2015, "Cererea de învestire cu formulă executorie se soluționează de judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz, în cameră de consiliu, fără citarea părților. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul creditorului se află în străinătate, creditorul va putea depune cererea de învestire și la judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul său ales."

Ca urmare, învestirea cu formulă executorie, deși reprezintă o etapă a executării silite, nu se realizează de instanța de executare, nefiind parte din procedura de executare silită .

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, văzând dispozițiile art. 650 alin. (1) din C. proc. civ., varianta în vigoare la data cererii de executare silită, 08.04.2015, stabilește în favoarea Judecătoriei Botoșani competența de soluționare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 septembrie 2022.