ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 944/2021

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamantul A. a solicitat anularea autorizației de demolare nr. x/29.08.2018, referitoare la garajul situat pe str. x, Piatra Neamț. Acțiunea a fost respinsă, ca nefondată, prin sentința civilă nr. 308C din 16.04.2019 a Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul fiind obligat la plata sumei de 1.000 RON -cheltuieli de judecată către pârâtul B..

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 643 din 26 septembrie 2019, a respins recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 308/C din 16 aprilie 2019 pronunțată de Tribunalul Neamț în contradictoriu cu intimații-pârâți Primarul Municipiului Piatra Neamț, B., C., D. și E., ca nefondat și a obligat recurentul-reclamant să plătească intimatului B. suma de 2.975 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată Împotriva deciziei nr. 643 din 26 septembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal reclamantul A. a declarat recurs.

Apărările formulate în cauză Intimații B., C., E., D. au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția inadmisibilității și au solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil.

Soluția instanței de recurs În temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și ținând cont de prevederile art. 499 teza a II-a din același cod, Înalta Curte va analiza cu prioritate admisibilitatea căii de atac exercitate în cauză. Înalta Curte constată că respectiva cale de atac promovată de recurent nu este prevăzută de lege. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Conform art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii." Principiul legalității căilor de atac, consacrat de art. 457 din C. proc. civ. și art. 129 din Constituția României, presupune, așadar, că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și a principiului constituțional al egalității în fața legii. Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege". În cauză, hotărârea atacată cu recurs nu face parte din categoria hotărârilor prevăzute de textul de lege sus-menționat, ci sunt pronunțate de o instanță de recurs, iar potrivit art. 634 alin. (1) pct. și pct. (5) din C. proc. civ. au caracter definitiv. Recursul declarat împotriva unei decizii definitive a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, această concluzie rezidă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac și cum acest drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori, în aceeași cale de atac.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca inadmisibil.